Marionetele care compun toate partidele politrucice din Romania, au fost chemati la apel, urgent, de catre Victoria Nuland, prin vocea ei si anume asistentul adjunct, Hoyt Yee. Am pus in titlu numele “Victoria Nuland”, caci Hoyt Yee, e la randul sau o marioneta de origine chineza, care nu reprezinta ceva important pentru mine, asa cum reprezinta Nuland. Pentru cei care inca mai cred ca cei din partidele politice sint dusmani, ar trebui sa vada aceasta poza de mai jos.
“Liderii partidelor au fost convocați la Ambasada SUA pentru a se întâlni cu un adjunct al Victoriei Nuland.
La întâlnire participă Vasile Blaga, Crin Antonescu, Mihai Răzvan Ungureanu și Corina Crețu.
Asistentul adjunct al secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, Hoyt Yee, se află la Bucureşti, marţi, pentru o vizită de rutină în regiune, informează Ambasada SUA. Potrivit ambasadei, Hoyt Yee se întâlneşte cu diverşi lideri români pentru a discuta aspecte referitoare la relaţiile bilaterale şi parteneriatul strategic.
“Asistentul adjunct al secretarului de stat pentru Europa si Eurasia Hoyt Yee se afla la Bucuresti in data de 29 aprilie 2014 pentru o vizita de rutina in regiune. El se intalneste cu diversi lideri romani pentru a discuta aspecte referitoare la relatiile bilaterale si parteneriatul strategic” , informează Ambasada SUA, scrie Mediafax.”[1]
Cine e Victoria Nuland ?
“Victoria Jane Nuland (născută Nudelman), reprezentantă a Departamentului Statelor Unite, în calitatea ei de adjunct pentru afaceri europene şi eurasiatice al Secretarului de Stat american John Kerry, a venit în control în Europa, în ianuarie 2014, ocazie cu care a efectuat o vizită şi în România, în perioada 10-11 ianuarie, fiind oficial montată asupra „justiţiei române”, întâlnindu-se, însă, numai cu preşedintele Traian Băsescu şi cu ministrul de externe Titus Corlăţean, Victor Ponta ascunzându-se, acesta ştiind că Victoria Nuland venise pentru a discuta unele cereri discrete faţă de public. Cererile ei se refereau, de fapt, la temele grele pe care le dădea României: poziţionarea României în problema Ucrainei, care trebuia, în opinia ei, să fie una anti-rusească şi de sprijinire a manifestanţilor pro-europeni; apoi, sprijinirea politicii zonale a Israelului, vis à vis de Turcia.
Teme greu de rezolvat, ascunse, pentru ochii presei, în spatele unei agende vagi: „…discuţii cu oficiali [români] de rang înalt şi membri ai societăţii civile, cu care va discuta despre relaţiile bilaterale, probleme regionale şi eforturile de consolidare a statului de drept“. Ponta avea să spună adevărul: „Eu ştiam care este subiectul principal şi de ce doamna subsecretar Nuland vine la Bucureşti. Este un subiect important în relaţia România-S.U.A. despre care am discutat şi la ultimul C.S.A.T. cu preşedintele Băsescu, cu şefii serviciilor (secrete – n.r.), e un subiect care e nepublic, confidenţial şi despre care nu putem să dăm detalii în acest moment… Este un subiect care ţine de raporturile dintre România şi S.U.A., dar pe care l-am discutat şi-l vom discuta doar în C.S.A.T., nu pot să dau nici un altfel de indicii… În rest s-a discutat despre subiectele care erau importante“.
