Noua Ordine Mondiala reprezinta un tel al elitei Iluminatilor, care este alcatuita din evrei (khazari), motiv pentru care acestia s-au folosit si se folosesc de propaganda “anti-semitism”, caci aceasta e o teribila arma politica, dupa cum o descria si evreul Benjamin Freedman, in anii ’3o, sugerand ca este o arma politica folosita pentru a intimida persoanele ce se opun intereselor lor evreiesti si nu numai. Aceste familii evreiesti de care vorbim sint de stirpe regala, din samanta lui David, asa cum se recomanda uneori, iar metaforicul Rege David, ca si Solomon, reprezinta pentru ei un simbolism, al descendentei Iluminatilor tocmai din Anunnaki.
Ca familiile regale europene sint de origine evreiasca, nu este neaparat ceva nou, caci toate se trag din Merovingieni, iar Merovingienii se trag din tribul Tuatha de Danaan, considerat “al treisprezecelea trib” sau “tribul dragonilor”, facand referire metaforica la liniile genealogice intemeiate de reptilienii Anunnaki din vechiul Sumer, continuand cu Fratia Babiloniana. Noua Ordine Mondiala a devenit foarte mult afisata in acesti ultimi ani de catre tot felul de propagandisti cum ar fi Henry Kissinger, David Rockefeller si George Soros.
Iata asadar o cronologie a Noii Ordini Mondiale cum a fost ea pregatita de marile familii evreiesti de la sfarsitul Evului Mediu:
“1773 – Mayer Amschel Rothschild strânge 12 dintre cei mai influenți prieteni ai săi și-i convinge că, dacă și-ar pune împreună resursele, ar putea conduce întreaga lume. Această întâlnire are loc la Frankfurt, în Germania. Cu aceeași ocazie, Rothschild își informează prietenii că a găsit și candidatul perfect pentru materializarea acestui deziderat, în persoana lui Adam Weishaupt, un individ de o inteligență și ingeniozitate extraordinare, care va conduce organizația pe care vrea s-o creeze.
1776, 1 mai – Adam Weishaupt (nume de cod Spartacus) înființează o societate secretă, numită Ordinul Iluminaților. Weishaupt este profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt, în Bavaria, un land al Germaniei. Iluminații urmăresc stabilirea unei Noi Ordini Mondiale, cu următoarele obiective:
1. Abolirea tuturor guvernelor existente în țările lumii
2. Abolirea proprietății private
3. Abolirea moștenirilor
4. Abolirea patriotismului
5. Abolirea familiei
6. Abolirea religiei
7. Crearea unui guvern mondial
1782, iulie – Ordinul Iluminaților își unește forțele cu Francmasoneria în cadrul Congresului de la Wilhelmsbad. Contele de Virieu, participant la conferință, părăsește sala vizibil șocat. Întrebat despre „secretele cutremurătoare” pe care le deține, răspunde: „Nu vi le voi împărtăși. Tot ce pot să vă spun e că lucrurile sunt mult mai grave decât vă puteți imagina”. Din momentul acela, conform biografului său, „Contele de Virieu n-a mai vorbit despre Francmasonerie decât cu oroare”.
1785 – Un curier al Iluminaților, pe nume Lanze, moare trăsnit de fulger în timp ce trece cu calul prin orașul Ratisbon. Când oficialii bavarezi îi cercetează buzunarele și bagajele, află cu surprindere despre existența unui Ordin al Iluminaților și găsesc planuri care detaliază viitoarea Revoluție Franceză. În consecință, guvernul bavarez încearcă să alerteze guvernul francez în privința dezastrului iminent, dar acesta nu ia în seamă avertismentul. Imediat, oficialii bavarezi purced la arestarea tuturor membrilor Ordinului Iluminaților pe care-i pot depista, însă Weishaupt și mulți alții se ascund și nu pot fi găsiți.
1796 – Francmasoneria devine o temă majoră în alegerile prezidențiale din Statele Unite. John Adams câștigă alegerile opunându-se Francmasoneriei. În 1825, fiul său, John Quincy Adams, va deveni la rândul lui președinte printr-un discurs care prevestește viitorul lugubru al nației sale, dacă va fi sub puterea lojilor masonice: „Cred sincer și în cunoștință de cauză că Ordinul Francmasoneriei este cel mai mare rău moral și politic sub influența căruia se află Uniunea noastră.
