Nu stiu cu precizie ce parere au simpli evrei despre liderii lor, dar pot sa constat ca si masa de manevra a sionistilor si aici ma refer la simpli evrei, nu reactioneaza in niciun fel, decat anumite organizatii care se opun regimului sionist al lui Rothschild si a marilor bancheri evrei. Rabinul Moishe Filderman, a fost obligat sa plece din tara in exil catre SUA, unde s-a si stabilit pe motiv ca in anul 2006 intr-o intrunire a Marelui Congres Evreiesc, acesta a avut o pozitie revizionist-negationista, cu privire la datele holocaustului. Pai ce credeti ca puslamalele sioniste au mai avut rabdare sa asculte opinia ? Nu, i-au pus eticheta de “anti-semit” (sa mori de ras nu alta) si l-au expediat, copii sai au fost dati afara de lasa scoala.
Evreul Benjamin Freedman, care ii stia bine de tot pe sionistii (talmudistii) de rang inalt, declara in anii ’30 ca:
„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”.
Mai multe cititi pe larg despre Moishe Filderman si cum a ajuns el un critic dur al sionismului -> http://www.fara-secrete.ro/rabinul-moishe-friedman-majoritatea-sionistilor-nu-au-nicio-legatura-cu-semitii-iar-antisemitismul-este-o-arma-politica-de-intimidare.
Lagarul Auschwitz – adapost anti-aerian unde evreii erau tratati ca prizonieri de razboi fiind pusi la munca ! “Camerele de gazare” sint infirmate chiar de evrei !
Sa va dau un exemplu concret pentru a vedea cum se fac “holocaustogii”, calcule cu privire la mortii de la Auschwitz:
1. Placa comemorativa, care a fost pusa prima data din 1948 si tinuta pana in 1990 unde se scria ca au murit 4 milioane, a fost atat de ridicola, incat au dat-o jos.
2. Dupa ce au dat jos prima placa comemorativa, unde scria 4 milioane de evrei morti, au pus alta din 1990, care au tinut-o pana in 2011, iar pe aceasta scria ca au murit 1,5 milioane de evrei.
3. Nici placa a doua nu le-a fost convenabila talmudistilor, asa ca au dat-o jos si p-asta si au pus alta in 2011 pana in prezent pe care se scrie ca au murit 1,1 milioane de evrei.
Mai multe cititi aici pe larg cu argumente istorice, nu minciunile escrocilor Radu Ioanid, Simon Wisenthal sau Elie Wiesel -> http://www.fara-secrete.ro/penibila-lege-1072006-care-interzice-negationistilor-si-revizionistilor-sa-vorbeasca-liber-despre-holocaust.
Acum cred ca ati inteles cum se joaca ei insisi cu revizonismul, desi altora nu le permite, ba mai mult, isi permit sa incalce legile democratice ale unei tari, cum este cea a libertatii de exprimare, garantata in Constitutia Romaniei de articolul 30 impreuna cu toate alineatele sale.
Evreul Norman G. Finkelstein, in “Industria Holocaustului”, spune despre aşa-zisul holocaust: „rafturi de falsuri care ocupă spaţiu prin toate bibliotecile şi librăriile”.
Evreul Prof.univ.dr Israel Shahak in cartile lui demonteaza cu dovezi zdrobitoare toata minciuna holocaustului (vezi cartea “Povara a trei milenii de istorie si religie iudaica”).
Evreul spalat pe creier Radu Ioanid sa stie ca, printre cei care neagă existenţa camerelor de gazare se numără şi evreul Paul Eassiner care a scris împotriva „minciunilor despre holocaust” afirmând: „camerele de gazare ar fi exemple clasice ale propagandei de război fără nici o bază”. „Camerele de gazare, o poveste de adormit copii”. El spune şi este convins: „camerele de deparazitare pentru păduchi au fost prezentate drept camere de gazare pentru oameni”.
Pentru a da credibilitate, Paul Eassiner adaugă:
„Susţin că nu a existat nici un program central, plan, politică sau ordin din partea guvernului german de a fi exterminaţi evreii.”
El nu acceptă declaraţiile „supravieţuitorilor care povestesc despre evrei dintr-a căror piele se confecţionau abajururi şi ale căror trupuri se transformaseră în săpun”. Rămâne totuşi un fapt misterios că în toate arhivele germane răscolite de istorici nu s-a găsit un „ordin de exterminare”, o aşa numită „soluţie finală”. Poate că nici n-a fost dat un astfel de ordin?…
Istoricul David Irving este primul care s-a pronunţat împotriva holocaustului prezentat de evrei şi a arătat că erau false camerele arătate pentru a fi pentru gazare. Cercetările făcute, analizele experţilor şi martori oculari au dus la concluzia stupefiantă:
„Camera de gazare de la Auschwitz e un fals construit de comuniştii polonezi la mult timp după război”[3]
Însă, evreul Reby Eisenberg, în loc să caute adevărata motivaţie a manifestărilor antisemite din Germania anilor 1920-1939, preferă să jignească un întreg popor: „Vociferările Partidului Naţional German păreau să ţină de nebunie”, fără să aprecieze că “nebunia” este cauzată de purtarea imposibilă a evreilor. Cu toate că nu s-a găsit un ordin dat de Hitler pentru „soluţia finală” evreii declară cu emfază: „Dimensiunile incredibile ale Soluţiei Finale a lui Hitler sunt bine cunoscute astăzi”.
