Daca e ceva care sperie la propriu oamenii de stiinta, aceea este “combustia umana”. Se defineste autocombustie spontana a omului, fenomenul prin care un om ia foc din senin. Cei care ati auzit pentru prima data de asa ceva si veti spune ca este “fictiune deliranta”, sa stiti ca ar trebui sa studiati mai departe dovezile care probeaza acest fenomen.
Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind “procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc”.
Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: “fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului”. O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde.
Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina.
Citez niste cazuri uluitoare:
“Un profesor de la Cambridge a avut nastrusnica idee de a aborda problema combustiei spontane folosind carne de porc. Profesorul Brian J Ford este un eminent cercetator in biologie, autor a peste 30 de carti de specialitate, in special legate de biologia celulara si microscopie, acum cercetand mecanismele prin care oamenii explodeaza.
“Te relaxezi un minut intr-un scaun si dintr-o data te transformi intr-o minge de foc” a spus profesorul intr-un articol din New Scientis
In cazul acestui fenomen, paradoxal este ca in mormanul de cenusa raman neatinse picioarele, la fel si obiectele inconjuratoare. Chiar in cazul in care in momentul combustiei interne, omul respectiv citeste un ziar spre exemplu, ziarul va ramane neatins.
Primul caz de combustie interna inregistrat dateaza din 1641, cand medicul danez Thomas Bartholin a descris moartea lui Polonus Vortius, care band linistit vin acasa, in Milano, a luat brusc foc.
De atunci mai multe rapoarte de combustie spontana au fost inregistrate, fiind puse pe seama alcolismului, licru infirmat mai tarziu.
Cel mai recent caz a fost semnalat in 2010, cand Michael Faherty, de 76 de ani, a fost declarat mort in urma combustiei umane spontane de catre medicul legist Ciaran McLoughlin.
Profesorul Ford a vrut sa infirme atat teoria alcoolismului drept cauza prima a cestui fenomen. El acuza acetona, element creeat de organism, care este foarte inflamabila. Cauza primara fiind conditiile de productie ale cetozei din care se formeaza acetona, conditii care includ alcoolismul dar la fel de bine dieta fara grasimi, diabetul sau chiar aparitia dintilor. Profesorul a mers mai departe, realizand din carne de porc marinata in etanol corpuri de oameni la scara redusa care au demonstrat teoria sa, facand practic astfel prima demonstartie pe acle experimentala a fenomenului de combustie spontana.”[1]
Oamenii de stiinta incearca fel si fel de teorii pentru a ajunge la un raspuns !
“Cazurile de moarte prin combustie spontană sunt foarte rare şi stranii, iar mulţi doctori refuză să folosească acest termen, deoarece afirmă că nu există o explicaţie adecvată. Cel mai recent caz de moarte prin autocombustie a avut loc la sfârşitul anului trecut, în Irlanda, când un bărbat în vârstă de 76 de ani a fost găsit ars în locuinţa sa. Cauza decesului său le-a dat bătăi de cap anchetatorilor, care au anunţat abia săptămâna trecută că irlandezul a murit în urma arderii spontane. Oamenii de ştiinţă afirmă că persoanele care mor prin autocombustie se aprind dintr-o dată, fără a intrat în contact cu o sursă de foc exterioară, şi arde fără a afecta obiectele din jur.
Cazurile de autocombustie sunt cunoscute încă din anul 1673, iar caracteristicile acestui fenomen au inclus combustia spontană în categoria fenomenelor paranormale. De când a fost descoperit acest fenoment au avut loc doar câteva sute de cazuri, primul care a vorbit despre autocombustie fiind francezul Jonas Dupont, care a publicat o colecţie de astfel de întâmplări, intitulată „De Incendiis Corporis Humani Spontaneis”. Mai mulţi oameni de ştiinţă au încercat să explice acest fenomen, dar teoriile nu au rezistat în urma contestărilor. Iniţial, s-a zvonit că multe dintre victime erau alcoolice, dar experimentele au arătat că până şi atunci când este îmbibată în alcool, carnea arde doar la temperaturi foarte ridicate, care ar duce la incendii de amploare. O altă variantă a experţilor a făcut referire la grăsimile inflamabile din interiorul organismului, multe dintre victimele care au murit prin autocombustie fiind supraponderale. Dar şi această teorie a picat, deoarece au murit şi multe persoane atletice.