1797 – John Robinson, profesor de istorie naturală la Universitatea din Edinburgh, Scoția, publică o carte intitulată „Dovezi ale unei conspirații” (Proofs of a Conspiracy), în care dezvăluie faptul că Adam Weishaupt a încercat să-l recruteze și expune scopurile diabolice ale Iluminaților.
1821 – Georg W.F. Hegel își formulează ceea ce se va numi dialectica hegeliană – procesul prin care sunt atinse obiectivele Iluminaților. Conform acestei dialectici, teză + antiteză = sinteză. Cu alte cuvinte, mai întâi provoci o criză; apoi, publicul va reacționa, cerând cu disperare să se facă ceva pentru rezolvarea problemei; atunci oferi soluția care, de fapt, aduce schimbările pe care le-ai vrut de la început, dar pe care oamenii le-ar fi respins în prima fază.
1828 – Mayer Amschel Rothschild, care-i finanțează pe Iluminați, își exprimă disprețul total față de guvernele națiunilor, care încearcă să reglementeze activitatea bancherilor internaționali, printre care se numără și el: „Dați-mi controlul banilor unei națiuni și nu-mi pasă cine-i face legile”.
1848 – Moses Mordecai Marx Levy, alias Karl Marx, scrie „Manifestul comunist”. Marx este membrul unei organizații de fațadă a Iluminaților, numită „Liga dreptății”. Din această poziție, el pledează nu numai pentru schimbări de ordin economic și politic, ci și pentru schimbări în plan moral și spiritual. Marx crede că noțiunea de familie ar trebui abolită, iar copiii ar trebui crescuți de o autoritate centrală. El își exprimă convingerile antireligioase astfel: „Trebuie să luptăm împotriva oricărei religii și să punem mai presus de toate statul, țara și patriotismul. Ideea de Dumnezeu este prima cauză a unei civilizații pervertite. Această idee trebuie distrusă”.
1870, 22 ianuarie – Într-o scrisoare adresată liderului revoluționar Giuseppe Mazzini, conducător al acțiunilor politice ale Iluminaților italieni, Albert Pike – Mare Comandor al Francmasoneriei americane – anunță înființarea unei societăți secrete în cadrul unei societăți secrete: „Trebuie să creăm un super-rit, care va rămâne necunoscut, și în care îi vom chema pe acei masoni de grad înalt aleși de noi. Acești oameni trebuie să jure că vor păstra cel mai strict secret față de ceilalți frați ai noștri masoni. Acest rit suprem va deveni centrul internațional al Francmasoneriei, cel mai puternic dintre toate organizațiile francmasonice, pentru că direcția lui va fi necunoscută. Prin el, vom guverna toată Masoneria”. Această organizație ultra-secretă se numește Ritul Paladin și acesta este motivul pentru care 95% dintre oamenii implicați în Masonerie nu știu care sunt obiectivele ei reale. Ei continuă să trăiască cu iluzia că organizația din care fac parte are scopuri nobile.
1875 – Rusoaica ocultistă Helena Petrovna Blavatsky fondează Societatea Teozofică. Ea pretinde că oamenii sfinți tibetani din Munții Himalaya, pe care-i numește Stăpânii Înțelepciunii, comunică cu ea, la Londra, prin telepatie. Madame Blavatsky mai afirmă că creștinii au înțeles totul pe dos: de fapt, Satana este cel bun, iar Dumnezeu este răul. În cartea ei, „Doctrina secretă”, ea scrie: „Creștinii și oamenii de știință occidentali ar trebui să-i respecte pe indieni, care le sunt superiori. Înțelepciunea Indiei, filozofia și realizările ei trebuie făcute cunoscute în Europa și America”.
