Cand evreii sionisti (khazari ashkenazi care se cred semiti) mai apar la TV ori altundeva, sa ne vorbeasca despre cat de „antisemiti” suntem sau nu suntem, ar trebui, totusi, sa reflectezi asupra unor fapte realizate de unii parinti de-ai lor, in timpul istoriei moderne. Nu de alta, dar apoi se vor intreba: „Dar ce aveti voi cu noi ?” Sionistii, de-a lungul istoriei lor au incercat sa-si impuna politica lor stramba asupra gentililor sau goymilor (bovinelor umane), asa cum ne considera, pe noi, ne-evreii, dupa perceptele Talmudului. Desigur, sunt si evrei, care nu-s sionisti, iar acestia pot invata din faptele fratilor lor. In acest articol, veti avea ca si subiect de studiu, pe cel al evreului bolsevic, Max Goldstein, un membru al extremei stanga din Romania.
Născut la Bârlad, el s-a mutat mai apoi la București, unde a devenit simpatizant al comunismului. La 10 ani de închisoare, el a reușit să evadeze și să se refugieze la Odessa (atunci parte a Rusiei Imperiale), de unde s-a întors cu bani și instrucțiuni noi.[necesită citare] Își pierde o mână, probabil în timpul unor experimente cu explozivi. Și-a pus ca proteză un cârlig. Polițiștii îi ziceau lui Goldstein „omul cu cârlig”.
În noiembrie 1920, Goldstein încearcă să-l asasineze pe Constantin Argetoianu, ministru al afacerilor interne, cel mai înverșunat politician anticomunist din acea perioadă. Tentativa a eșuat, din cauză că bomba plasată sub vagonul ministerial în care se afla Argetoianu a distrus numai jumătatea neocupată de călători.
La 8 decembrie 1920, Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau, au organizat un alt atac terorist cu bombă. Dispozitivul exploziv artizanal plasat în sala Senatului României i-a ucis pe Ministrul Justiție, Dimitrie Greceanu, decedat la spital, și pe senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic de Oradea Mare, ucis pe loc) și Spirea Gheorghiu (decedat la spital). În urma atentatului au fost și răniți printre care președintele Senatului, Constantin Coandă. [2] Goldstein era șeful unui grup anarhist-terorist format din evrei comuniști (Vezi Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului București 1996, pag. 150, și Istoria României în Date de Dinu C. Giurescu Editura Enciclopedică București 2007, pag. 365.)
Se bănuia că grupul lor nu a acționat singur, ci i-a avut drept complici și pe alții, ca Alecu Constantinescu, conducătorul grupului de extremă stângă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta și a format Partidul Comunist Român (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).
Preiau un articol publicat pe site-ul Front Press Romania, la data 8 decembrie 2012:
„Primul atentat cu bomba din istoria Romaniei s-a produs la 8 decembrie 1920, in sala de sedinte a Senatului. “Masinaria infernala”, montata in tribuna, i-a ucis pe ministrul Justitiei, Dimitrie Greceanu si pe senatorii Spiridon (Spirea) Gheorghiu si Dimitrie Radu, episcop de Oradea. Presedintele Senatului, generalul Constantin Coanda, a fost la randul sau grav ranit.
Principalul autor al acestui carnagiu care a socat opinia publica romaneasca a fost identificat in persoana lui Max Goldstein, un functionar nascut in Barlad, intr-o numeroasa familie de comercianti evrei. Era poreclit “Omul cu carlig”, din cauza faptului ca avea mana dreapta amputata. In ciuda acestei infirmitati, Goldstein isi castigase reputatia de as al explozibililor si de artist al evadarilor.
Avea numai 23 de ani, insa era recidivist. Fusese deja condamnat la 10 ani de inchisoare pentru crime impotriva sigurantei Statului, insa, in februarie 1920, reusise sa insele vigilenta gardienilor si apoi sa fuga din tara. Dupa cateva luni petrecute la Odessa, se intorsese in toamna la Bucuresti, decis sa “razbune muncitorimea asuprita”, prin acte de terorism. Incercase mai intai sabotarea cailor ferate. Tentativele sale repetate nu au produs, insa, victime. A urmat, apoi, atentatul de la Senat. Max Goldstein a fost capturat abia in noiembrie 1921, cand incerca sa intre din nou in Romania, pe la Giurgiu, incarcat cu 15 kilograme de explozibil. A urmat un proces lung si rasunator. Condamnat la munca silnica pe viata, Goldstein a murit in octombrie 1925, la inchisoarea Doftana, dupa aproape 60 de zile de greva foamei.