Alain Besanson în cartea „Nenorocirea secolului”, tradusă de Mona Antohi şi publicată la editura Humanitas în anul 1999, dă un răspuns:
„E greu să pui în comparaţie cele 85 de milioane de victime ale comunismului cu cele şase milioane de victime ale nazismului.”[4]
Oricât de vinovată ar fi armata germană, este o culme a absurdităţii să spui că S.S.-ul german a găsit “metode de producţie a săpunului şi de prelucrare a pielii omeneşti în scopuri industriale”. Aceste enormităţi au fost luate în serios de rabini. În Israel s-au făcut ritualuri funerare pentru calupuri de săpun presupuse a fi rămăşiţele pământeşti ale unor evrei. Săpunurile au fost înmormântate după un ritual evreiesc solemn. Oare ce zic acum rabinii, după ce s-a constatat că acele calupuri de săpun nu reprezentau rămăşiţele pământeşti ale unor oameni?…
A răspuns acelasi bolsevic evreu, Radu Ioanid, directorul Registrului Supravieţuitorilor holocaustului de la Muzeul Memorial al Holocaustului S.U.A:
„Nu încape nici o îndoială că au fost păcăliţi”.
Dacă totul a fost minciună, pentru rabini contează mai puţin, căci prin povestea holocaustului ei au realizat 2 lucruri foarte importante:
1). Instaurarea statului Israel, la trei ani de la înfrângerea Germaniei şi
2). „Industria holocaustului” care generează zeci de miliarde de dolari.
Profesorul Ion Coja mai adauga pe site-ul sau:
“Foarte multe documente neaga existenta asa-numitului Holocaust. Spre exemplu, in Arhiva nationala din Bad Arolzen (Germania) se gasesc zeci de milioane de fise de evidenta secretizate ale celor care au fost deportati in lagare. La Moscova exista intreaga arhiva din Oswenzim, care contine si ea date personale ale celor detinuti. In fisele respective, sunt mentionate toate deplasarile si multe alte date despre cei incarcerati, inclusiv cele legate de muncile pe care acestia le efectuau si chiar de recompensele primite. Exista si “cartile de deces”, unde sunt inregistrate cu acuratete cauzele mortii fiecarui detinut.
Reamintesc faptul ca in lagare detinutii ispaseau o sentinta vremelnica, cei care incheiau perioada de detentie fiind eliberati. Chiar si casatoria si moartea, daca acestea se produceau, erau inregistrate in fisele de evidenta, exact dupa modelul activitatii de stare civila, practic arhiva din Bad Arolzen fiind o arhiva de stare civila. Evreii care au stat in ghetto-uri inca isi mai amintesc ca, daca cineva din rudele apropiate murea, spre exemplu la Oswenzim, ei erau instiintati de respectivul deces prin posta.
Toate datele despre detinutii lagarelor sunt insa secretizate.In Bad Arolzen, pe motivul “ingerintelor in viata personala”, la Moscova fara niciun motiv. Cu toate acestea, evreii nu solicita deschiderea arhivelor si elucidarea adevarului despre Holocaust, ci, dimpotriva, doresc ca viata lor personala din timpul razboiului, cea nelegata de Holocaust, sa fie “aparata”.
Propovaduitorii Holocaustului sunt mai mult decat convinsi ca ordinul de executare a evreilor nu s-a pastrat. Eu admit, in principiu, ca acest document important ar fi putut sa fie distrus. Cu toate astea, insa, documentul principal care a pus in miscare lichidarea evreilor in masa, ar fi trebuit sa genereze pentru implementarea lui o multitudine de alte documente secundare.
Spre exemplu, propaganda Holocaustului afirma ca la … au fost arse o suta de mii de cadavre.Pentru asta, sunt necesare mii de tone de lemne, zeci de camioane de transport, mii de tone de combustibil.Unde sunt documentele pentru achizitionarea lemnelor? Dar ordinul de transport al lor? Pe vremea aceea se duceau lupte grele, nemtii erau in retragere, in doua luni armata sovietica intra in Kiev. In conditiile astea, cine putea da un ordin de folosire a unor mijloace de transport deficitare pentru arderea unor cadavre?
Daca cineva in naivitatea lui crede ca nemtii luau tot de la oameni, atunci se insala. Totul se achizitiona oficial pe Reichsmark de la persoane fizice si intreprinderi. Va amintiti de tatal Annei Frank, cel care vindea Wehrmacht-ului substante chimice pentru bombele cu fitil si pastrarea sangelui, va aduceti aminte de filmul “Fapta cercetasului” despre cum se produceau periile cu par de porc, cu vestita fraza “Ai rabdare, si peria dumneavoastra se va transforma in aur”.”[5]
SURSE
1. Norman G. Finkelstein in cartea sa “Industria holocaustului”
2. Israel Shahak, supravietuitor al lagarului contrazice in cartea sa “Povara a trei milenii de istorie si religie iudaica”
3. David Irving in cartea sa “Razboiul lui Hitler”
4. Alain Besanson în cartea „Nenorocirea secolului”
5. http://ioncoja.ro/textele-altora/despre-doua-carti-negre-si-doi-negationisti-ai-holocaustului/