1884 – În Marea Britanie este fondată Societatea Fabiană. Numele îi vine de la generalul roman Fabius Maximus, care a învins armata lui Hannibal printr-o strategie ingenioasă, aceea a răbdării gradate: având mai puțini soldați, Fabius nu înfrunta niciodată inamicul în câmp deschis, într-o mare bătălie decisivă, ci treptat, prin mai multe bătălii mici, retrăgându-te după fiecare victorie. Aceasta este și strategia adoptată de Societatea Fabiană. Dându-și seama că sistemul întreprinderilor private le este superior ca forţă şi concepţie, se mulțumesc cu o serie de victorii mici, care, însumate, vor avea ca rezultat o mare victorie şi triumful absolut al socialismului. Simbolul iniţial al societăţii este o broască ţestoasă, sugerând înaintarea înceată a animalului, dar mai târziu este schimbat cu un lup îmbrăcat în piele de oaie, pe care George Bernard Shaw (membru al Societăţii Fabiene) îl consideră mult mai potrivit pentru emblema Societăţii decât broasca ţestoasă.
1889, 14 iulie – Albert Pike stabilește un set de instrucțiuni pentru cele 23 de Consilii Supreme din întreaga lume. Cu această ocazie, el dezvăluie care este adevăratul obiect al venerării masonice: „Pentru noi, inițiații în cele mai înalte grade, religia masonică trebuie menținută în puritatea doctrinei luciferice”.
1890-1896 – Cecil Rhodes, un elev entuziast al filozofului englez John Ruskin, este prim ministru al Africii de Sud, colonie britanică la vremea respectivă. În această calitate, exploatează și controlează aurul și diamantele acestei țări. Este un susținător fervent al colonialismului și fondatorul statului Rhodesia. Scopul lui este acela de a pune toate zonele locuibile ale lumii sub dominația unei elite. Pentru a-și atinge acest scop, folosește o parte din uriașa lui avere pentru înființarea faimoaselor burse de studii Rhodes.
1893 – Societatea Teozofică sponsorizează „Convenția religiilor lumii”, ținută la Chicago. Scopul acesteia este introducerea în cultura occidentală a unor concepte hinduiste și budiste, cum ar fi credința în reincarnare.
1911 – Partidul Socialist din Marea Britanie publică pamfletul intitulat „Socialismul și religia”, în care își afirmă clar poziția în legătură cu creștinismul: „Este un adevăr de necontestat că socialismul este inamicul natural al religiei. Un socialist creștin este un antisocialist. Creștinismul este în antiteză cu socialismul”.
1912 – Colonelul Edward Mandell House, un consilier apropiat al Președintelui SUA, Woodrow Wilson, publică „Philip Dru, Administrator. O poveste a zilei de mâine, 1920-1935”, un roman politic, cu autor necunoscut, care promovează socialismul, așa cum l-a visat Karl Marx.
1913, 3 februarie – Este ratificat al 16 amendament al Constituției Statelor Unite, care permite Guvernului Federal impunerea progresivă a taxei pe venit. Capitolul 2 din „Manifestul Partidului Comunist” al lui Marx și Engels vorbea de necesitatea taxării veniturilor. În Canada, taxa pe venit este introdusă definitiv în 1917, ca „măsură temporară”, pentru finanțarea efortului de război.
1913 – Președintele Woodrow Wilson scrie primul eseu de administrație publică, intitulat „Noua libertate”, în care spune: „De când am intrat în politică, mulți oameni mi s-au confesat în particular. Unii dintre cei mai importanți oameni de afaceri din industrie și comerț mi-au spus că se tem de cineva, se tem de ceva. Ei știu că există undeva o putere nevăzută, atât de organizată, de subtilă, de atentă, de omniprezentă, încât nu îndrăznesc să vorbească despre ea decât în șoaptă”.
1913, 23 decembrie – Este creată Rezerva Federală (FED), care nu este nici rezervă, nici federală, ci o bancă privată. Înființarea ei se decide în cadrul unei întâlniri secrete, pe Insula Jekyll, statul Georgia, de către un grup de bancheri și politicieni, printre care și Edward Mandell House. Această instituție va transfera puterea guvernului american de a tipări bani în mâinile unui grup de bancheri particulari. Legea Rezervei Federale trece rapid prin Congres în ajunul Crăciunului, fiind legiferată de Președintele Wilson. Congresman-ul Charles A. Lindbergh (tatăl celebrului aviator), avertizează: „Prin acest act, este înființat cel mai gigantic trust de pe pământ. Odată cu semnarea lui de către Președinte, se legalizează existența unui guvern invizibil”.