Iudaitatea şi motivaţiile emisarei
Subsecretara de stat Victoria Nuland este de religie iudaică, născută în 1961 cu numele de Nudelman. Tatăl ei, Sherwin B. Nuland (ex-Nudelman) s-a născut în 1930, în Bronx, din părinţi imigranţi evrei: Meyer and Vitsche Nudelman. Deşi s-a născut într-o familie de evrei fundamentalişti, Sherwin Nuland, profesor la Universitatea Yale, se autoconsideră un agnostic, deşi continuă să frecventeze sinagoga, din spirit de solidaritate identitară iudaică. Victoria Nuland, înainte de a prelua biroul european şi euro-asiatic de la Casa Albă, a fost purtătoarea de cuvânt al Departamentului de Stat, în timpul mandatului lui Hillary Clinton, la rândul ei evreică şi protectoare a mai tinerei evreice Nuland, deşi aceasta, Victoria, fusese anterior consilier pe probleme de politică externă pentru Dick Cheney, fostul vicepreşedinte american republican (deci, din partidul advers) din ambele mandate ale lui George W. Bush. Soţul Victoriei Nuland este tot evreu, Robert Kagan, co-fondator al „Project for the New American Century“, un think tank conservator, unde sunt membri politicieni şi guvernanţi americani, în majoritate evrei (precum Paul Wolfowitz sau Robert Zoellick, foşti preşedinţi ai Băncii Mondiale). Soţul Kagan mai face parte, însă, şi din bine-cunoscutele Skull and Bones Society şi Council on Foreign Relations, conducând, totodată, organizaţia de lobby evreiesc neo-conservatoare Foreign Policy Initiative. Puternicele familii evreieşti din S.U.A. sunt interconectate între ele, tot astfel procedând şi neo-conservatorii americani. Victoria Nuland este membră a unei talentate şi energice familii evreieşti („of a talented, energetic Jewish family“), care face parte din „guvernul permanent“ al Statelor Unite, căci, remarcă criticii, nu contează cu adevărat cine câştigă alegerile prezidenţiale în S.U.A., cineva din familia Kagan-Nuland tot va face parte din noua guvernare. Astfel, Robert şi fratele său Fred par să se fi implantat strategic în poziţii-cheie de elaborare a politicilor în cadrul aparatelor de partid Democrat şi Republican. Robert, soţul Victoriei Nuland, este încorporat în Brookings Institution, unde se ocupă de „Project on International Order and Strategy in the Foreign Policy“ (Proiectul Ordinii Internaţionale şi Strategia Politicii Externe), în timp ce Fred este la American Enterprise Institute (A.E.I., frecventat de Victor Ponta, când ajunge, oficial sau nu, la Washington). Avem de a face cu încă un arbore genealogic neo-conservator evreiesc, începând cu Donald Kagan, un istoric de la Yale, a cărui istorie despre Războiului Peloponesian (din Grecia antică) a fost folosit de către neoconservatorii americani ca o justificare pentru invadarea acelor ţări pe care Israelul nu le place. Donald Kagan a fost, de asemenea, în 2002, semnatarul unei scrisori către George W. Bush din partea think tank-ului Project for the New American Century (PNAC), în care sunt echivalate ameninţările la adresa Israelului cu ameninţările la adresa S.U.A.
Următoarea generaţie, Fred Kagan (American Enterprise Institute) şi Robert Kagan (Brookings Institution) sunt, de asemenea, vajnici neoconservatori. De exemplu, Donald, Robert şi Frederick sunt semnatarii din anul 2000 ai manifestului neoconservator Rebuilding America’s Defenses (Reconstruirea Apărării Americii) lansat de acelaşi think tank PNAC. Ei şi soţiile lor sunt, toţi, absolvenţi ai universităţilor de elită şi sunt bine implementaţi în infrastructura think tank guvernamentală. Soţia lui Fred, Kimberly (născută Kessler, tot într-o familie evreiască) este directorul „Institute for the Study of War” (Institutului pentru Studiul Războiului) şi are poziţii tipic