De-a lungul miilor de ani care s-au scurs, liniile genealogice ale Anunnaki-lor, care s-au dezvoltat in Sumer, aveau nevoie de un alt alogen prin care sa-si extinda dominatia, asupra intregii Planete. Asadar, au luat avand Societatile Secrete, foarte multe la numar, dar care, la varf, erau conduse de aceeasi descendenti reptilieni din cadrul familiilor regale. Asa s-a ajuns ca astazi sa avem organizatii extrem de puternice, ce ne conduc viata, catre un punct: Noua Ordine Mondiala ! Aceste organizatii sunt Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Comisia Trilaterala, Consiliul celor 300, Clubul Bohemian, Jason Society s.a.m.d. Toate acestea au reprezinta ceea ce noi, formal, spunem: Iluminatii !
Multi oameni, fie ca vorbim de romani, ori alte nationalitati, vad, mai ales, acum, in prezent, cat de multa coruptie exista, cat de multe infractiuni, crime, violuri, pedofilie etc., asa ca spiritul justitiar din acestia ii agita facandu-i astfel sa se increada in organele statului „de drept”. Intrebarea care se pune este urmatoarea: „Cine sa ne apere ?” ! Teoretic, justitia ar trebui sa functioneaza in litera si spiritul legii, dar ce te faci cand magistratii, daca ii intrebi, „ce inseamna spiritul ?”, nu stiu sa raspunda ? Ei bine, imediat veti afla, plecand de la un „simplu” simbol, cine se afla in spatele justitiei pe aceasta Planeta.
Zeita Themis – un simbol ocult al Iluminatilor !
Zeita Themis, potrivit mitologiei grecesti, ea este „zeita dreptatii”, cea care poarta balanta „dreptatii”. Este fiica zeitatilor Uranus si Gaia, adica a cerului si a pamantului. „Themis” inseamna „legea naturii” si era considerata „personificarea ordinii divine, a legii si a obiceiurilor”. In mod amuzant, aceasta zeita pagana, este comparata de catre juristii de astazi cu imperiul roman si cu Legislatia, evident groteasca, a unui imperiu criminal.
Site-ul Tudor Cartieanu[1] da niste explicatii, care sunt in realitate o imbinare subtila dintre filosofie, esoterism, ocultism si notiuni juridice:
„Aceasta înseamnă că Zeiţa are două funcţii de bază, una pe verticală şi alta pe orizontală. Fiică a Cerului şi a Pământului, Zeiţa Themis are înţelesurile înscrise în diapazonul acestui interval, care, pe verticală şi de Sus în Jos cuprinde treptele: Legea divină, Legea Naturii, Cutuma, care este Legea tradiţională, nescrisă. Ne putem mişca şi invers, adică de Jos în Sus, iar această mişcare trebuie să o facă şi Judecătorul , care, trecător fiind pe Pământ, stă şi trebuie să rămână în umbra eternă şi protectoare a Zeiţei . Iar pe orizontală, adică pe Pământ, Zeiţa face trecerea de la Cutumă la Legea juridică şi la Codul juridic. La romani, popor realist şi pragmatic, Themis devine Justiţia, iar Legislaţia romană are ceva din perenitatea vecină cu eternitatea, a Zeiţei..O mare parte dintre Legile Codului roman sunt valabile şi azi, unele dintre ele fiind intangibile, ca Sfera lui Parmenide.Chiar şi „Codul lui Napoleon” intră pe făgaşul Zeiţei, încât, de la romani la români, peste toate zig-zagurile istorice , există şi o coerenţă, una invizibilă în interior, şi vizibilă doar în exterior, prin trădările ei. Zicem aici doar „romani” şi „români”, pentru că nu ştim prea bine ce destin are Zeiţa la rromi.