1916 – La 3 ani de la semnarea înființării Rezervei Federale, Președintele Woodrow Wilson mărturisește: „Sunt cel mai nefericit om. Printr-o decizie nesăbuită, mi-am nenorocit țara. O națiune mare, industrială, este acum controlată de sistemul ei de credit. Dezvoltarea națiunii și toate activitățile noastre sunt în mâinile câtorva oameni. Am ajuns să avem unul dintre cele mai controlate și dominate guverne din lumea civilizată. Nu mai avem un guvern al opiniei libere, al convingerilor și al votului majorității, ci unul constrâns de un mic grup dominant”.
1917 – Cu ajutorul finanțatorilor din New York și Londra, Vladimir Ilici Lenin reușește să înlăture dinastia Romanovilor de la conducerea Rusiei. În legătură cu vizibila contradicție dintre convingerile lui comuniste și ajutorul capitalist primit, Lenin dă următoarea explicație: „Mai există și o altă alianță – ciudată și surprinzătoare la prima vedere – dar dacă o analizezi, îți dai seama că este una puternică și ușor de înțeles. Este alianța dintre liderii noștri comuniști și liderii voștri capitaliști”. Vă amintiți de dialectica hegeliană?
1919, 30 mai – Personalități britanice proeminente înființează în Anglia Institutul Regal al Afacerilor Internaționale. În același timp, în Statele Unite este înființat Institutul Afacerilor Internaționale, în cadrul unei întâlniri aranjate de colonelul House, și la care participă numeroși socialiști fabieni, printre care și reputatul economist John Maynard Keynes.
1920 – Britanicul Winston Churchill, secretar de stat la vremea aceea, recunoaște legătura dintre Iluminați și Revoluția Bolșevică din Rusia. El observă: „Începând cu Weishaupt și continuând cu Karl Marx, Trotsky, Bela Kun, Rosa Luxemburg și Emma Goldman, această conspirație internațională de răsturnare a unei civilizații și de reconstituire a societății, bazată pe o dezvoltare impusă și o egalitate imposibilă, a crescut neîncetat. Ea a jucat un rol definitoriu în tragedia Revoluției Franceze. A fost izvorul tuturor mișcărilor subversive din secolul al XIX-lea, iar acum, această bandă de personalități din lumea secretă a marilor orașe europene și americane au pus gheara pe poporul rus și au devenit stăpânii acestui imperiu enorm”.
1921 – Colonelul Edward Mandell House (care nu era colonel, ci doar i se spunea așa) reorganizează ramura americană a Institutului Afacerilor Internaționale, transformând-o în Consiliul pentru Relații Externe (CFR). În ultimii 60 de ani, 80% dintre pozițiile de top din fiecare administrație americană – democrată sau republicană – au fost ocupate de membrii acestei organizații.
1922, 15 decembrie – Consiliul pentru Relații Externe susține crearea unui guvern mondial în revista sa, „Afaceri externe”. Autorul Philip Kerr afirmă: „Evident, nu va fi nici pace, nici prosperitate pentru omenire, atâta timp cât pământul va fi divizat în 50-60 de state independente. Trebuie creat un sistem internațional. Problema reală astăzi este cea a unui guvern mondial”.
1928 – H.G. Wells publică „Conspirația deschisă: Planuri pentru o revoluție globală”. Fost socialist fabian, Wells scrie: „Politica unei conspirații deschise trebuie să slăbească, să șteargă, să încorporeze și să înlocuiască guvernele existente. Conspirația deschisă este succesoarea naturală a entuziasmului socialist și comunist. Caracterul conspirației deschise va fi acum dezvăluit. Va fi o religie mondială”.
1933 – H.G. Wells publică „Forma lucrurilor viitoare”. Wells prezice un al doilea război mondial în jurul anului 1940, declanșat de o dispută între nemți și polonezi. După 1945, siguranța publică va fi din ce în ce mai slabă. Planul pentru un „stat mondial modern” va reuși din a treia încercare, ca urmare a ceva ce se va întâmpla în Basra și Irak. În cartea sa, Wells mai spune: „Cu toate că guvernul mondial a început să se instaleze de câțiva ani și există temeri și voci împotrivă, până acum nu a întâmpinat opoziție nicăieri”.