neoconservatoare. Şi, cu toate că, în 2013-2014, ca şi mai înainte, sub un mandat al Partidului Democrat la Casa Albă, politica S.U.A. faţă de Ucraina provine probabil de la alte probleme decât ostilitatea neoconservatorilor faţă de Rusia (ostilitate născută din cauza unor probleme cum ar fi represiunea lui Putin împotriva oligarhiei ruso-evreieşti şi a sprijinului Rusiei faţă de duşmanii Israelului – Iranul şi Siria –), nu încape îndoială ca suport energic al Victoriei Nuland pentru opoziţia pro-UE la guvernul Ianukovici se înscrie ca atitudinile în reţeaua neoconservatorilor ei. „Guvernul permanent“ lucrează încontinuu!Cornel Dan Nicolae – Politica filosionista a Romaniei ed. 4
Ceea ce cerea României subsecretara de stat Nuland pe linie sionistă, în ianuarie 2014, avea să discute şi preşedintele Traian Băsescu în Israel, în aceeaşi lună, într-o vizită inopinată, dar oficială, însoţit de şeful Serviciului Român de Informaţii. Cum am văzut, este vorba despre probleme secrete care au fost discutate şi la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării din 17 decembrie 2013, la care au participat şi şefii S.R.I. şi S.I.E., (George Maior şi Teodor Meleşcanu). Şi comunicatul oficial al C.S.A.T.-ului mărturisea că, în afară de planul operaţiunilor militare pe 2014, din afara ţării, mărind numărul total de militari şi poliţişti trimişi pe fronturi străine (în misiuni de parteneriat cu S.U.A., N.A.T.O., U.E., O.S.C.E. şi O.N.U.), a dezbătut şi teme secrete, care nu au fost date publicităţii: „alte subiect de interes pentru securitatea naţională“. Temele secrete se referă la „problema ucraineană“, războiul rece al S.U.A. cu Rusia, disponibilitatea României privind sprijinirea militară a unor noi războaie şi alianţă militaro-energetică cu Israelul. Ultima temă se referă la o construcţie dezvăluită încă din 11 iunie 2012 de cotidianul francez La Tribune. Practic, Israelul încearcă să formeze o alianţă cu Grecia, România, Bulgaria şi Cipru pentru a contracara Turcia, un stat care, în ultimii ani, a fost critic la adresa sionismului. Descoperirea de gaze în apele teritoriale cipriote a dus la amplificarea tensiunii în regiune, iar „Turcia nu vede cu ochi buni luna de miere dintre Cipru si Israel, care s-a apropiat de Nicosia pentru a-i exploata şi proteja resursele sale de gaze; Israelul şi Cipru au intrat într-o căsătorie de convenienţă având ca zestre comună o nesperată rezervă de gaze“, scria La Tribune. Este vorba de rezerve de gaze de zeci de miliarde de dolari, în care Israelul vrea să implice şi multinaţionalele americane pe lângă Delek, unul dintre cele mai importante grupuri energetice israeliene, care s-a angajat să exploateze gazele din apele cipriote.
Preluarea Ciprului în sfera intereselor Israelului a demarat de la începutul lui 2012, printr-o vizită politică a premierului israelian Benjamin Netanyahu, prima vizită a unui şef de guvern israelian în Cipru, ţară considerată mult timp de conducătorii izraelieni ca fiind „pro-arabă“, după poziţiile adoptate la O.N.U. Izraelienii încearcă să formeze o alianţă energetico-politică cu Grecia, România, Bulgaria şi Cipru în contra Turciei, iar această „strategie“ a suscitat o nervozitate acută la Ankara. Până la urmă, Cipru, Grecia şi Israelul au semnat pe 8 august 2013, la Nicosia, un „Acord istoric“ energetic cu rolul „securizării aprovizionării cu energie în estul Mării Mediterane“, care prevede, în afară de interconectarea reţelelor electrice ale celor trei ţări (deja există un cablu de transport al electricităţii pe sub Mediterana, între Israel şi Cipru, în vederea exportării electricităţii izraeliene în Europa), protejarea în comun a zăcămintelor de gaze naturale descoperite în Mediterana.
