Muntii Bucegi, au un farmec special, tocmai datorita fenomenelor parapsihologice sau paranormale, care se manifesta in aceasta zona, ele nefiind intelese, decat doar de anumite persoane, ce le-au studiat cu mare atentie, aprofundandu-le. Marea Descoperire din Bucegi, din August 2003, a reprezentat chintesenta a tot ceea ce inseamna „Secretele Bucegilor”. Cu alte cuvinte, aceasta descoperire, efectuata de echipa romano-americana, care a fost implicata in acea perioada tensionata, nu a facut decat sa ofere un raspuns, cu privire la ce se ascunde sub platoul Bucegi si ce genereaza aceste fenomene observate de tot felul de oameni.
Odata inteleasa aceasta descoperire, se intelege si cauza. Ca sa nu mai spun, cat de mare a fost uluirea echipei romano-americane, imediat, dupa patrunderea in interiorul Masivului Bucegi, in ceea ce se numeste Sala Proiectiilor. Uluirea fiind imensa din cauza tehnologiei descoperite sub munte si aparaturii care putea proiecta informatii istorice, stiintifice, astronomice, medicale etc. din istoria Universului si a omenirii.
Structura tunelului din interiorul Masivului Bucegi este urmatoarea:
acesta se afla intr-o pozitie perfect paralela cu baza Masivului Bucegi,
plecand de la o treime de baza, are o lungime de 280 m, dupa care coteste
brusc spre stanga intr-un unghi de 26 de grade, continuand apoi cu 200 m
lungime, terminandu-se in interiorul unei aule gigantice in interiorul
Masivului Bucegi. Aula are un diametru de 100 m si o inaltime de 30 m.
Verticala la suprafata corespunde stancilor de pe creasta care poarta
denumirea de Babele, verticana iesind astfel intre Sfinx si Babele!
Climatul politic era „fierbinte” in noiembrie 2004, aceea fiind chiar
perioada critică înainte de alegeri.
Este chiar posibil ca anumiţi factori politici să fi fost radical
influenţaţi de noile descoperiri şi dovezi care au fost aduse. Am aflat că
membrii comisiei de audiere au fost atât de bulversaţi de datele
raportului şi de dovezile care le-au fost prezentate, încât ore în şir ei
nu au fost capabili să ia vreo hotărâre şi nici să transmită în mod
coerent informaţiile la vârf de stat. Întregul lor sistem de valori a fost
atunci complet răsturnat şi nu se întrezăreau alte puncte de sprijin care
să le susţină vechile concepţii. Poate tocmai de aceea s-a ajuns la
concluzia că era nece¬sară o modificare radicală a sistemului şi a
influenţelor oculte în ţară.
Este uimitor cum lanţul de evenimente care a început cu marea descoperire
din Munţii Bucegi şi a continuat cu expediţia de amploare prin tunelurile
subpământene a modificat aproape integral atât gândirea, cât şi destinul
unor oameni.
Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 – un secret teribil in topul secretelor de pe lista proiectelor negre ale U.S.A.P.
U.S.A.P. sau „proiectele negre” se traduc prin „operatiune ultrasecreta si
complet inchisa recunoasterii oficiale”. Practic acestea nu exista oficial
si nici chiar presedintii de state nu au acces la asemenea date. In
esenta, datele sint de acest gen, despre ce discutam noi, doar ca ei au
dovezile palpabile, empirice…
Romania nu si-a luat un angajament definitiv in ceea ce priveste secretul
descoperirii din Masivul Bucegi, insa din ce am aflat acel protocol semnat
de carpa KGB-ista, Iliescu, a fost semnat pe 10 ani, el expirand in August
2013.
Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic,
ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele
Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi
a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice
extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire
lumii întregi.
Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa
politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia
antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei
noastre şi a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele,
incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea
descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele
implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului
angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei
descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte
importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu
atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.
Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră”
la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o
echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României,
le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din
luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor
informaţii rămâne totuşi foarte controversată. Iniţial, statul român a
vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la
dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta
neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta
de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă
excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a
SUA. Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi
promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni
(august-septembrie, 2003).
în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state,
România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe
teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a
efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul
secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context,
plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să
devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică
pentru locaţia din Munţii Bucegi. Aspectele sunt foarte complicate şi
secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în
raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată
bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.
Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare
cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări
stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar
putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.
Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa
ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani.
Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat
că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi
părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens,
pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a
dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea
construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.
Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un
angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii
descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi,
în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei
tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea
şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este uşoară, însă din câte
ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă,
această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom
analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au
condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe
teritoriul României.
LEGENDELE PELEŞULUI
„Elena Ceauşescu a aflat de comorile din Bucegi datorită reginei Elisabeta
– Carmen Sylva care, în „Poveştile Peleşului”, strânsese o mulţime de
relatări de la localnici şi ciobani despre fabuloasele tezaure ascunse în
„inima” muntelui. În „Cetatea Babei” se povesteşte despre o misterioasă
cetate subterană în care se află depozitate cantităţi enorme de aur. Se
pare că nici regele Carol I nu a ales întâmplător locul de amplasare a
Castelului Peleş – inaugurat în 1883 – în Bucegi, existând multe
publicaţii străine care semnalau ciudatul ansamblu de sculpturi megalitice
în stânca Sfinx – Babele şi peşterile străjuite de schi¬turi. Preoţii,
deţinători şi păzitori de secrete privind tezaurele lăsate moştenire din
moşi-strămoşi, construiseră o adevărată reţea de schituri ca nişte forturi
de pază. (…)
GROTA SACRĂ DIN BUCEGI
În primul rând se monitorizau publicaţiile care făceau referiri la grote
şi tezaure. În studiul „Dacia Hiperboreană”, publicat la Paris în 1936,
republicat în Franţa şi Italia în anii ’80, când a făcut mare vâlvă,
Vasile Lovinescu afirma că „muntele Om este traver¬sat de o grotă imensă
care este una dintre cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat de
capăt, fiind exploatată doar pe vreo 20 de kilometri”. Cine o exploatase
şi în ce scop nu se preciza. Între 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel
Ruzo a venit în România pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era
de acord), pe care îl văzuse pe o carte poştală. El a fost însoţit de o
echipă de români care a realizat cu această ocazie un film pentru Studioul
Alexandru Sania, „Mistere în Piatră”. Ruzo observase că Sfinxul semăna cu
chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe podişul
Marcahuasi, Peru, denumit „Monumentul Omenirii”. De fapt, nici Sfinxul nu
reprezintă doar un singur chip, după cum observa arheologul peruan, fiind
înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi de capul
unui câine. Din lunga sa experienţă, Daniel Ruzo trage concluzia că acel
câine are rolul de păzitor al unei comori şi că „trebuie să existe şi o
Peşteră a Tezaurului” în apropierea acestui magnific monument al Omului.
ÎN PRAGUL NEMURIRII
O altă cercetătoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului
Bucegi – studiu care a ajuns pe biroul Cabinetului 2-a fost Cristina
Pănculescu. Conform teoriei ei, dezvoltată pe larg în cartea „OZN –
Universuri Paralele”, de col. dr. Emil Străinu, în Bucegi, în apropierea
Vârfului Omu, se află un centru energetic-informaţional natural al Terrei,
semnalat de toate tradiţiile civi¬lizaţiilor antice. Cristina Pănculescu a
remarcat, printr-o serie de analize ale mostrelor de rocă şi
electronografie, o serie de proprietăţi cu totul speciale ale acestui
Stâlp al Cerului – Arborele Vieţii, identificat cu Vârful Ocolit. În
final, demonstra că Centrul repre¬zintă un loc geometric de conexiune
cosmică, o poartă de ieşire din universul terestru, cu o activitate
energetică măsurabilă, ce se manifestă ciclic, constatând că din 1986