1942, martie – Un articol din revista Time Magazine are ca temă Consiliul Federal al Bisericilor, devenit ulterior parte a Consiliului Mondial al Bisericilor, care își îndreaptă eforturile spre crearea unei autorități globale. În cadrul unei întâlniri a oficialilor de la vârf ai acestui consiliu, aceștia se declară în favoarea următoarelor aspecte:
- un guvern mondial de puteri delegate;
- limitări imediate ale suveranității naționale;
- controlul internațional al tuturor armatelor și forțelor navale;
- o nouă ordine economică, creată fie prin cooperare voluntară, fie prin revoluție.
1945, 28 iunie – Președintele american Harry Truman susține guvernul mondial într-o cuvântare: „Va fi tot atât de ușor pentru națiuni să se înțeleagă într-o republică a lumii, pe cât ne este nouă să ne înțelegem într-o republică a Statelor Unite”.
1945, 24 octombrie – Intră în vigoare Carta Națiunilor Unite. În aceeași zi, senatorul Glen Taylor (Idaho) introduce Rezoluția 183, chemând Senatul SUA să fie în favoarea creării unei republici mondiale, care să includă o poliție internațională.
1950, 7 februarie – James Warburg, bancher internațional și membru CFR, se adresează subcomitetului de relații externe al Senatului american: „Fie că vă place sau nu, prin cucerire sau consimțământ, vom avea un guvern mondial”.
1954 – Prințul Bernhard al Olandei înființează Grupul Bilderberg: politicieni și bancheri din întreaga lume, care se întâlnesc anual, în secret.
1961 – Departamentul de Stat al SUA emite Documentul 7277, intitulat „Libertate din război: Programul Statelor Unite pentru o dezarmare completă și generală, într-o lume pașnică”. Acesta cuprinde un plan în trei stadii, de dezarmare a tuturor națiunilor și înarmare a Națiunilor Unite, până la etapa finală, în care „ niciun stat nu va mai avea puterea militară de a se opune forțelor de pace ale ONU”.
1972, aprilie – Chester M. Pierce, profesor de psihiatrie și științele educației la Facultatea de medicină de la Harvard, se adresează Asociației Internaționale pentru Educația Copiilor: „Fiecare copil american care intră la școală la vârsta de 5 ani este bolnav mintal, pentru că el vine cu anumite atașamente – față de țară, de părinți, de ființe supranaturale. Domnilor profesori! Este rolul vostru să-i însănătoșiți pe toți acești copii, creând copilul internațional al viitorului”.
1973, iulie – David Rockefeller, bancher internațional și membru marcant al subversivului Consiliu pentru Relații Externe (CFR), fondează o nouă organizație, numită Comisia Trilaterală, al cărei scop oficial este „să armonizeze relațiile politice, economice, sociale și culturale dintre cele trei regiuni economice majore ale lumii” (de unde și numele „trilaterală”). El îl invită pe viitorul președinte al SUA, Jimmy Carter, să devină unul dintre membrii fondatori. Zbigniew Brzezinski este primul președinte al acestei organizații.
Există trei zone economice mari în lume: Europa, America de Nord și Orientul Îndepărtat (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan etc.). Dacă țările membre ale fiecăreia dintre aceste regiuni decid să fuzioneze într-o singură țară, pentru a face față competiției economice cu celelalte două regiuni, formând trei super-state, atunci guvernul mondial este aproape creat. Întocmai ca socialiștii fabieni, membrii Comisiei Trilaterale își urmăresc țelul suprem pas cu pas. Acesta a fost deja aproape atins în Europa, prin Tratatul de la Maastricht din 1993, prin care au fost abolite barierele economice, iar politicile monetare și fiscale au fost trecute în mâinile tehnocraților Comisiei Europene de la Bruxelles. Ceea ce în 1952 a început inocent ca EEC (Comunitatea Economică Europeană) s-a transformat încet-încet într-un superstat european. Jean Monnet, economistul socialist fondator al EEC, spunea în 1948: „Crearea unei Europe Unite trebuie privită ca un pas esențial spre crearea unei Lumi Unite”. Aceeași politică a pașilor mărunți o urmează în prezent și țările continentului Nord American (SUA, Canada, Mexic).
1973 – Clubul de la Roma, organism operativ al Națiunilor Unite, emite un raport intitulat „Model regionalizat și adaptiv al Sistemului Mondial Global”. Acesta împarte lumea în 10 regate.
