Am scris un articol anterior despre scheletele de uriasi de pe teritoriul Romaniei, descoperite de arheologi, gasite de oameni obisnuiti, dar care au fost ascunse de ochii opiniei publice. Mai multe puteti citi aici -> http://www.fara-secrete.ro/scheletele-de-uriasi-descoperite-pe-teritoriul-romaniei-dar-ascunse-de-privirile-oamenilor-de-catre-mincinosii-de-arheologi
Complexul din Valea Mortii
Dincolo de Ocean, autoritatile au asternut tacerea asupra “descoperirii secolului”, cum o denumise presa din 1947. In Desertul Colorado, in legendara Vale a Mortii, s-a descoperit un complex de 32 de pesteri ce se intind pe o suprafata de 180 de mile in care s-au gasit schelete umane ce depasesc 2,50 metri inaltime, imbracate ciudat, cu costume de piele, pantaloni bufanti, stransi la glezne si jachete lungi. Dr. Bruce Russell a fost primul cercetator care a rupt tacerea. Pe langa uriasi, s-au descoperit si ramasitele unor specii disparute, dinozauri, tigri preistorici, elefanti imperiali, expuse in nise, ca la muzeu.
Orasul subteran
Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape.
Cimitire
Profesorul Vine Deloria, de la Universitatea din Arizona, a acuzat autoritatile ca au asternut tacerea si asupra altor situri, cum ar fi tumulele din Arizona continand schelete de uriasi si de mastodonti. Sau, de asemenea, necropola din Cincinnati, unde au fost descoperite tablite cu inscriptii, spade, stofe, tumulele din Kentucky, Tennesse si Mississippi, toate continand schelete de oameni depasind 2,50 metri si artefacte inscriptionate cu scrieri nedescifrate. La Cayuga, Niagara, se afla “Cimitirul gigantilor”, descoperit in 1880, care a avut noua schelete masurand peste 2,70 metri. Smithsonian Institute a expus din toate aceste situri cateva artefacte, motivand ca scheletele s-au prefacut in pulbere.
Intr-un document intitulat „Despre giganti si uriasi”, scris de catre Dan Corneliu Braneanu, acesta prezinta o serie de statistici cu privire la uriasii descoperiti pe planeta, ale caror schelete asa cum am vazut au fost ascunse de ochii oamenilor. Citez:
„Discuţiile au plecat de la găsirea unor schelete cu oase neobişnuit de lungi. Reluăm unele din aceste informaţii apărute în presa noastră după anul 1975:
- La Gargayan în Filipine s-a găsit un schelet de 5,18 m. lungime;
- La Alguctca lângă Magliss în Caucas s-au găsit în anul 1961 schelete de 3,0 m. lungime;
- În Moravia s-au descoperit unelte de piatră lungi de 3-4 m. măsura unor asemenea uriaşi putându-se calcula proporţional;
- În California în anul 1895 minerii au găsit un schelet de femeie care avea 2,38 m.înălţime;
- În anul 1930 înălţimea medie a scheletelor găsite în Nordul Mexicului indica o rasă de 2,44 m. înălţime;
- În URSS muncitorul Alexander Linnik, a exhumat un schelet de femeie de 3500 ani vechime şi 2,65 m.
Exemplificările pot continua, dar preferăm să dăm şi exemple din documente şi literatură. Astfel menţionăm, selectată, următoarea scară de exemple, tot din presa noastră, dar din anul 1907:
- Sesostis, rege în Egipt, avea 2,26 m.
- Împăratul Maximilian 2,45 m.
- Un general din armata lui Xerxes 2,55 m.
- Un sclav numit Gabara trimis din Arabia împăratului Claudiu 2,80 m.
- Goliat (din Biblie) 2,92 m.
- Pussio şi secundilla aflaţi la Roma pe vremea ămpăratului Augustus 3,018 m.
- Sclavul Eleafar evreu trimis de Artaban, regele parţilor, împăratrului Tiberiu 3,091 m.
- Eroul mitic grec Orestes 3,10 m.