intensitatea centrului a depăşit pragul de latenţă. Centrul era cunoscut
şi pe vremea dacilor, aflându-se pe muntele sfânt Kogayon. „Chemaţi de
Sfinx, dacii ştiau a se face nemuritori”, concluziona studiul, terminat în
1988 şi înaintat către CC. al P.C.R., de unde, pe căi misterioase, a ajuns
pe biroul „oamenilor” tovarăşei. Şi poate că aceasta a cochetat cu ideea
nemuririi, ca mulţi suverani ai istoriei, care aveau turma lor de
alchimişti ce trebuia să găsească Piatra Filozofală, cu ajutorul căreia se
obţinea elixirul vieţii şi se putea transforma orice metal în aur. Elena
Ceauşescu era o „colecţionară” de tot felul de practici de întinerire şi
revigorare apărute la noi sau la alţii. Dar evenimentele din decembrie ’89
băteau la uşă şi nu mai era timp pentru incursiuni în alte subterane decât
cele ale puterii. Cu siguranţă însă, pe vremea ei, aceste teorii erau
studiate mult mai asiduu, deşi în mare secret, decât astăzi, când se fac
publice, dar autorităţile nu dau semne că ar fi interesate. Cât despre
tezaurul fabulos din subteranele Bucegiului, el nu a fost găsit pentru că
nu s-a găsit Poarta Comorii, care ar fi dus la marea galerie ticsită cu
aur. Deşi în cartea Viitor cu cap de mort se afirmă că această mare
galerie a fost descoperită prin sateliţii NASA şi că acolo există un
tezaur de nepreţuit pentru istoria omenirii. Dar poate că autorul a grăbit
puţin lucrurile. (…)
POARTA COMORII
Oamenii Elenei Ceauşescu erau bine orientaţi. Unul dintre cei mai fervenţi
cercetători ai geografiei sacre a României, Dan Corneliu Brăneanu, care a
publicat numeroase articole despre centrul sacerdotal din Bucegi, confirmă
că în inima muntelui există o reţea de galerii subterane care este posibil
să unească mai multe peşteri şi să aibă galerii de legătură cu alte centre
sacre din lume. A studiat şi cartea lui Daniel Ruzo, „La historia
fantastica de un descubrimiento”, publicată de Editura Diana, din Mexic,
despre călătoria acestuia „prin munţii cei sfinţi” ai României, ce
păstrează amintiri despre civilizaţia de dinainte de Potop. Ruzo a rămas
fascinat de multitudinea reprezentărilor sacre de pe stâncile ce
străjuiesc drumul către Omul, „sculpturi străvechi, anterioare Potopului,
erodate de vechime”, care înfăţişează sacerdoţi şi lei, paznici ai
tezaurelor. „Am studiat multe centre sacre protoistorice în lume, dar
aici, în Carpaţi, am găsit Poarta Comorii”, scria Daniel Ruzo. Despre ce
comoară poate fi vorba? Ne lămureşte Dan Corneliu Brăneanu: „Nu este vorba
numai de o comoară materială, ci de una în special spiri¬tuală, care să
transmită informaţii de la un ciclu la altul al civi¬lizaţiilor care s-au
dezvoltat pe Terra din timpuri ancestrale. Lobsang Rampa a lansat ideea
unui depozit iniţiatic subteran în munţii Tibetului, von Danniken situa un
altul în munţii Equadorului, iar Daniel Ruzo a simţit că triada sacră se
închide în Bucegi, dacă nu cumva aici începe, dat fiind cuvântul OM, de o
importanţă spirituală deosebită, regăsit în multe toponime doar la noi în
ţară”.
… LA PIATRA TRĂSNITĂ
Corneliu Brăneanu, după multe cercetări, inclusiv prin mijloace
radiestezice, presupune că o poartă de intrare în reţeaua subterană de sub
Omu ar putea fi pe Valea Obârşiei Ialomiţei, într-un loc dominat de o
stâncă numită „Biserica Trăsnită” sau „Piatra Trăsnită”, ce se termină
brusc, cu un perete vertical, ca un zid de sprijin. La baza acestui perete
se găsesc stânci sfărâmate, rezultate, probabil, din excavarea unui culoar
de intrare în reţeaua subterană (care uneşte mai multe peşteri din
Bucegi), făcut cu peste 40.000 de ani în urmă (datarea a fost făcută prin
mijloace radiestezice), care acoperă intrarea. Figurile remarcate de Ruzo
în timpul ascensiunii-către Omu ar putea marca verticala pe care se află,
la o adâncime de 12 metri, această poartă.”
In primele luni dupa Marea Descoperire din Bucegi, Generalul american
Roddey, un cadrul militar american cu o vasta experienta in domeniul
descoperirii artefactelor „ciudate”, in multe zone pe Planeta, a fost unul
dintre principalii colaboratori din partea americanilor, cu partea romana.
In panica ce marcase acea perioada din august-septembrie 2003, orice
decizie pripita, referitor la prezentarea in public a Descoperirii din
Bucegi, ar fi declansat actiuni cu efect ireversibil cu privire la tara
noastra, aruncand atat SUA, cat si Romania intr-un haos.