Alţi specialişti au dat vina pe electricitatea statică, din cauza căreia s-ar fi aprins hainele, dar nici această variantă nu a rezistat prea mult, deoarece arderea în cazul moarţii prin combustie spontană vine din interior. Cea mai bizară teorie pe care au dat-o experţii este că la baza autocombustiei ar sta furia şi stresul, care ar mistui pe dinăuntru individul în cauză, transformând corpul în cenuşă. Mulţi au spus că focul misterios este o pedeapsă divină. Unii cercetători însă spun că decesele se produc din cauza alcoolului sau a unor boli care duc la pierderea cunoştinţei.
Profesorul David Gee, şeful Departamentului de Medicină Legală al Universităţii din Leeds a afirmat că hainele acestor persoane se aprind de la o ţigară sau lumânare, iar flăcările sunt întreţinute de grăsimea din organism. Mai mult, televiziunea BBC a făcut în trecut un experiment, demonstrând că un porc stropit cu o cantitate mică de petrol şi căruia i s-a dat foc a ars timp de şapte ore la o temperatură constantă şi s-a făcut scrum, mobilierul din jur nefiind afectat.”[2]
Cei de la Descopera.ro vin cu alte date:
“O tipologie
Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie:
Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei);
Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa;
80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool;
Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc;
Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor;
Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.
Stiinta sau…
Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur?
O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa.
Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul “efectului de candela”. Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa.
In anii ’80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari.
Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior.
…paranormal?
Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere (inclusiv hainele) ramane intact!
Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa.
In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul. Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori…
Supravietuitorii
Unul dintre putinii norocosi este Jack Angel, un comis-voiajor prosper, care in 1974 s-a trezit in camera sa de hotel cu arsuri serioase. La spital, medicii au avut surpriza sa descopere arsuri interne grave, insa fara ca pacientul sa fi fost afectat de vreo sursa externa. Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din… interior.
Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna.”[3]
Energia Kundalinii – focul interior – adevarata cauza ?!
Energia Kundalinii este o energie cunoscuta atat in textele antice, cat si in domeniul parapsihologiei si fizicii cuantice. In stiinta oficiala ea ramane considera o “energie mistica”, ce nu prea e luata in seama, de catre cei mai “buni savanti”. Vedem cat de buni sint si cat de mult se impotmolesc cand vine vorba de astfel de fenomene !
În 1971, GOPI KRISHNA a confirmat urmãtoarele:
“Ori de câte ori îmi îndrept ochiul cunoaşterii mentale cãtre fiinţa mea interioarã, percep invariabil o luminã intensã înãuntrul şi în afara capului, într-o continuã şi constantã vibraţie, ca şi cum o substanţã strãlucitoare şi extrem de subtilã ar urca pe coloanã şi s-ar rãspândi în şi dincolo de craniu, umplându-l şi înconjurându-l cu o radiaţie indescriptibilã.”
Aceasta energie e cunoscuta in mod special de cei care practica Yoga, in special Tantra Yoga, fiind o ramura a sexualitatii hinduse, energia aceasta fiind una de natura sexuala. Charles Luk, in Yoga Taoista numeste aceasta energie “focul interior”, iar in acest caz termenul de “foc”, nu face decat sa ne conduca catre explicatia acestui fenomen de autocombustie.
Experienta Kundalini este atat de complexa incat nu poate fi explicata prin intermediul mentalului. Aceasta ascensiune este de fapt o sublimare, mai mult, o intaoarcere la Sine (in starea de martor). Realizarea starii de martor (comuna si procesului psihoterapeutic) este necesara pentru a evita “energolatria”, uneori des intalnita in anumite miscari asa-zis spirituale.Trezirea energiei Kundalini si si ascensiunea sa de-a lungul canalului median (Sushumna) favorizeza creativitatea, dezvoltarea capacitatilor cerebrale.