Pentru a-i face profilul complet, trebuie să remarcăm Eşarfa cu care Zeiţa este legată la ochi. Zeiţa nu este nici oarbă şi nici chioară, ci vede chiar foarte bine.Numai că nu este vorba de ochiul exterior, adică de retină, ci de ochiul interior, care vede ceea ce retina nu vede. Chiar în acest înţeles spunea şi Eminescu : „Fiindcă ochiul, închis afară, înăuntru se deschide” Pot fi percepute doar efectele exterioare ale Legii, cele pozitive sau abaterile de la Lege, dar nu şi Legea, care este invizibilă pentru ochiul exterior, pentru retină. Observăm, însă, că Eşarfa nu acoperă şi urechile Zeiţei, şi pe bună dreptate. Mărturia faptelor petrecute, fie ele bune sau rele, o dau ochii, nu urechile. Martorul este chemat în faţa Judecătorului ca să spuă ce a văzut, nu ce a auzit. Cu siguranţă că zeiţa priveşte de Sus, cu un surâs ironic, aşa-numitele „informaţii din surse” O bună parte dintre aceste „informaţii” sunt din auzite. Şi aşa cum în folclor, textele orale, rostite sau cântate, trec „din gură în gură”, tot aşa , textele rostite, dar numai auzite, se propagă din auzire în auzire, dar nu până la asurzire, ci până la zvonuri şi mai departe ca Zvonuri-Zvonistică. Zeiţa nu are urechi pentru zvonuri, ea bazându-se pe Ochiul interior, care este Unul, în timp ce ochii şi urechile fiziologice sunt câte două, de Stânga şi de Dreapta. Şi, dacă folosind ambii ochi exteriori, nu putem vedea esenţialul invizibil, atunci cum îl putem vedea cu un singur ochi, fie el de Stânga sau de Dreapta!?
Acum, dacă Balanţa este ţinută într-o mână, Spada este ţinută în a doua mână a Zeiţei. Spada reprezintă instrumentul Sancţiunii, al pedepsirii celor vinovaţi. S-a obsevat că spada este ţinută cu tăişul în jos, ceea ce înseamnă că instrumentul Sancţiunii rămâne în stare potenţială, sau una virtuală, cum i se mi poate spune azi. Procurorul diabolic vede în spadă un instrument bun doar pentru „tăierea capului”, iar Avocatul diabolic vede doar spada cu tăişul în jos, ca pe un instrument doar virtual, deci pasiv. Aceasta pentru că cei doi stau pe două poziţii opuse. Într-o schemă intuitivă, care pleacă de la Măsura lui Aristotel, Procurorul diabolic se află în Stânga, pe poziţia lui „prea puţin”, iar Avocatul diabolic se află în Dreapta, pe poziţia lui „prea mult” Astfel încât pentru Procurorul cu pricina, Inculpatul nu are nici cel puţin o „moleculă” de Dreptate, în timp ce pentru Avocatul simetric opus, Inculpatul nu are doar destulă Dreptate ci chiar „prea multă Dreptate” Încât, Avocatul diabolic, subtil cum este, iniţiază chiar o plângere împotriva celor care l-au nedreptăţit pe Inculpatul său drag..Aici Zeiţa, ca şi Măsura lui Aristotel , se mişcă între cele două extreme, evitându-le pe ambele.Ea procedează doar gradual, folosind ambele instrumente, perfect corelate. Cu Balanţa dintr-o mână, ea măsoară gradul Vinovăţiei, iar cu Spada din cealaltă mână aplică, gradual şi proporţional, Sancţiunea meritată de Inculpat. Între echilibru şi dezechilibru, Cântarul poate avea diverse grade de înclinaţie, respectiv de declinaţie, iar Spada poate fi folosită pentru diverse operaţii de tăiere, de la tăierea unui deget, a unei urechi, sau scoaterea unui ochi (mincinos), până la „tăiera capului” netrebnic al Incupatului, care a săvârţşit „păcate de moarte”. Întreg acest diapazon de Sancţiuni este ilustrat temeinic de Istoria reală a Justiţiei.
