Am scris mai multe despre existenta uriasilor de pe Planeta, puteti citi aici -> http://www.fara-secrete.ro/schelete-ale-uriasilor-atlanti-descoperite-pe-planeta-dar-ascunse-de-ochii-oamenilor-de-catre-arheologi
Apoi am scris despre relatarile amiralului Richard Byrd cel care a ajuns in centrul pamantului, mai multe aici -> http://www.fara-secrete.ro/pamantul-este-gol-in-interior-informatii-stiintifice-secrete dar si jurnalul sau de bord in care descrie experienta pe larg -> http://www.fara-secrete.ro/jurnalul-secret-de-bord-al-amiralului-richard-e-byrd-care-a-ajuns-in-agharta.
In cartea sa, “Zeul furtunii”, autorul Willis George Emerson, descrie experienta unui norvegian, pe nume Olaf Jansen care a petrecut doi ani “acolo”, alaturi de tatal sau dar experienta nu a avut urmari prea fericite. La intoarcere, tatal sau a murit, un aisberg rupandu-se in doua si distrugand-le barca, iar el a stat apoi 24 de ani in inchisoare, fiind considerat nebun dupa ce si-a povestit intamplarile!
Dupa inca 26 de ani a emigrat in SUA, iar cand avea varsta de 90 de ani s-a hotarat sa vorbeasca. S-a nimerit ca “alesul” sa fie scriitorul W.G. Emerson, cu care s-a imprietenit si caruia i-a lasat mostenire hartile interiorului Pamantului si manuscrisul in care isi descria experientele.
Iata relatarea:
„In fata marii calde si fara gheturi era ceva care semana cu un munte mare. Oceanul parea sa se verse intr-un anumit punct al acelui munte. Nedumeriti, am continuat in acea directie si ne-am trezit plutind printr-un canion larg, ce ducea in interiorul Pamantului. Am continuat sa navigam si apoi am vazut ceva surprinzator – un soare ce stralucea in interiorul Pamantului!
Oceanul, care ne purtase in interiorul gol al Pamantului, a devenit, treptat, un rau. Acest rau mergea (…) pe toata suprafata interioara a lumii, de la un capat la celalalt. Te poate duce (…) de la Polul Nord direct la Polul Sud.”[1]
Acolo, soarele interior lumineaza din plin, exista uscat si apa, si abunda viata animala si vegetala. Totul e urias, plantele mari, copacii gigantici! Toate fructele si legumele sint mai gustoase si mai parfumate decat cele de la suprafata Pamantului. Bobul de strugure era putin stralucitor decat Soarele „nostru”, pare „fumuriu”.
Inaltimea uriasilor este descrisa ca fiind de peste 3 metri, inaltime ce aminteste de filistinul Goliat.
„Uriasii locuiau in case si orase, ca si noi, si foloseau pentru transport un mijloc electric, asemanator cu un monorai. Traiesc intre 400 si 800 ani (scaderea gravitatiei reduce curgerea timpului, rezultand o viata mai lunga decat la suprafata Terrei), isi pot transmite gandurile de la unul la altul, printr-un fel de radiatii, si au surse de energie mai puternice decat electricitatea noastra.
„Ei sint creatorii farfuriilor zburatoare, care sint actionate de aceasta energie superioara, luata din electromagnetismul din atmosfera.(energia punctului zero).”[1]
Jansen ofera informatii mult mai complete, chiar stiintifice, deoarece a invatat limba uriasilor:
„Cativa dintre locuitorii interiorului Pamantului – uriasi – ne-au descoperit barca pe rau si au fost uluiti. Erau totusi destul de prietenosi. Ne-au invitat sa mancam cu ei, in casele lor, si m-am despartit de tovarasul meu, el ducandu-se acasa la un urias, iar eu la altul.
Giganticul meu prieten m-a dus la familia lui si am rama sfara grai vazand marimea lucrurilor din casa. Masa era colosala. Mi s-a pus in fata o farfurie plina cu o portie de mancare ce m-ar fi saturat o saptamana intreaga.
(…) Am ramas la uriasi timp de un an, bucurandu-ne de tovarasia lor, la fel cum si ei se bucurau ca ne cunosc. In timpul vizitei noastre, am observat multe lucruri stranii si neobisnuite la acesti oameni si tot timpul ramaneam uimiti de progresul stiintific si de inventiile lor.
In tot acest timp, n-au fost niciodata neprietenosi cu noi si ni s-a permis sa ne intoarcem acasa asa cum venisem. De fapt, ne-au oferit politicos protectia lor, daca am fi avut nevoie de ea pe drumul de intoarcere.”[1]
Olaf Jansen si tatal sau au iesit la suprafata Terrei pe la Polul Sud, urmandul cursul raului interior.
SURSE
1. Willis George Emerson “Zeul furtunii”