Fara indoiala, ca aportul tuturor acestor lucruri au venit cel mai mult
din partea directorului SRI de la acea vreme care era, Radu Timofte, un
personaj care s-a declarat nu de putine ori in public ca „anti-mason”.
Directorul SRI, Radu Timofte, a fost pentru prima data intr-un conflict
public deschis cu Comisia parlamentara, care se ocupa de verificarea
acestui serviciu secret, dupa cum scria si Ziarul Financiar[1] la data de
11 septembrie 2003. Explicatia pentru presa, a fost aceea ca, conflictul a
pornit de la reprosurile facute de Comisia parlamentara, care era condusa
la acea vreme de catre Ioan Stan. Ulterior Iliescu cerea CSAT sa-l audieze
pe Ioan Stan pentru criticile aduse SRI. Sigur, aici era pentru mica presa
masonica din Romania, un simplu conflict si doar atat.
Ulterior, Radu Timofte, s-a enervat si a dorit sa fie facuta publica
stenograma audierii sale de catre Comisia parlamentara, dar publicarea
stenogramei nu s-a putut face deoarece s-a invocat imediat „secretul” si
faptul ca aceasta stenograma este clasifica, ea putand fi citita sau
derulata audio numai in fata membrilor Comisiei, nu si a publicului. Radu
Timofte, a fost cel care si-a dat acordul expres pentru publicarea
volumelor lui Radu Cinamar, justificand ca „poporul roman trebuie sa stie
ce s-a intamplat, daca nu avem posibilitatea s-o facem publica
descoperirea”.
Imediat dupa publicarea primului volum, „Viitor cu cap de mort”,
incepusera sa apara anumite voci contradictorii din cadrul CSAT, care nu
vroiau sa fie de acord, dar spiritele s-au linistit, dar dupa publicarea
volumului al treilea „Misterul din Egipt – primul tunel”, unde se vorbeste
despre calatoria echipei romano-americane, efectuata intre octombrie 2003 – iulie 2004, printr-unul dintre tunelurile din Bucegi, acestia ajungand
la 260 m adancime, intr-o Camera Oculta, aflata sub Marea Piramida din
Egipt, la 260 m adancime.
Radu Timofte, a fost chemat iarasi la audieri, cu privire la ce aceste
volume „care tot apar”, insa acesta, alaturi de alti colonei si un
general, au sustinut ca „ele se incadreaza in curentul SF, asa ca nu va fi
o problema”. Mai exact, ele contin o realitate atat de tulburatoare,
incat, doar o mica parte din oameni, le vor lua ca reale. Un simplu joc
strategic !
Mai multe cititi pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/descoperirea-din-bucegi-din-anul-2003-cea-mai-mare-descoperire-arheologica-de-pe-planeta-si-din-toate-timpurile.
Preiau un articol integral, publicat de Iulia Toyo, pe site-ul sau muntii-bucegi.ro:
„Puţini oameni, cei aleşi, știu că există o singură zi in fiecare an, când, la apusul soarelui deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi, razele blânde înconjoară chipul straniu sculptat în piatră şi coborându-se spre baza anticei statui, formează o piramidă magică… Si aceşti puţini oameni alesi se întâlnesc în fiecare an pe Platoul Bucegilor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră.
Au început deja să se recunoască de departe, urcând pe coama muntelui, din toate direcţiile. Doctorul din Hamburg, care vine an de an pentru a căpăta energia necesară conducerii cabinetului său în care tratează zeci de bolnavi, zilnic. Nimeni nu ştie secretul reuşitei celor peste zece operaţii pe care niciun doctor nu le-ar putea face într-o zi! Doamna cu pălăria violet din Sibiu, adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei, cercetător la Institutul de Mineralogie Patologică Axente Sever, și care acum vine pe propiile-i picioare, mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, Soarelui pentru căderea lui miracunoasă şi binefăcătoare în trepte piramidale, ori poate Sfinxului, fără de care nimic nu ar fi posibil…
Desigur, unele guri şoptesc prin văi că doamna ar mai avea şi un alt motiv, în faptul că doar aici şi în această blândă lumină piramidală, pălăria ei trimite raze violete spre toate piscurile înconjurătoare, ca un tainic mesaj adresat pădurilor de brad şi animalelor ce le populează. Însă acest mesaj nu a putut fi descifrat de nimeni, niciodată.. Familia cu cei doi gemeni din Eastwood, ambii bolnavi de artrita psoriazică, boală autoimună care afectează ligamentele şi tendoanele. Efectul piramidei magice asupra celor doi micuți este incontestabil, având acţiune antiinflamatoare selectivă pentru COX2, și producerea de adalimumab, un anticorp monoclonal uman recombinat de tip Ig G cu specificitate pentru TNF alfa.