Acum, pe „suprafaţa zbârcită” a Pământului, Themis îmbracă roba Judeătorului, care poate fi El sau Ea (Dânsul sau Dânsa).În câteva dintre Statuile care i-au fost dedicate, la picioarele Zeiţei, fiind cuprinse în soclu, se află şi doi butuci, care pot fi folosiţi şi ca scaune. Înclinăm să credem că butucul din Stânga este al Procurorului diabolic, iar cel din dreapta este al Avocatului „fratern” Scaunele sunt libere, pentru că cei doi „Matadori”au fost trimişi de Zeiţă pe „suprafaţa zbârcită”a Pământului ca să-şi facă datoria. La întoarcere, urmează ca ei să îi relateze Zeiţei ce au făcut şi ce au văzut ei acolo, şi mai puţin ce au auzit.Ca şi Zeiţa , stăm şi noi în aşteptarea celor Doi “Matadori””[1]
In Marea Britanie, nu esti jurist, daca nu treci o data pe la Temple Bar, de unde esti miruit in cariera. In apropiere de City of London – centru financiar al lumii, care este un stat in stat, se afla Curtea Regala de Justitie. Aceasta este centrul de formare a juristilor din Anglia. Nu doar a juristilor englezi, ci chiar a intregii lumi. Majoritatea sunt membri ai diverselor fratii si societati secrete. Ce fel de „dreptate” mai este aceasta ? Langa Temple Bar, se afla si o statuie, ce reprezinta o reptila inaripata, care ne arata, cine ne conduce in realitate.
Temple Bar, este numit astfel dupa numele cavalerii templieri, una dintre cele mai importante societati secrete ale Evului Mediu. Daca in Marea Britanie si SUA, dar si in alte tari din lume, multi magistrati ori avocati, fac parte din diverse fratii secrete, desi statutul lor juridic, nu este conform cu astfel de legaturi, veti vedea ca acelasi lucru se intampla si in Romania.
Magistratii masoni – un pericol pentru actul juridic !
Cum am putea noi sa mai avem incredere, intr-un procuror sau judecator mason ? Aderarea unuia, altuia sau amandurora la masonerie presupune ca acestia sa semneze un juramant teribil, prin care isi va proteja un „frate”, daca este adus in fata Instantei, asa cum scrie si fostul mason de grad 33, Jim Shaw in cartea sa „The Deadly Deception” (n.tr. înşelăciunea mortală) (Huntington House Inc., Lafayette, Louisiana, 1988).
El descrie cum masoneria se bazează pe aceleaşi piramide compartimentate. La bază sunt cele 3 grade cunoscute drept Gradele Albastre de care cei mai mulţi masoni nu trec niciodată, ca şi de cele 33 de grade ale Ritului Scoţian sau cele 10 grade ale Ritului de York. Chiar cei care deţin cele mai înalte astfel de grade nu ştiu care sunt adevăratele secrete, decât dacă fac parte din puţinii aleşi (liniile genealogice hibride). Shaw afirmă că a fost surprins când un mason de gradul 33 i-a spus că „promova”, după care a părăsit templul pe o „altă uşă”. Oficial nu există un grad superior celui 33.
Jim Shaw spune că există două categorii de francmasoni. Unii doar participă la întruniri şi nu se obosesc să înţeleagă ritualul, iar ceilalţi fac toată munca, dar se mulţumesc să citească fără să înţeleagă exact sensul cuvintelor: dar mai există totuşi un al treilea gen: cei puţini care ştiu adevărul şi care controlează de fapt masoneria şi cunosc ce ritualuri şi iniţieri trebuie într-adevăr realizate. Shaw mai confirma din experienţa sa cum francmasonii îşi manipulează confraţii indiferent de poziţiile pe care le aleg.
Shaw spune:
„…de remarcat modul în care pereţii sunt decoraţi cu tot felul de şerpi lungi şi mari. Multe grade ale Ritului Scoţian includ reprezentări ale şerpilor pe care i-am recunoscut în decorarea acestor pereţi.”[2]
La serviciu, directorul său de departament, un confrate mason, l-a sfătuit să candideze pentru un anume post. Shaw nu se simţea calificat pentru slujba respectivă şi credea că nu va trece de testul scris.3 Numai insistenţele şefului său mason l-au convins. La examen, a văzut cu uimire că mai erau doar doi alţi candidaţi pentru postul dorit. Subiectele de pe foaia lui erau foarte uşoare şi le-a terminat repede, dar a observat că celorlalţi doi li se păreau mult mai dificile şi prin urmare nu au terminat testul la timp. Shaw a primit postul. De ce? Pentru că nu a dat acelaşi test ca şi ceilalţi. Când a părăsit masoneria, lucrurile au luat o altă întorsătură. Şefii nu îl mai sprijineau, şi asta în cel mai fericit caz. Acesta este doar un exemplu semnificativ al modului în care Iluminaţii şi societatea lor secretă îşi aşază oamenii în poziţii-cheie. Este uimitor cât de uşor este să-ţi duci la îndeplinire planurile atunci când oamenii tăi:
(a) sunt în poziţii-cheie de decizie
(b) au puterea de a-i alege pe cei din poziţii importante, aflaţi sub conducerea lor.