1979 – FEMA, Agenția Managementului pentru Situații de Urgență, primește puteri uriașe. În caz de „urgență națională”, aceasta poate să suspende legi, să mute grupuri mari de oameni, să aresteze fără mandat cetățeni și să-i bage la pușcărie fără proces. Mai poate confisca proprietatea, sursele de hrană, sistemul de transport și poate suspenda Constituția. FEMA nu numai că este cea mai puternică entitate din Statele Unite, dar nici măcar n-a fost creată printr-o lege constituțională, dată de Congres. Este produsul unui „Ordin Executiv Prezidențial”. Aceste ordine executive există de 30 de ani și pot fi puse în aplicare doar din pixul prezidențial.
1991 – Președintele George Bush Senior laudă Noua Ordine Mondială într-un mesaj adresat națiunii: „Ceea ce contează cu adevărat este mai mult decât o țară mică. Este o idee mare – o nouă ordine mondială, care să împlinească aspirațiile universale ale omenirii, bazată pe principii comune și domnia legii… Iluminarea a o mie de puncte de lumină… Vântul schimbării este cu noi acum”. (Teozofista Alice Bailey a folosit aceeași expresie – „puncte de lumină” – în descrierea procesului ocult al iluminării).
1991, iunie – Liderii lumii se adună pentru o altă întâlnire cu ușile închise a Grupului Bilderberg, la Baden Baden, în Germania. Cu această ocazie, David Rockefeller spune într-un speech: „Suntem recunoscători publicațiilor Washington Post, The New York Times, Time Magazine și altor mari publicații, ale căror directori au participat la întâlnirile noastre și și-au respectat promisiunea de discreție timp de aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul pentru întreaga lume dacă am fi fost în atenția publică toți acești ani. Dar acum lumea este mai sofisticată și mai pregătită să se îndrepte spre o guvernare globală. Suveranitatea supra-națională a unei elite intelectuale și a unor bancheri internaționali este, de bună seamă, preferabilă autodeterminării naționale, practicată în secolele trecute”.
1991, 29 octombrie – David Funderburk, ambasadorul SUA în România între anii 1981 și 1985, vorbește unei audiențe din Carolina de Nord: „George Bush s-a înconjurat de oameni care cred într-o guvernare unică, globală. Ei cred că, în prezent, sistemul sovietic și cel american converg”.
1992, 21 mai – Într-o cuvântare ținută la întrunirea Grupului Bilderberg de la Evian, Franța, fostul secretar de stat Henry Kissinger declară: „Astăzi, americanii ar fi revoltați dacă trupele Națiunilor Unite ar intra în Los Angeles să restaureze ordinea; mâine vor fi recunoscători! Asta s-ar întâmpla mai ales dacă li s-ar spune că există o amenințare din afară, reală sau nu, care le pune în pericol propria existență. Într-o asemenea situație, toți oamenii de pe pământ îi vor ruga pe liderii lumii să-i scape de acest rău. Singurul lucru de care se teme omul este necunoscutul. Când i se va prezenta acest scenariu, el va renunța de bună voie la drepturile individuale, în schimbul protecției garantate de guvernul lui mondial”.
1992, 20 iulie – Time Magazine publică „Nașterea națiunii globale”, de Strobe Talbott, coleg de cameră cu Bill Clinton la Oxford, bursier Rhodes, director CFR și trilateralist, secretar de stat adjunct al lui Clinton. În acest articol el scrie: „Ideea de națiune așa cum o înțelegem noi astăzi va fi depășită. Toate statele vor recunoaște o autoritate globală unică. Țările sunt, de fapt, niște aranjamente sociale. Indiferent cât de permanente sau sacre ar părea la un moment dat, ele sunt artificiale și temporare. Poate că suveranitatea națională nu-i o idee chiar așa de bună. Evenimentele teribile ale secolului nostru ne fac să ne punem problema unei guvernări mondiale”.
1993 – Un al doilea Parlament al Religiilor Lumii se ține în Chicago. Ca și prima convenție, ținută cu 100 de ani în urmă, și aceasta caută să unească toate religiile lumii „într-un tot armonios”. Credințele tradiționale ale religiilor monoteiste, cum ar fi creștinismul, sunt considerate incompatibile cu „iluminarea” individului și trebuie modificate drastic.