Analiştii au observat imediat că prin cooperarea între Cipru şi Israel se modifică harta geopolitică şi geostrategică în estul Mării Mediterane, fapt care lezează profund Turcia, care afirmă că are un cuvânt de spus în repartizarea bogăţiilor naturale mediteraneene, mai ales că deţine partea nordică a Ciprului, unde se forează de către platformele izraeliene, evocând şi o posibilă intervenţie a Marinei sale de război asupra sondelor străine (izraeliene), în contextul în care relaţiile dintre Israel şi Turcia, în trecut aliaţi, au intrat într-o criză acută din 2010. În acest context, Israelul ar vrea să pună şi România şi Bulgaria pe picior de război cu Turcia, deşi nu a reuşit să le aducă la semnarea „acordului istoric“ de la Nicosia, alături de Grecia şi Cipru. Dar, cum evreii au planuri pe termen lung şi nu renunţă niciodată, presiunile diplomatice nu au încetat să fie transmise la Bucureşti şi la Sofia.
Motivul secret II: Ucraina „anti-semită“
Al doilea motiv secret al vizitei la Bucureşti al Victoriei Nuland era „revoluţia“ din Ucraina, declanşată în noiembrie 2013, de fapt o rebeliune de proporţii care a scos opoziţia în stradă, mai întâi la Kiev, împotriva preşedintelui Viktor Ianukovici, ca urmare a refuzului acestuia de a semna acordul de asociere cu Uniunea Europeană, el preferând, în schimb, o guvernare pro-rusă şi o apropiere de Moscova. Cum am arătat mai sus, S.U.A. se află într-un război rece, nedeclarat, cu Rusia, şi pentru motive care ţin de poziţia Rusiei în politica internaţională faţă de Israel, de sprijinire de către Rusia a duşmanilor acestuia, Iranul şi Siria lui Al Assad, dar şi de faptul că bună parte din interesele oligarhilor evrei au fost lovite de Rusia lui Putin. Vizita Victoriei Nuland în Europa Occidentală şi la Bucureşti, în ianuarie 2014, avea ca temă majoră schimbarea regimului de la Kiev într-o cheie pro-Occident şi de desprindere de Rusia. Ea îşi dorea acest lucru, dar nu oricum. La Bucureşti a insistat chiar pe posibilitatea ca România să fie pregătită să trimită trupe de menţinere a păcii în Ucraina sau să permită tranzitarea spre Ucraina a unor astfel de trupe, aflate sub egida O.N.U., de pe teritoriul românesc (cum s-a procedat şi în cazul Iugoslaviei) în cel ucrainean, în situaţia în care revolta degenerează spre un război civil în care partida pro-rusă ar dovedi că e mai puternică.
Problema pentru care români nu aveau nici o justificare de a intra în conflict este faptul că, deşi şi la Cernăuţi a fost ocupat centrul oraşului de către manifestanţii anti-guvernamentali, populaţia românească din Nordul Bucovinei (deţinut de Ucraina) nu a vrut să iasă în stradă, votând, de regulă, cu Ianukovici. Un scandal public de amploare internaţională – postarea pe net a convorbirii purtată la finele lui ianuarie 2014 între Nuland şi ambasadorul S.U.A. la Kiev – a demonstrat cât de implicate sunt S.U.A. şi Victoria Nuland personal în manevrarea manifestaţiilor din oraşele ucrainene. La telefon, cei doi vorbesc despre cea mai bună strategie pentru S.U.A. de aplicat în Ucraina şi despre rolurile pe care ar trebui să le joace U.E. şi O.N.U., la rândul lor. Când Nuland citează numele diplomatului O.N.U. numit în urmă cu câteva zile reprezentant special al secretarului general al O.N.U. pentru Ucraina, ea spune textual: „Acest tip de la O.N.U., Robert Serry, ar fi minunat să ajute la coagularea lucrurilor, pentru ca O.N.U. să o remedieze şi, ştii, fuck U.E.! (mă f…t pe Uniunea Europeană)“ [„fuck you“ este înjurătura naţională în S.U.A., prezentă nu numai în toate filmele americane, ci, vedeţi, şi în limbajul diplomatei Nuland! – n.red.]