Se zice ca energia Kundalini se trezeste atunci cand practica spirituala este realizata prin ea insasi si interirizarea devine spontana, abia atunci incepand adevarata sadhana. Exista cai care favorizeza o trezire rapida, precum Tantra (ma refer aici la toate, nu numai la tantra de mana stanga ), iar altele sunt progresive (Jnana, calea Cunoasterii, Teravada, meditatia budhista veche). Indiferent de calea aleasa, este nevoie de o practica corecta si disciplinata, perseverenta pentru a se ajunge la trezirea energiei Kundalini.
Conceptul de energie este fundamental pentru psihofiziologia orientala (India, China, Japonia…) si a fost adoptat si adaptat in Occident. Energia si constiinta sunt profund interconectate; energia prezenta intr-o parte a corpului atrage in aceea zona constiinta si invers (am prezentat reductionist problema, pentru o intelegere facila a legaturilor ).
Kundalini este o forta neutra (uneori spontan trezita) care se activeaza prin practica interiorizarii (indiferent de calea urmata, cu observatia ca ea sa fie corect aplicata si potrivita subiectului) sau prin gratia ghidului spiritual. Consider ca indienii au dezvoltat cel mai detaliat mijloacele de stapanire a acestei forte vitale, de scoatere a sa din latenta (este, binenteles, o parere personala, ca urmare a afinitatii si experientei mele). Etimologic, kundalini vine de la cuvantul sanscrit kundal = bucla, rasucire si de la orientarea spre scopul suprem, eliberarea = moksha. Simbolic, se vorbeste astfel despre sarpele Kundalini (enegia latenta, inca netrezita, infasurata).
Meditatia Kundalini se focalizeza pe ideea sublimarii fortei vitale principale, exprimata, de regula, in activitatea sexuala.
Este vorba si de aceia care urmeaza calea celibatului din motive spirituale, transmutand astfel energia (sublimare). Psihanaliza freudiana vorbeste despre sublimare, insa se focalizeza asupra sexualitatii si patologiei sale. Psihologia jungiana are asteptari prea mari de la inconstient si uita adesea corpul cand e vorba de practica. Concepul de kundalini si, mai larg, de yoga se fundamenteaza pe nivelele psihice si energetice ale corpului, pentru a deschide canalele de energie, astfel incat forta vitala sa poata urca si sa se manifeste sub forma de constienta si de actiuni, activitati superioare.
Energia Kundalini trezita gresit poate ucide ! Efectele sint oarecum identice cu cele din cazul autocombustiei !
Cei ce practica Hatha-Yoga se lanseaza practic in aceasta zona … a unei posibile activari “aiurea” a fortei Electro-Magnetice numita Kundalini.
Apare la un moment dat o tensiune foarte mare…si incarcatura electro-magnetica “explodeaza” electrocutand/arzand practic materia biologica.
Alexandru E. Rusu în prefaţa cărţii “Hatha Yoga” editată în editura proprie Lotus în anul 1992 povesteşte:
“Traducătorul (Al. E. Russu, n.n.) şi-a pierdut într-o clipă patru dinţi în timpul unui exerciţiu de Pranayama, pentru ridicarea energiei Kundalini, fără învăţător. Organismul a intrat într-o vibraţie defectuoasă şi neprevăzută, în urma căreia dinţii au început să clănţăne atât de puternic încât era imposibil să poată fi stăpâniţi întocmai ca atunci când omul este cuprins de friguri. După un timp oarecare, pe nesimţite, m-am trezit cu gura plină de nisip.
Am încercat din răsputeri să opresc exerciţiul, dându-mi seama că această
trepidaţie scăpase de sub controlul meu. După un efort disperat, supraomenesc, realizând că o continuare mi-ar putea fi fatală, putând să duci la paralizie, am reuşit să opresc tremurul. De abia după aceea am conştientizat faptul că patru dinţi se măcinaseră atât de tare încât rezulltatul era un praf fin ca de nisip”[4]
Pe de altă parte Serge Hutin relatează cazul unui yogi hindus care, pentru a-şi trezi foarte repede Kundalini, şi-ar fi văzut întreaga coloană vertebra
lă grav afectată în întregime, într-o clipă.