In noiembrie 1920, Goldstein incearca sa-l asasineze pe Constantin Argetoianu, ministru al afacerilor interne, cel mai inversunat politician anticomunist din acea perioada. Tentativa a esuat, din cauza ca bomba plasata sub vagonul ministerial in care se afla Argetoianu a distrus numai jumatatea neocupata de calatori.
Se banuia ca grupul lor nu a actionat singur, ci i-a avut drept complici si pe altii, ca Alecu Constantinescu, conducatorul grupului de extrema stanga a Partidului Socialist din Romania, care in 1921 s-a desprins din acesta si a format Partidul Comunist Roman (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).
Atentatul a dus la condamnarea comunistilor in Procesul din Dealul Spirii si la interzicerea Partidului Comunist. Conducatorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu “Plapumaru” a respins orice acuzatie de conspiratie, iar implicarea partidului este inca nedemonstrata. Directivele Cominternului recomandau actiuni violente, dar nu e sigura implicarea acestuia in atentat. In marturia sa de la proces, Cristescu a sustinut ca actiunile lui Goldstein erau mai degraba inspirate de anarhism.
In fata anchetatorilor, Max Goldstein relateaza cu lux de amanunte cum a patruns impreuna cu complicele sau in incinta Senatului, cum a amorsat bomba artizanala si cum si-a petrecut orele premergatoare exploziei: “La ora 9 seara am plecat de acasa cu Loni, care ducea ladita cu explozibile, in spre Senat, trecand prin strazile Decebal, Bd. Coltei, Bd. Carol si apoi intrarea in Senat. La Senat am intrat prin Bd. Carol pe locul viran dintre cladirea veche si cea noua, am inconjurat partea de nord a vechii cladiri, am intrat prin o usa mica ce dadea in curtea Universitatii, unde erau vechile latrine, si de acolo am trecut prin coridorul ce are ferestre inspre Bd. Carol, adapostindu-ne intre pietrele de sub scara ce ridica la Senat pana la ora 12 noaptea.
Dupa ce totul se linistise, am ridicat scarile sus si acolo am deschis principala usa de intrare la Senat cu o cheie passepartout. Intai am incercat la usa bufetului, pe care, neputand-o deschide, am renuntat la ea. Vroiam sa intram pe aceasta usa pentru ca era mai laterala si astfel mai ferita de orice zgomot. Am intrat inauntru dupa indicatiile date de Loni, care studiase in amanuntime felul aranjamentului camerelor, al intrarilor si al mobilierului.
Inauntru ajunsi, am dispus aranjarea laditei cu explozibilul in dosul perdelei, pentru ca era singurul loc mai adapostit, pentru ca acolo fiind asezati cei care reprezentau regimul ororilor facute asupra muncitorilor. (…) Timpul l-am trecut stand de vorba si fumand in capatul tribunelor langa banca ministeriala. La ora 5 dimineata am aranjat mecanismul pentru functionare a maximului de timp, potrivind astfel la ora 3 sa se produca explozia; apoi am scos cuiul de siguranta, am inchis ladita cu cheia si, pe acelasi drum pe unde ne introdusesem, am parasit localul Senatului, incuind din nou usa principala pe unde intrasem. Pe cand coboram am auzit un zgomot si atunci am grabit iesirea.
Sositi acasa, m-am culcat asteptand efectul, insa Loni, imediat dupa masa de la dejun, a plecat la cursuri in sala Facultatii, situata chiar langa intrarea in sala de sedinta a Senatului. Aceasta a facut-o pentru ca sa urmareasca mai de aproape efectul ce-l va produce explozia. Dupa ora 3, Loni a venit acasa foarte emotionat, povestind cele ce se petrecusera in urma exploziei in Sala Senatului. Pentru a se linisti, atat el cat si eu am luat bromura.”[1]
Asadar evreilor, citind toate aceste maturii istorice si istorisiri detaliate, tot considerati ca, „noi suntem antisemiti ?” si daca da, atunci cum etichetati acest eveniment ? Nu cumva ANTI-ROMANESC ?!
SURSE