. Apoi, cei doi diplomaţi discută despre „variantele de soluţionare a crizei ucrainene“ şi despre viitorul rol al liderilor Opoziţiei de la Kiev, Vitali Kliciko, Arseni Iaţeniuk şi Oleg Tiagnibok, despre cine să intre şi cine nu la următoarea guvernare. Nuland şi ambasadorul Pyatt îi analizează pe cei trei lideri ai opoziţiei, reieşind că îl vor în fruntea viitorului guvern doar pe Arseni Iaţeniuk, care ar avea „profil şi experienţă pentru guvernare“, în vreme ce ceilalţi doi nu, mai ales Oleg Tiagnibok, liderul partidului naţionalist şi „anti-semit“ Svoboda (Libertatea), privit ca o piedică în „păstrarea unită a forţele democratice moderate“. Nici campionul mondial la K1, Vitali Kliciko (lider al formațiunii de opoziţie U.D.A.R.) „nu are profil de guvernant“, cad de acord cei doi, „dar este bun ca luptător de stradă, ca figură-lider a protestatarilor“ în Piaţa Independenţei din Kiev, denumită EuroMaidan, locul care din luna noiembrie este epicentrul protestelor antiguvernamentale. „Ceea ce este important de observat este faptul că Nuland a acţionat în mod deliberat pentru a submina Rusia şi, de asemenea, opoziţia ucraineană patriotică (în frunte cu Svoboda), care este supărată pe marionetele evreilor din guvernul ucrainean. În schimb, ceea ce se poate auzi din înregistrarea postată pe Internet, Nuland vrea să creeze un guvern de marionete evreieşti care să ţină cu Israelul mai degrabă decât cu Putin şi cu încercarea acestuia de a crea o nouă Uniune Sovietică“1.Cornel-Dan Niculae – Ofensiva iudaismului asupra Romaniei
Problema evreiască în Ucraina are două faţete: sunt, pe de o parte oligarhii evrei, marii magnaţi (precum defunctul Berezovski), care, odinioară, au intrat în conflict cu puterea lui Vladimir Putin de la Moscova, deci şi cu preşedintele Ianukovici, împotriva cărora au finanţat, împreună cu George Soros, „revoluţia portocalie“ din 2004 împotriva acestuia; pe de altă parte, în spectrul Opoziţiei se găsesc şi partide ultra-naţionaliste, anti-moscovite, dar şi „anti-semite“, precum Svoboda. Acest din urmă motiv este cel pentru care subsecretara de stat americană Nuland nu îl vrea pe liderul partidului Svoboda la guvernare, deşi este bun în stradă să îl dărâme pe pro-moscovitul Ianukovici.
Şi comunitatea evreiască se plângea, în decembrie 2013, de ameninţările pe care le simte dinspre „Maidan“. Astfel,Oleksandr Feldman, preşedintele Comitetului Evreiesc din Ucraina, parlamentar ucrainean, totodată, declara pentru cotidianul izraelian Ma’ariv: „Acum, că străzile din Ucraina sunt pline de civili, siguranţa comunităţii evreieşti, pentru care ne temem, devine preocuparea noastră principală“. În continuare, Feldman numea protestele „un tur de forţă al partidelor de opoziţie de culori diferite, de la liberalii care susţin relaţiile cu Uniunea Europeană, la ultra-naţionalistul şi rusofobul partid Svoboda“. „Implicarea partidului Svoboda şi a altor elemente, cu tendinţe antisemite, pot duce la o situaţie în care comunitatea evreiască să fie ţapul ispăşitor… Suntem în alertă maximă!… la cel mai înalt grad, comunitatea evreiască ucraineană sprijină calea spre o fuziune cu Uniunea Europeană… dar este important să se adopte o poziţie neutră [faţă de evrei!?] şi corespunzătoare“, adăuga Feldman2.
„Svoboda a ridicat capacul de canalizare al antisemitismului în Ucraina, iar acesta dă să iasă“, a declarat şi Joel Rubinfeld, copreşedinte al „Parlamentului European Evreiesc“, iar un raport al Departamentului de Stat al S.U.A. din 2013 (realizat chiar sub tutela Victoriei Nuland) individualizează Ucraina, alături de Ungaria şi Grecia, ca locuri de „îngrijorare“, din cauza unui număr tot mai mare de partide „antisemite“. Dar antisemitismul „deschis“ este încă rar în Ucraina. Centrul Kantor pentru Studiul Evreimii Contemporane Europene din cadrul Universităţii din Tel Aviv a documentat doar 15 de cazuri de violenţă antisemită în 2012, în Ungaria, în timp ce în Franţa numărul a fost de 200.