Se pune întrebarea, câtă lume aflată într-o asemenea situaţie nenorocită este înstare să oprească dezastrul, dacă aceasta i-a fost atât de greu unui om superdotat ca Al. E. Russu.
Energia Kundalini poate fi asimilată cu o formă de electricitate care la persoane foarte antrenate şi care pot să păstreze ireproşabil controlul ei, atinge valori de 10.000 microvolţi, fără a dăuna organismului.
În cazuri de emergenţă spontană şi lipsă de control creierul este cel care are cel mai mult de suferit, situaţia putându-se asimila cu o criză de epilepsie, în care s-au înregistrat deja voltaje de valoare similară.
Folosirea focului interior resuscitat prin metode diferite (meditaţii, respiraţie,asane, etc ),sau dezvoltat spontan, prezintă unele cazuri specifice foarte interesante, legate şi de valoarea marea voltajelor care se realizează.
Unul dintre ele este producerea prin tehnici speciale de vizualizare de către călugării tibetani a căldurii tumo care le permite să învingă fără
mijloace auxiliare, inclusiv fără îmbrăcăminte, frigul deosebit şi zăpada de pe înălţimile Tibetului. Cine vrea să afle amănunte poate citi cartea „Mistici şi magicieni din Tibet” de Alexandra David – Neel (alcărui nume se
citeşte ca atare fiind belgiancă şi nu Nil) sau chiar viaţamarelui Milarepa
care a putut să supravieţuiască o iarnă într-o peşteră de unde nu putea ieşi, poate citi cartea „De la normal la paranormal” de Adrian Pătruţ în care se arată că este vorba de un fenomen controlat ce se poate obţine prin practici yoga: asane, respiraţii şi meditaţii cu vizualizarea ombilicului.
O altă ca tegorie de fenomene specifice căldurii interioare este energia deosebită pe care o degajează palmele unor anumite persoane. Este cazul chinezului Li Juanjun de 47 de ani, din localitatea Mianyang, provincia Sichuan. Energia care ţâşneşte din palmele lui conţine infraroşii, ultrasunete şi poate modifica câmpul magnetic şi influenţa razelor laser. Ea poate face să fiarbă apa, să fiarbă oule şl să aprindă un bec. Li Juanjun poate rezista la un curent de până la 600 volţi fără a se curenta.
Este de menţionat câ dobândirea bruscă a unor asemenea forţe-fenomen care sepoate asimila cu ridicarea violentă a şarpelui Kundalini – nu este obligatoriu a se fac e prin electricitate ci şi în alte feluri care acum nu ne intereseazâ.
Ultimele statistici (vezi Jean Pierre Fabre fost şef al Centrului de documentare a poliţiei franceze) arată că incidenţa cazurilor de combustie spontană este mai mare şi anume de 20 cazuri pe an, în lume.
Combustiile pot prezenta şi cazuri ciudate cum i s-a intâmptat lui Edgar Cayce în urma unui episod în care a fost cuprins de o mare furie după care, încă nerestabilit, s-a culcat. Puţin după miezul nopţii el s-a trezit, canapeaua pe care dormea aflându-se în flăcări şi camera fiind plină de fum.
Deşi situaţia de mai sus a fost perfect reală, el E.C. nu a suferit nici cea mai mică arsură. Incidentul i-a produs o flagrantă schimbare de personalitate pe care a înregistrat-o a doua zi. Desigur că persoanele care suferă asemenea fenomene de combustie spontană fatală sau nu, au anumite aspecte specifice în cerul lor de naştere aspecte de care, probabil, nu au fost analizare de nimeni.
Din păţania lui Edgar Cayce s-ar mai putea reţine că persoane super dotate (de care avem noi destule la ora actuală) pot păţi acelaşi lucru fără a fi în meditaţie, ajungându-le o supărare puternică grefată bineînţeles pe u
n fond astrologie determinant şi pe o conjunctură astrală momentană, chiar eventual punct critic pe bioritm. Cu alte cuvinte superdotaţii trebuie să fie foarte grijulii cu starea lor sufletească pentru a nu le scăpa in
conştient marile lor energii. Ma i mult combustia spontană poate să apară chiar în momentele cele mai plăcute. Este cazul unei frumoase domnişoare care într-o seară de octombrie dansa cu prietenul ei într-un restaurant din Londra. Focul i-a izbucnit din piept, şi i-a cuprins tot trupul, fata arzând complet într-un timp atât de scurt încât nu s-a putut interveni
(ziarul “Cotidianul” din 9.X.1993).