Tânărul cu fibromialgie din Detroit, boală căpătată în urma unei depresii severe cu tulburări de anxietate, piramida acţionând asupra lui precum un inhibitor selectiv de serotonina (SSRI), antidepresiv tricyclic. Este ştiut că în această boală medicii nu au un tratament, recomandând meditaţia şi rugăciunea… Apoi bătrânul din Bombay, atins de sindromul Down, cu facies aplatizat şi gât scurt, urmare a unei diviziuni celulare anormale la nivelul ovocitului, sau domnul din Kinshasa cu toxoplasmoză însoţită de apariţia de adenopatii latero-cervicale, ori doamna din Xi’an ce suferă de virusul Papiloma Uman HPV, sau cei doi tineri din Ontario atinşi de alopecia, cu capetele acoperite de batice şi şepcuţe moderne, pentru a ascunde urmele necruţătoarei boli, și mulți alții, cu felurite boli şi afecţiuni, din toate colţurile lumii.
Unii se reîntorc vindecaţi şi revin doar pentru a mulţumi, iar alţii resimt ameliorarea bolilor copleşitoare şi fără leac medical, și revin an de an pentru acțiunea spectaculoasă a Piramidei Magice în continuarea unei vieți normale, singura care le permite a se bucura de viaţa dăruită de Creatorul şi Mântuitorul umilelor noastre suflete păcătoase, El, Cel de Sus, întru veşnică şi vie pomenire. Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică… În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii…
Articol scris de Iulia Toyo (3 august 2013)
Update: 25 nov 2013 O EXPERIENŢĂ UNICĂ ŞI UIMITOARE
Revenim cu informaţii de ultimă oră referitoare la Piramida Magică din Bucegi. Rugăm pe toţi cei care au preluat acest articol pe bloguri si siteuri personale, ori în jurnale de ştiri, să preia şi să difuzeze şi acest anunţ extrem de important! Așadar, primim din toate colţurile lumii informţii că grupuri mari de oameni s-au mobilizat şi se organizează spre a veni pe Platoul Bucegi în data de 28 noiembrie.
Înţelegând această firească dorinţă de a se afla la ora sfântă în perimetrul magic al energiilor solare, ne-am interesat pentru Dvs. și ne facem o datorie de onoare în a vă informa următoarele : – În acest an, în data de 28 noiembrie, vremea se anunţă foarte rea şi periculoasă pentru cei neobişnuiţi cu muntele. De altfel, dacă va fi viscol, nici telecabina nu va putea urca, și nici accesul pe munte cu piciorul ori cu mașina nu va fi nici posibil, și nici permis de către salvamont. – În plus, posibilităţile de cazare, care oricum sunt foarte limitate pe vârful muntelui, acum sunt deja epuizate, totul fiind ocupat sau rezervat pentru perioada respectivă.
În aceste condiţii şi, în plus, luând în considerare pe cei mulţi care ar dori să ajungă la locul de taină, însă vârsta înaintată ori boli şi slăbiciuni fizice îi împiedică, vă propunem un experiment inedit, O EXPERIENȚĂ UNICĂ ŞI UIMITOARE, pe care doar cei cu suflete curate şi cu credinţă o pot realiza, prin unirea gândurilor într-un singur izvor de energie comună şi izbăvitoare ! Să fie această unire o răscruce în drumul evoluţiei umane, spre reînvierea Focului Sacru din inimile noastre, cu care să luminăm în întunericul ce ne înconjoară !