Valorile în metri rezultă din valorile transmise (majoritatea în coţi) şi transformate.
În ţara noastră schelete descoperite de curând au fost menţionate de N. Densuşianu în „Dacia Preistorică” şi înalte locuri, chiar şi în Ana Şoit: „Legende populare mireşeşti”.
Există şi alte indicii care conduc la înălţimi cam de aceleaşi valori sau mai mari pe baza şi a altor surse cum ar fi lungimea tălpilor picioarelor imprimate în stâncă, în numeroase locuri de pe glob şi bineînţeles şi de la noi din ţară, sau distanţe dintre orbite, etc.
Ştiinţa oficială încă nu a acceptat situaţia arătată mai sus, dar cred că oricare cititor realizează că datele prezentate acum şi în alte episoade viitoare nu sunt aiureli şi că speculaţii teoretice nu pot prevala realităţii efective.
Descoperirea de-a lungul timpului în diferite puncte ale Terrei şi bineînţeles şi în ţara noastră a numeroase oase izolate sau chiar schelete evident de oameni dar mult mai mari decât a rasei actuale, a ridicat problema uriaşilor (giganţilor) care ca atare – deşi în faţa unor probe evidente – a fost aruncată la coşul uitării de „ştiinţa” oficială din care cauză nu a putut intra nici în conştiinţa intelectualilor care în masă se conduc încă din comoditate după automatisme şi tipare fixe de gândire materialiste.
Cu aceste precizări să trecem din basmologie în mitologie folosind complexa sursă
„Mitologie română” de Romulus Vulcănescu. Acesta consideră uriaşii ca a doua experienţă antropologică a antropogeniei divine, adică a evoluţiei creaţiei omului pe Pământ, ei precedând a treia fază care este reprezentată de oamenii propriu-zişi. Există o bogată toponimie şi cu Uriaşi, separată de cea cu Jidovi. Dintre trăsăturile lor comportamentale maii adăugăm că uneori uriaşii se certau între ei, ocazie în care erau foarte violenţi, dar că femeile lor erau mult mai paşnice, muncitoare dar şi guralive. Uriaşii au pierit prin prostia lor fiind înecaţi de potopul pe care şi l-au declanşat singuri, ultimele exemplare expiind în peşteri unde în general se refugiaseră.
Important de reţinut atât din basmologie cât şi din mitologie este faptul că rasa omenească propriu-zisă a apărut înainte de stingerea rasei uriaşilor alături de care a convieţuit o bucată de vreme. Problema uriaşilor este exemplar tratată de victor Kernbach în best-sellerul anului 1973 „Enigmele miturilor astrale”.
Pe lângă o documentare eshaustivă autorul leagă în mod foarte corect misterul uriaşilor de existenţa pe tot globul a sculpturilor megalitice a căror geneză antropică este sustenabilă prin pregnanţa unei game întinse de dovezi şi care face ridicolă „certitudinea” dictatorială a ipotezei acţiunii haotice a factorilor naturali, ipoteză încă susţinută cu verocitate de mediile oamenilor de ştiinţă (materialistă).
Căci cine putea să realizeze nişte sculpturi atât de mari sau în poziţii atât de cocoţate decât oameni de talie corespunzătoare, dacă refuzăm aportul în execuţie a unor extratereştrii dotaţi cu mijloace ultraperfecţionate (laser, ultrasunete)? Victor Kernbach pleacă atât de la Biblie şi
Cartea lui Enoh, cât şi de la cartea ebraică Zohar. Informaţia bogată complică problema întrucât în afară de uriaşii propriu-zişi cantonaţi în Atlantida, dar răspândiţi şi în restul lumii inclusiv la noi în timpuri imemoriale, rasă oricum distrusă pe la anul 12000 înainte de Hristos cu ocazia marelui potop, autorul semnalează uriaşi rătăciţi şi pe vremea lui Moise care locuiau la est de Iordan în ţinutul Hebron.