Frecvenţa fenomenului la femei este mai mare decât la bărbaţi şi la vârste înaintate decât la tineri. Tot aşa este frecvenţa mai mare la persoane care trăiesc singure şi foarte important atenţie: la acele persoane care duc o viaţă lipsită de scop. Deci, măcar pentru acest motiv, omul trebuie să-şi facă un examen critic al vieţii pe care o duce şi să aibă preocupări intelectuale (la nivelul lui) şi mai ales spirituale.
Lipsa acestor preocupări creează condiţii propice expandării unor idei sinistre, ca sinuciderea, situaţii care de asemenea favorizează autocombustia. Aceasta a fost de exemplu cazul văduvei, părăsită şi de copi
ii ei, Ginette Kazmierczak, caz pe care îl citează, în Franţa, Jean Pierr
e Fabre. Pe de altă parte s-ar putea susţine că şi lipsa unei activităţi fizice poate conduce la combustia spontană.
Anume s-a constatat concentrarea în sistemul muscular al sedentarilor a fosfagenului, substanţă uşor inflamabilă. Această explicaţie nu rezolvă
problema căci acest miraculos fenomen deşi se produce pe corpul fizic îşi are cauza în corpurile subtile. El poate fi legat de energia Kundalini.
În ziua de 22.VI.1993 ziarul „Evenimentul zilei” prezintă cazul unui băiat de 10 ani din Elveţia care nu a cunoscut niciodată senzaţia de frig şi a cărui temperatură exterioară preferată este de -25°, atunci umblând în picioarele goale prin zăpadă. De la naştere copilul prezenta această stare deoarece energia Kundalinii se manifesta.
în anul 1835 profesorul James Hamilton, de la Departamentul de matematică al Universităţii din Nashville, a simţit într-o zi o durere ascuţită în piciorul stâng pe care se vedea deja o flacără de 10 cm. lungime, scânteind puternic. Spre norocul lui a reuşit s-o stingă prin presare cu mâna. Desigur că evoluţia fenomenului pozitivă sau negativă este funcţie dc starea de sănătate psihică a individului. Pe de altă parte se pare că şi prezenţa mai îndelungată a unui câmp de frecvenţe cuprinse între 4 şi 7 herţi, poate cauza declanşarea unui astfel de fenomen.
Este evident că aceste informaţii legate de picioare sunt surprinzătoare pentru noi lărgind în mod brusc zona patologică respectiv numărul de cazuri posibile şi prost diagnosticate. Este o datorie de onoare şi de viaţă a medicilor să se documenteze asupra acestor aspecte inedite şi să ştie să deosebească o schizofrenie adevărată de o deşteptare a şarpelui Kundalini a cărui unică imagine de încolăcire în coccis este deci acum deja depăşită.
Posibilităţile tehnice experimentale ale marilor laboratoare din Occident au
completat şi corectat o experienţă tradiţională din Orient.
Problema, în prezent nu poate fi decât astfel luată în considerare, mai ales că personalităţi ca Gopi Krisna, Swami Narazyananda,Swami Muktananda
au venit în Occident şi colaborează cu cercetătorii aparţinând acestor ţări.
Sarcina medicilor este foarte dificilă căci ei trebuie să ştie să facă diferenţa între activarea energiei Kundalini realizată corect, ceea ce este un proces natural benefic, activarea incompletă sau deviată a aceleiaşi energii care este un proces nebenefic şi între anumite stări deosebite de conştiinţă ce se pot obţine şi fără Kundalini, situaţie care complică şi mai mult punerea unui diagnostic medical, dacă este cazul.
SURSE
1. http://www.privireinviitor.ro/articole/168-autocombustia-spontana-a-omului-o-realitate.html
3. http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4673341-combustia-spontana-focul-launtric
4. Alexandru E. Rusu în prefaţa cărţii “Hatha Yoga” (editura Lotus, 1992)