Oriunde vă veţi afla în data de 28 noiembrie, la ora 16,44, ora la care apune soarele, adunaţi-vă cu cei dragi alături, într-o pădure de la marginea oraşului, un parc, ori un loc liniştit din natură, aprindeţi lumini – lumânări sau lanterne- care să se vadă de departe, și reconstituiți cu lumina sufletelor voastre Miraculoasa Piramidă Energetică a Universului. Chiar dacă vă veţi afla la depărtare, prin puterea energiilor reunite ale pământului, aerului, cerului si gândului curat, veţi face ca aceste piramide luminoase să interacţioneze cu energia Marelui Sfinx, conectându-vă la Marea Piramidă a Universului. Cu cât vor fi mai multe persoane la un loc, cu atât energia grupului va fi mai mare, permiţând uimitoare evoluţii spirituale, ba chiar şi vindecări spectaculoase. Acest experiment poate fi o necesară etapă de pregătire în vederea unei viitoare Întâlniri Sacre, ce va veni în curând… Și nu uitaţi, Focul Sacru al Universului pâlpâie în inimile curate.
Update: 29 nov 2013 Ziua Munţilor Bucegi
În ziua de 28 noiembrie 2013, vremea era în toată țara urâtă, mohorâtă, iar pe munți era ceață și viscol. Toți cei care au plecat spre Sfinx erau îngrijorați din această cauză. Nu mică le-a fost mirarea, însă, când au ajuns pe platou și au văzut că doar deasupra Sfinxului soarele strălucea în toată măreția. Din relatările celor prezenți aflăm că au fost circa 300 de oameni, care au desfășurat steagul României, s-au bucurat de razele dătătoare de energie și au încins o horă mare.
Miracol Bucegi Au fost multe comentarii pe net, unele făcute de oameni care au simțit bucuria acestei zile, iar altele făcute de comentatorii de profesie, agresivi, cei veșnic prezenți pe net în căutarea de subiecte pe care să le critice, în speranța de a-și dovedi calități de ei știute. Deși erau siguri că nu vor vedea nimic, unii dintre aceștia s-au dus totuși la Sfinx… De ce oare?
S-au făcut filmări și reportaje în presă : Pro TV, Antena 3, Adevărul, România TV Net, Jurnalul.ro, Realitatea TV, TV Partener și altele. Selectăm, în continuare, din mărturiile participanților la această sărbătoare în zi sfântă, postate ca și comentarii la acest articol, pe internet : Gabriel Maris : „Am avut sansa sa ajung la Sfinx astazi 28.11.2013 impreuna cu sotia mea si inca 2 cupluri , toti 6 fiind impreuna pentru a putea cobori cu o masina de teren. In Busteni vremea era inchisa si neprietenoasa.
Cind ne-am apropiat , cu telecabina , de Babele s-a facut brusc lumina si un soare stralucitor ne-a deschis brusc inimile la toti ocupantii telecabinei. Pe platou a fost soare mereu pina cind acesta a apus ( inainte de ora 17 ). Vintul batea foarte usor din directia NV si in jurul Sfinxului s-au adunat ( dupa estimarile mele ) circa 300 – 350 de oameni . Toti admiram peisajul minunat de iarna si asteptam cu emotie asfintitul . Majoritatea oamenilor erau ingrijorati in legatura cu intoarcerea ( caci cei de la telecabina ne-au spus ferm ca ultima cursa va fi la 15.45 ) si unii au plecat , cu regrete , inainte de asfintitul soarelui. Cerul a fost perfect senin deasupra platoului desi spre Valea Prahovei erau nori ( dar sub nivelul Platoului ) si inspre Vest erau de asemenea nori de joasa altitudine. Vizibilitatea era perfecta spre toate punctele cardinale.
Cind soarele a inceput sa apuna , orizonturile au inceput sa se coloreze in diverse nuante de la portocaliu la violet si modificarea de nuanta se petrecea mereu dupa cum se misca si soarele. Eu personal nu am vazut nici o piramida , desi am privit cu atentie si Sfinxul si imprejurimile apropiate si indepartate desi am vazut foarte clar Piramida Holografica de pe Virful Toaca din Masivul Ceahlau ( in anul 2012 ). Singurul fenomen notabil pe care il vad personal prima data , consta in faptul ca am vazut o multime de sfere de energie in jurul Sfinxului ( exact in momentul cind soarele incepea sa asfinteasca ); am auzit de aceste sfere , sotia mea le vede adesea si mi le arata ( in zadar ) dar eu nu le-am vazut niciodata pina astazi.