De exemplu: îl controlezi pe şeful poliţiei care, la rândul lui, poate numi şefii subordonaţi de departament. El introduce politica Iluminaţilor şi îşi alege subordonaţii importaţi din rândul iniţiaţilor din societatea secretă. Aceştia pot numi oameni în departamentele lor şi aleg evident iniţiaţi din societatea secretă. Şi aşa mai departe. De îndată ce controlezi omul din vârful organizaţiei, se construieşte piramida. Guvernele sunt structurate şi ele după acelaşi principiu.
Sensuri si… iar sensuri
Până şi masonii din gradele 32 şi 33 sunt induşi în eroare dacă nu fac parte din descendenţi. Jim Shaw afirmă că simbolurile sunt interpretate diferit chiar de către masoni, existând astfel două sensuri ale acestora: cel exoteric pentru iniţiaţii inferiori, şi cel ezoteric pentru cei superiori. Dar există şi un al treilea, adevărul, rezervat doar elitei de iniţiaţi descendenţi şi celor care trec dincolo de nivelurile oficiale ale societăţilor secrete – cei din gradele neoficiale ale Iluminaţilor. Shaw afirmă că masoneria adoră natura, Soarele şi Luna, prin simbolul falusului. El spune că falusul reprezintă Soarele în uniune sexuală cu Pământul feminin, pentru a aduce o noua viaţă.
La un anumit nivel este adevărat, dar mult prea puţin. Să luăm ca exemplu simbolul masonic, pătratul şi compasul. Acestea sunt aşezate mereu deasupra scaunului (tronului) Maestrului Adorator, care este amplasat la est în Templele Masonice, direcţia răsăritului. Shaw mărturiseşte că masonilor de grad inferior li se spune că pătratul trebuie să le reamintească să fie cinstiţi în relaţiile cu toţi oamenii (scuză-mă că râd). Iar compasul este pentru a învăţa să-şi „circumscrie” pasiunile şi să-şi controleze dorinţele. Poate că francmasonul pedofil si criminal in serie George Bush a lipsit de la acea întrunire.
Shaw mărturiseşte că „adevăratul” înţeles le este revelat abia mai târziu, şi anume că falusul masculin al Soarelui impregnează Pământul feminin, simbolizat ca pătrat.8 Din nou acest lucru este adevărat d4oar la un anumit nivel, dar la cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor compasul şi pătratul reprezintă impregnarea care perpetuează descendenţii. Simbolul V şi A al Reginei Victoria şi al prinţului german Albert, ambii descendenţi reptilieni, ca şi litera G din sigla francmasonilor, reprezintă acelaşi lucru.
Toate aceste simboluri şi coduri ale societăţilor secrete au un sens pentru iniţiaţii de grade inferioare, unul pentru cei de grade superioare şi altul pentru cei care ajung pe cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor (adevărata interpretare). In „jurămintele de sânge” (numite „Obligaţie”), iniţiatul acceptă de bună voie să fie torturat şi chiar ucis, în cazul în care revelează „secretele”. Astfel se menţine compartimentarea în cadrul căreia nivelurile superioare nu dezvăluie „secretele” nivelurilor inferioare. De fapt, recunoaşte Jim Shaw, nici la nivelul gradului 33 nu afli nimic valoros.