Şi, totuşi, evreii se tem de Svoboda!
![http://www.altermedia.info/romania/wp-content/uploads/sites/8/2014/03/Cornel-Dan-Nicolae-Politica-filosionista-a-Romaniei-ed.-4.jpg]()
Fondat în 2004, partidul Svoboda („Libertatea“ în ucraineană) este o reîncarnare a Partidului Social-Naţional, o mişcare de extremă dreaptă aliniată ideologic cu nazismul. Dar, în timp ce, în anii ’90, Partidul Social-Naţional nu s-a bucurat de succes electoral, Svoboda a acumulat mai mult de 10 la sută din voturi la alegerile din 2012, devenind al patrulea cel mai mare partid din ţară, pe fondul atacurilor la adresa marilor oligarhi ucraineni, de etnie evreiască, cum sunt Mihail Fridman (deţinătorul Alfa Oil şi, indirect, al rafinăriei româneşti, Rafo-Oneşti3) sau Ronny Bruckner,magnat de origine izraeliană, miliardar în dolari, care deţine proprietăţi în New York, pe Wall Street, fiind, totodată, unul dintre cei mai importanţi dezvoltatori imobiliari din Ucraina şi Polonia (face afaceri şi în România cu unii ofiţeri în retragere din S.I.E. ), dar şi de alte etnii, aşa cum este Rinat Ahmetov, cel mai bogat om din Ucraina şi din Estul Europei, de origine tătărească, principalul finanţator al preşedintelui ucrainean Ianukovici şi angajator al lui Mircea Luceascu, ca antrenor, la echipa sa de fotbal.
Alt oligarh evreu atacat de Svoboda este Dmitro Firtash, care este legat de faimosul Semion Mogilevich, şeful mafiei ruso-evreieşti.
„Mogilevitci a fost arestat şi închis în ianuarie 2008 în Rusia de către regimul lui Vladimir Putin, fiind acuzat de fraudă, spălare şi extorcare de bani. Acest fapt nu a oprit afacerea instalată la Cluj, unde Mogilevitci i-a transmis ştafeta de câţiva ani unui apropiat de al său, tot evreu. Astfel, în iulie 2007, oligarhul Dimitri Firtash, supranumit «ţarul energiei» din Ucraina, înfiinţa la Cluj-Napoca firma Emfesz România S.r.l., cu scopul declarat de a importa în România energie electrică din Ucraina. Acelaşi Dimitri Firtash a preluat în 2003 prin firma RosUkrEnergo afacerea de miliarde a Eural TG, firma din Cluj care furnizează gazul rusesc (de la Gazprom), controlată de Mogilevitci“.
Sunt acolo şi fraţii criminali Lev şi Michael Cernoy, evrei ruşi care, după ce au construit un regat al aluminiului, şi nu numai acesta, în spaţiul fost sovietic, cu mijloacele specifice procesului privatizării din Rusia – zeci de asasinate (directori de bănci, copiii managerilor unor companii concurente, preşedinţi de firme), şantaj, mită, spălare de bani (inclusiv în Bulgaria, unde sunt vinovaţi de organizarea structurilor mafiote şi a atentatelor de stradă) – se simt în siguranţă numai în Ucraina şi în Israel4.