Dupa ora 17 grupul nostru a parasit platoul , si desi fiecare avea in suflet un usor regret ca nu am vazut ceea ce am sperat , toti eram satisfacuti de experienta avuta si de peisajele minunate de iarna. Am coborit pe jos pina aproape de Piatra Arsa si desi s-a intunecat , toata lumea a ajuns in siguranta la masini , in timpul coboririi nu a fost frig si nu a batut de loc vintul. Majoritatea oamenilor de pe platou au mers spre Piatra Arsa. Atit cit pot eu aprecia si intelege , pot sa spun ca marea majoritate a celor care au fost acolo erau oameni de bun simt si gindire pozitiva , in general oamenii s-au comportat decent si nimeni nu a deranjat pe altul. Acum cind scriu aceste rinduri , in Busteni vintul bate foarte tare.
Va doresc la toti inimi curate si ginduri bune , iar mie mi-am promis ca voi reveni mereu la Sfinx , nu numai pe 28 Noiembrie”. Luiza Bratu: „Daca vrei sa faci totul conform unui ritual cu ochii pe ceas si respectand pasi insemna ca te astepti ca pice din cer ceva spectaculos de care sa povestesti si sa le dai si altora sfaturi. Dar nu se intampla asa deoarece totul este mult mai simplu. Pe data de 28 .11. s-a constatat ca se intampla un anumit fenomen in prejma Sfinxului din Bucegi. Cei ce au mai fost au simtit nu doar partea vizuala ci si partea energetica. Unii au obtinut-o pur si simplu altii prin diferite tehnici de meditatie”. Emanuel (declarative pentru ProTV) : „Se vărsa peste Sfinx o lumină divină, de culoare portocaliu deschis şi prin ea Dumnezeu îşi revarsă tot ce are mai bun asupra noastră. Poţi să primeşti, dacă eşti deschis şi receptiv, foarte multe beneficii.
Te poti şi vindeca”. Participant: „Sănătos şi bine pentru oamenii care vin aici la Sfinx ar fi să stea macar 10 minute în picioarele goale, pentru că atunci lumina intră”. Ion Iancu, geolog : „Cei care bat muntele sunt mai aproape de Dumnezeu. Cred că toată lumea care vrea să se simtă mai sănătos ar trebui să vină, să se adape la energia aceasta fantastică, miraculoasă”. Răzvan Enoiu: „Ne aflam într-un loc care este branşat, legat la energia universală. Ne aflăm într-un pol energetic al planetei”.”[1]
Trei aspecte uimitoare cu privire la Muntii Bucegi !
1. Cele 7 izvoare din Muntii Bucegi – localizate in comuna Moroeni din judetul Dambovita, intre Scropoasa si Bolboci, acestea, potrivit cercetarilor, au o apa atat de alcalina, incat are zero bacteri ca si continut. Interesul asupra acestor izvoare, a inceput inca din anii ’20, continuand cu anii ’80, iar ultimele cercetari s-au facut in 2006 de catre NATO, confirmand aceleasi lucruri – apa are care vine din munte, are zero bacteri ca si continut.
Mai multe pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/cele-7-izvoare-din-bucegi-au-cea-mai-pura-apa-de-pe-planeta-unde-nu-exista-nicio-bacterie.
2. Holograme si aureole – acestea apar, atat in zona Sfinxului, fiind observate, nu de putine ori, dar si in zona Crucii Caraiman. Un astfel de fenomen uluitor a fost surprins la data de 10 septembrie 2009, de cativa turisti aflati in Busteni si a devenit viral pe internet, fiind preluat de mai multe agentii de presa. Un alt fenomen, mult mai complex, dar anual, se produce in Masivul Ceahlau, pe varful Toaca, cand se proiecteaza holograma unei piramide spatiale, perfect regulate.
Mai multe pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/holograma-din-masivul-bucegi-si-caraiman-impreuna-crucea-caraiman-ce-se-proiecteaza-in-nori-un-fenomen-misterios.
3. „Gura de rai” – este o zona din Muntii Bucegi, de aproximativ 1 km patrat, unde corpul uman, indiferent cat de obosit ar fi, se revigoreaza automat. Aceasta zona a fost denumita ca fiind una „geomagnetica”, avand un impact benefic, imens, asupra tuturor oamenilor care stau in acea zona.
Mai multe pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/gura-de-rai-din-muntii-bucegi-un-loc-de-un-kilometru-patrat-in-care-organismul-nu-oboseste-si-functiile-fizico-chimice-se-revigoreaza-brusc.
SURSE