Aceştia erau fiii lui Enac şi dimensiunea lor colosală este menţionată în Biblie (Numerii 13:33). Se pare că uriaşii în general erau folosiţi numai pentru muncile grele şi că arareori coborau din vârfurile munţilor având ca diferenţă faţă de oamenii obişnuiţi şi sângele care la ei era albastru.Victor Kernbach aduce o sursă în plus în atestarea uriaşilor, pe Herodot (Istorii I, 68)şi mai enunţă şi problema guganilor din munţii Retezat, problemă deosebit de interesantă, din care cauză ea nici nu a atras atenţia antropologilor noştri (vezi Arca nr. 8).
Mai evidenţiem o singură sursă: Louis Charpentier în lucrarea „Les Geants et le mystere des origines” în care printre altele se confirmă perioada de dispariţie în masă a uriaşilor între 10.900-13.050 î.Hr., atunci când omenirea se afla în zodia Fecioarei (ştiind că în prezent se consumă ultimii ani din zodia Peştilor înainte de a intra în Vărsător).
Prezenţa uriaşilor în memoria ancestrală este consemnată la foarte multe, daca nu la toate popoarele şi în toate ţările. La noi problema, bogat reprezentată pe spaţii întinse, îmbracă un aspect special prin dublarea până la substituire a denumirii „uriaş” cu cea de „jidov”, ceeace conduce la o anumită semnificaţie cu implicaţii actuale politice după cum s-a putut auzi şi vedea la o celebră emisiune în contradictoriu de la Televiziunea Română, emisiune a redactorului M. Tatulici.
Este o problemă pe cât de interesantă pe atât de neglijată de oamenii de ştiinţă atât istorici cât şi antropologi care au considerat, împotriva evidenţelor materiale, că ea nu poate exista întrucât nu se încadrează în teoria evoluţionistă a lui Darwin. Este vorba deci de o dogmă, chiar ştiinţifică fiind, dar tot dogmă rămânând. Acum la sfârşit de secol, în toate domeniile inclusiv cel al Ştiinţei, dogmele sunt aruncate la coşul Istoriei, chiar cea mai sus amintită, ceeace ar putea şoca încă pe mulţi „reacţionari” materialişti.
Evidenţele materiale la care ne refeream cuprind nu numai amintiri transmise prin toponimie, prin „basme”, unele documentele scrise, dar mai concret prin urme materiale: oase şi chiar schelete care au fost găsite sau se găsesc ăn permanenţă ăn diferite puncte ale Terrei. O altă probă materială indirectă este prezenţa, consemnată oficial în diferite zone geografice, au unor fiinţe de înălţime mai mare purtând diferite denumiri dintre care cea mai cunoscută fiind Yeti.
De fapt aceştia nu sunt uriaşii noştri, dar acceptarea existenţei lor evidente demonstrează din nou întârzierea în cunoaşterea realităţilor produsă în ultimele 2-3 secole de o preocupare importantă a speciei umane denumită Ştiinţă, care prin dogme şi reguli rigide şi materialiste, a condus prin poluare, manipulare genetică şi energie atomică la un sfârşit prin autodistrugere a unui ciclu de civilizaţie careeste periclitat. În cazul lui Yeti dogma este că el nu poate exista căci nu se ştie unde poate fi încadrat în încrengătura antropologică.
Cum zicea academicianul Grigore Moisil „Omul când nu înţelege, e contra”. Insistăm asupra acestei situaţii căci deşi un asemenea exemplar femelă de Yeti a fost filmat ţi dat la RTV mai sunt încă numeroşi „intelectuali” adică oameni şcoliţi prin discipline dogmatice care refuză să creadă în existenţa lor. Este aceeaşi situaţie cu cei care deşi văd un O.Z.N. continuă să afirme că aşa ceva nu poate exista în realitate din cauza distanţelor enorme dintre planete şi stele, a posibilităţilor … bla, bla, bla (tradus pe româneşte limbaj de lemn sau aiurea în tramvai).