Mediul în care s-a ridicat partidul Svoboda
„Nimeni nu se aştepta la aşa ceva până la alegerile parlamentare din 2012, când Partidul Svoboda a devenit a patra formaţiune politică reprezentată în Parlamentul ucrainean. Desigur, observatorii atenţi şi-au dat seama că electoratul va alege persoane care nu au participat la actul de guvernare, pentru că, în ultimii 20 de ani, elitele politice ucrainene nu au făcut altceva decât să arunce ţara într-o stare de declin. Svoboda a profitat abil de starea generală de spirit a ucrainenilor şi de dezamăgirea cruntă a cetăţenilor faţă de autorităţi. Acum este o forţă, o forţă ameninţătoare… Preşedintele Ianukovici şi anturajul său au fost picătura care a umplut paharul dezamăgirii, disperării şi furiei majorităţii ucrainenilor care au ieşit în stradă. Ceea ce se petrece în Ucraina este rodul muncii elitei politice din Ucraina, începând cu anul 1991. Pe vremea aceea mergeam adesea în Ucraina şi am fost martor la degradarea treptată a aparatului de stat, creşterea nivelului corupţiei şi a unui comportament tot mai provocator din partea autorităţilor. Toţi sunt vinovaţi – şi U.E., şi Polonia – pentru faptul că Ucraina a devenit un stat slab, care nu îşi respectă cetăţenii săi. Noi am ştiut ce se întâmplă în Ucraina, dar am preferat să trecem cu vederea situaţia şi să o folosim în calitate de instrument al fobiilor noastre anti-Rusia. Iar naţionaliştii aşteptau momentul potrivit… [Oamenii] nu au încredere în nimeni. Au încredere doar în propriile emoţii. Oamenii vor să fie mai buni, vor sa fie trataţi la egal şi cu respect. Problema constă în aceea că politicienii încearcă să profite de aceste emoţii, iar forţa politică cea mai periculoasă este, în prezent, cea a naţionaliştilor“5. „Svoboda este, probabil, cea mai mare provocare cu care se confruntă evreii ucraineni astăzi“, a declarat preşedintele Comitetului Evreiesc din Ucraina, Oleksandr Feldman. „El [partidul] nu are nici o structură şi operează într-un vid politic şi în tulburările care îi permit să se desfăşoare agresiv“. Natura nestructurată a partidului Svoboda o face, de asemenea, dificil de controlat. Liderul partidului, Oleh Tiagnibok, este descris ca „cea mai mare spaimă pentru mafia evreo-rusă“, el denumindu-i pe evrei „jidani“a. În acelaşi timp, Alexander Aronets, secretarul de presă al Svoboda, numeşte Israelul drept „una dintre ţările cele mai naţionaliste din lume“.
Concluzii
Este greu de tras o singură concluzie de aici. Incidentul e un fel de demonstraţie a teoriei conspiraţiei (care, de fapt, e un fel de axiomă, un adevăr care nu mai trebuie demonstrat). Americanii şi ruşii sunt peste tot. Americanii şi ruşi au interese divergente şi îşi dispută zone de influenţă. Ca atare, îşi bagă nasul/coada peste tot. Nu există revoluţie curată. Indiferent de credinţele şi dorinţele celor care ies în stradă, există forţe eterice care fac tot posibilul să îndrepte lucrurile în direcţia dorită de ele. Aşa funcţionează lucrurile şi nu cred că există şanse să se schimbe prea curând. Suntem ca o cultură de microorganisme prinse între două lamele puse sub un microscop, la care se uită simultan, prin mai multe obiective, mai mulţi „oameni de ştiinţă“ care vor să influenţeze fiecare altfel, modul în care se va dezvolta organismul de sub lentile.”[2]
Asta se intampla in Romania, iar majoritatea oamenilor habar nu au de aceste lucruri.
Adevarul ascuns: Dosarul Rosia Montana – marele secret de stat al SRI-ului
Marco Maximilian Katz – evreul khazar, corupt, anchetat de DNA, care conduce Centrul pentru Monitorizarea si Combarea Antisemitismului din Romania! Acesta cerea Academiei Romane in anul 2011 sa se scoata din dictionar termenul “jidan” pentru ca este “ofensator pentru evrei”! Katz nu cunoaste istoria universala a evreilor khazari (askenazi) care se cred semiti! E timpul sa-l invatam!
Guvernul Masonic al Romaniei interzice dronele cu camera foto/video! Acestora le este frica de jurnalistii independenti care expun adevarul despre ei! Dronele ajung in locuri unde de multe ori presa are accesul interzis!