Adevăratele chestiuni există deasupra nivelurilor oficiale, şi doar câţiva masoni ajung acolo. Francmasoneria este o hazna de înşelătorie şi ipocrizie, iar jurămintele făcute către societăţile secrete şi către „fraţii” iniţiaţi întrec cu mult orice jurământ făcut vreodată ţării sau poporului ca preşedinte, prim-ministru, membru al Congresului sau Parlamentului, poliţist sau judecător. Jim Shaw scrie:
„Masonul jură să păstreze secretele altui mason pentru a-1 proteja, chiar dacă aceasta implică ascunderea dovezilor unui delict. în unele grade trădarea şi crima sunt exceptate. Dar în gradele superioare nu sunt excepţii de la această promisiune de tăinuire a adevărului. Obligaţiile, dacă e să dăm crezare învăţăturilor masonice, pot cere unui mason să depună mărturie falsă, sperjur sau (în cazul unui judecător) să dea un verdict greşit pentru a proteja un frate mason.”[2]
In Romania, Consiliul Suprem al Magistraturii, a decis la data de 23 august 2013 ca, magistratii pot fi masoni, acestia, masoni fiind, sustinand ca „nu exista niciun fel de incompatibilitate”. Fals, membri CSM, s-au facut ca nu stiu articolul 40 din Constitutie. Potrivit acestui articol: „Asociatiile cu caracter secret sunt interzise”, asa cum preciza si Antonie Iorgovan – parintele Constitutiei.
Decizia a fost publicata pe site-ul Antena3.ro si citez:
„Procurorii şi judecătorii pot face parte din organizaţii secrete precum Masoneria, a decis CSM. Şi asta cu toate că principiul de bază al acestei organizaţii spune că membrii trebuie să se ajute mereu între ei.
Consiliul Superior al Magistraturii a luat această decizie ieri, după ce plenul şi-a însuşit o analiză a inspectorilor . Nu este pentru prima dată când consiliul legitimează apartenenţa judecătorilor şi procurorilor la această organizaţie.
Prima dată, în 2007,a spus că magistraţii pot face parte din Masonerie fără niciun fel de problemă, aceasta nefiind o incompatibilitate. Însă aici se ridică mai multe probleme!
De exemplu, cum poate fi tras la răspundere un judecător care este obligat prin lege să dea dovadă de imparţialitate, în situaţia în care în boxa acuzaţilor se află un alt „frate” mason? Aţi spune că nu este nicio problemă, dar, conform un principiu fundamental al masoneriei, „fraţii se sprijină necondiţionat între ei”.
În 2007, CSM spunea că „apartenenţa la o organizaţie masonă nu este incompatibilă cu calitatea de judecător sau procuror in funcţie”.
Ce ignoră CSM? Magistraţii, la intrarea în profesie depun un jurământ prin care se angajează să respecte legea şi valorile sociale. La fel şi masonii. Numai că ei jură să se sprijine între ei necondiţionat.
Nici ieri CSM nu a văzut o incomplatibilitate între cele două angajamente.Dimpotrivă, deşi şedinţele masonice sunt scerete, iar masonii ascund apartenenţa la organizaţie, CSM priveşte cu admiraţie frăţia masonilor, subliniind că „Francmasoneria este un sistem de morală special care cere membrilor săi ţinută morală şi bună reputaţie, prin morală înţelegându-se bunătate, onestitate, sinceritate, loialitate, justeţe”.
Cum ar putea să demonstreze oare un justiţiabil că un judecător e mason, în condiţiile în care Masoneria este o organizaţie „discretă”, şi cu atât mai mult să poată dovedi că partea din dosar favorizată ar fi la randul ei „frate” cu judecătorul? Extrem de greu.
Şi, în cele mai multe cazuri,răspunsul la această întrebare rămâne un secret bine păstrat între fraţii masoni.”[3]
Acum, se pune intrebarea: Cine sa faca justitie ? Cei care fac parte din Clubul satanist Bohemian, membrii Bilderberg, Consiliul celor 300 ? Raspunsul este simplu: Noi ! Unitatea noastra in ganduri si idei este ceea ce-i sperie teribil pe acesti monstri.
SURSE
1. http://www.tudorcatineanu.ro/2014/02/02/zeita-dreptatii-2/
2. Jim Shaw in cartea sa „The Deadly Deception” (n.tr. înşelăciunea mortală) (Huntington House Inc., Lafayette, Louisiana, 1988)