S-a făcut intenţionat această digresiune Yeti -O.Z.N. pentru a pregăti condiţiile deînţelegere a fenomenului Uriaşilor care au existat efectiv pe această planetă a noastră, Terra…”[1]
Schelete de giganti descoperite in Alaska
Un cimitir antic, plin de schelete de uriasi a fost descoperit in Alaska[2] de catre un miner. Acesta a descoperit 5 schelete de uriasi, care au fost apoi preluate de autoritati pentru „cercetari”. Unul dintre schelete masura 7 metri lungime. Altitudinea unde au fost descoperite fiind mare, oasele s-au pastrat aproape intacte. In figurile 1 si 2 vedeti si stirea oficiala despre aceasta descoperire.
Figura 1: Stirea oficiala despre scheletele de uriasi descoperite!
Figura 2: Comparatia dintre un om normal si inaltimea unuia dintre schelete
Schelete de uriasi descoperite in Ohio
Acelasi tip de descoperire s-a facut si in Ohio[3], schelete de uriasi aflate intr-o stare impecabila, fara sa fie degradate, au fost descoperite. Scheletele aveau 7 metri lungime. Absenta totala de materii vegetale in sol au dus la conservarea atat de buna a scheletelor descoperite. La fel si acestea, ca si celelalte enuntate aici in carte, au fost ascunse de ochii curiosilor.
Schelet de urias descoperit in Arabia Saudita
Scheletul din figura 28, a fost descoperit in desertul Arabiei Saudite de catre o echipa de arheologi. Conform surselor, acest schelet ar fi fost descoperit in aprilie 2004, dar intreaga descoperire a fost tinuta sub tacere. Craniul sau avand o lungime de 1,5 metri, pe cand un craniu de om normal are undeva la 20-30 cm.
O parte din adeptii istoriei alternative, sustin ca acesti uriasi, ar fi de fapt, cei despre care se vorbesc in legendele continentului disparut Atlantida, dar si in legendele continentului Lemuria, despre care Colonelul britanic James Churchward spune in cartea sa „Continentul pierdut Mu” („The lost continent of Mu”) ca ar fi fost populat de astfel de fiinte uriase, lucru confirmat de descoperirile facute, chiar daca arheologii, adepti ai dogmei oficiale, refuza cu indarjire sa faca publice in mod oficial aceste schelete ori de cate ori le descopera. Asta demonstreaza inca o data pe ce fel de pilon fragil sta teoria evolutionismului Darwinian in cazul speciei umane.
Figura 3: Schelet de urias descoperit in Arabia Saudita
Muzeele din lume nu au voie sa expuna schelete de uriasi!
Sa nu va faceti iluzii ca traiti intr-o democratie, caci in lumea arheologilor democratia nu exista, ci doar dogme si legi clare si precise, iar oricine se abate putin de la linia oficiala este imediat atacat si dicreditat prin dezinformatorii care fie se duc la TV, fie publica in presa articole tendentioase si defaimatoare la cel care a incercat sa contrazica linia oficiala.
Asa s-a intamplat si in Mexic[4], cu o persoana pe nume Glenn Kimball, care a facut poze la uriasele mumii ce se descoperisera pe teritoriul Mexicului si le-a facut publice pe internet. Dupa aceasta fapta „grava”, a fost imediat atacat virulent de catre muzeografi si arheologi sustinand ca „afirmatiile sale nu au nici o baza stiintifica”. Vai de mine, dar oare ascunderea unor schelete este o baza demna de morala unui arheolog sau istoric?
Glenn sustine, ca motivul ascunderii acestor schelete este acela ca ele distrug din temeli, evolutionismul lui Darwin cu privire la specia umana si ar crea iarasi conflicte intre evolutionisti si creationisti.
Alte fotografii cu uriasi de pe planeta:
SURSE
1. http://dcbraneanu.files.wordpress.com/2012/05/despre-giganc5a3i-c59fi-uriac59fi-bt.pdf
2. http://beforeitsnews.com/science-and-technology/2012/10/giant-skeletons-found-in-alaska-2476766.html
3. http://gianthumanskeletons.blogspot.ro/p/giant-humans-found-underground-in.html