1994 – În „Raportul privind dezvoltarea umană”, publicat de ONU în cadrul Programului pentru Dezvoltare, există o secțiune intitulată „Guvernanța globală pentru secolul 21”. Administratorul acestui program se numește James Gustave Speth și a fost numit de Bill Clinton. Propoziția care deschide raportul sună în felul următor: „Problemele omenirii nu mai pot fi rezolvate de către guvernele naționale. Ceea ce se impune este un guvern mondial. Acest lucru se poate realiza prin întărirea forțelor Organizației Națiunilor Unite”. Tot acum, Bill Clinton semnează „Directiva prezidențială nr. 25”, după care o declară clasificată, adică poporul american n-o poate citi. Dar din versiunea prescurtată, înmânată membrilor Congresului, reiese că, în anumite situații, președintele este autorizat să predea Națiunilor Unite comanda unităților militare americane. 1994, 23 septembrie – Globaliștii își dau seama că tot mai mulți oameni încep să se trezească și să realizeze ce se întâmplă, iar lor le-a mai rămas puțin timp la dispoziție pentru a-și implementa politicile. Luând cuvântul la dineul ambasadorilor ONU, David Rockefeller face următoarele remarci: „Prezenta fereastră de oportunitate prin care poate fi construită o ordine mondială interdependentă nu va mai rămâne deschisă multă vreme… Suntem în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este o criză majoră și națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.
1995 – Revista Popular Science descrie o instalație „top secret” a Forțelor Navale Americane, numită HAARP (High-Frequency Active Auroral Research Program), amplasată în statul Alaska. Unul dintre scopurile acestei instalații este acela de a trimite unde de înaltă frecvență în straturile superioare ale atmosferei, cu scopul de a manipula vremea într-o zonă țintă de pe glob. Acest program se derulează din 1990.
1995, 27 septembrie – În localitatea Presidio din San Francisco are loc forumul „Starea lumii” (State of the World), sponsorizat de Fundația Gorbaciov. Președintele fundației, Jim Garrison, prezidează lucrările, la care participă politicieni de prim rang ai lumii: Margaret Thatcher, Maurice Strong, George Bush, Mihail Gorbaciov și alții. Discuțiile se axează pe necesitatea unei „guvernări globale”, sintagmă folosită acum în locul celei de „nouă ordine mondială”, care între timp a căpătat o conotație negativă.
1996 – Este publicat raportul de 420 de pagini al ONU, intitulat Our Global Neighborhood (Cartierul nostru global). Documentul trasează un plan de guvernare globală și propune organizarea unei conferințe pe această temă în 1998, dată la care trebuie să fie pregătite tratatele și convențiile necesare în acest sens, urmând a fi ratificate până în anul 2000.
2003 – Se răspândește zvonul iminenței unui nou război mondial. Susținătorii guvernării globale pun problema promulgării unei legi marțiale și implantării de microcipuri sub piele fiecărui cetățean. Să sperăm, totuși, că nu vor avea ultimul cuvânt…”[1]
SURSE
1. Jan Van Helsing – “Organizatii Secrete” (Editura Samisdat, 1997)
Related posts:
Oculta Mondiala a inventat o pastila cu microcip care sa spioneze intimitatea oamenilor sub pretextul informarii medicilor cand pacientul are probleme grave de sanatate! O simpla prosteala creata de Corporatiile Farmaceutice!
Scrisoarea maestrului mason de grad 33, Albert Pike catre Giuseppe Mazzini in care se planuiau cele trei razboaie mondiale! Din aceste trei razboaie mondiale trebuie sa rezulte O Noua Ordine Mondiala cu un Guvern Mondial Totalitar! In 1773 pe o strada evreiasca din Frankfurt mafia sionista planuia trei razboaie mondiale! Nimeni nu poate nega aceste lucruri caci sint cele mai puternice adevaruri istorice! Muzeul Britanic a retras aceasta scrisoare originala dupa ce aceasta a fost expusa pe internet de catre William Guy Carr, fost spion Intelligence Officer din Marina Regala Canadiana!
Revolutia franceza din 1789 – opera Iluminatilor si nu a poporului francez! Drumul catre Noua Ordine Mondiala s-a concretizat de atunci prin puternicele familii de bancheri Rockefeller si Rothschild!