Craniile de cristal, reprezinta deja un argument puternic al celor adepti ai paleoastronauticii, care se ocupa de cercetarea implicarii extraterestrilor antici in evolutia umana. Aceste cranii, devin si mai ciudate pentru cercetatori intrucat si la ora actuala sint greu de realizat, ca si opera de arta, asa cum sint acestea descoperite.
Pentru cei interesati de astfel de descoperiri uluitoare, va invit sa studiat topul a 10 descoperiri care arata cat de avansati erau anticii fata de noi -> http://www.fara-secrete.ro/10-descoperiri-arheologice-pe-planeta-care-demonstreaza-cat-de-avansati-erau-oamenii-din-antichitate.
Citez de pe blog-ul newsconspy.wordpress.com:
“Un alt exemplu de realizare tehnică extraordinară îl reprezintă faimoasele cranii de cristal. Acestea au fost descoperite la începutul secolului trecut în America de Sud, în zone asociate cu tradiţia Maya (Mexic şi insulele Belize şi Honduras). Cel mai faimos şi misterios asemenea craniu de cristal are aproximativ 5 kilograme şi este cunoscut sub numele de „craniul Mitchell Hedges”, după numele exploratorului britanic care afirmă că l-a descoperit între ruinele unui templu mayaş din Lubaantun (Belize), în anul 1924.
Ceea ce este uimitor la aceste cranii de cristal este faptul că sunt realizate extrem de fidel după caracteristicile unui craniu uman, însă materialul din care au fost sculptate este extrem de dur şi dificil de prelucrat. în plus, aceste cranii au proprietăţi de-a dreptul misterioase, după cum vom descrie în continuare. întrebarea care apare este: „Cum au reuşit mayaşii de acum cel puţin 1.000 de ani să realizeze aceste adevărate capodopere tehnice?”.
Dincolo de teoriile şi speculaţiile care au fost lansate cu privire la provenienţa acestor artefacte, cele mai concludente sunt faptele concrete, respectiv obiectele înseşi, care au uluit oamenii de ştiinţă care le-au analizat.
Astfel, în anul 1970, craniul Mitchell Hedges a fost studiat la laboratoarele Hewlett-Packard din Santa Clara, California. După efectuarea unor analize computerizate, conducătorul acestor studii, Frank Dorland, a apreciat că din punct de vedere ştiinţific şi tehnic acesta este realizat la un grad de precizie „revoltător”, printr-o tehnică necunoscută astăzi, pe care nici cel mai talentat sculptor sau inginer din zilele noastre nu o poate egala.
Cercetătorii au descoperit că aceste cranii au fost realizate fiecare din câte o singură bucată de cristal, ce a fost şlefuit perpendicular pe axa naturală a acestuia. Este important să menţionăm că toţi sculptorii moderni evită să facă acest lucru pentru că ei ştiu că aceasta ar expune în mod aproape sigur cristalul respectiv la sfărâmare. Aceasta este valabil chiar şi în cazul folosirii tehnologiei ultramoderne de şlefuire şi chiar a laserelor.
Şeful Catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, a explicat faptul că „Un cristal creşte pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. în funcţie de unghiul în care se află aceste planuri se formează feţele pietrei. Dacă un cristal e prelucrat în sens invers axelor sale, materialul se sparge pur şi simplu în bucăţi foarte mici. Chiar şi cu mijloacele tehnice existente astăzi, este extrem de dificil de realizat aşa ceva.”
Cu o duritate de 7 pe scara Mohs, craniul Mitchell Hedges ar fi fost imposibil de curbat în lipsa uneltelor dure moderne făcute din diamant sau rubin, necunoscute însă pe vremea mayaşilor. Specialiştii în prelucrarea cristalelor afirmă că felul în care au fost tăiate aceste obiecte este atipic şi este aproape cu neputinţă ca ele să fi fost realizate de mâna unui om.
în plus, testele efectuate asupra suprafeţei acestor cranii au evidenţiat că nu există aproape niciun fel de urmă (fie ea şi microscopică) de şlefuire şi de asemenea faptul – complet neobişnuit – că temperatura craniului de cristal rămâne neschimbată, indiferent de temperatura mediului ambiant.S-a constatat că aceste cranii emană o senzaţie hipnotică atunci când sunt privite în orbite, emană o aură colorată, iar ocazional emană chiar şi mirosuri sau sunete. Craniile au proprietăţi optice uluitoare, lumina focalizându-se dinspre ceafă către orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil să creeze acest efect în lipsa realizării prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care să-l urmeze apoi, la micrometru, în manoperă.
Tradiţia Maya afirmă că aceste cranii de cristal au cea mai înaltă frecvenţă de vibraţie posibilă pentru un obiect din planul fizic şi că în timpurile străvechi au fost îngropate 13 cranii de cristal în locuri secrete din întreaga lume.
Mayaşii susţin că aceste cranii de cristal reprezintă de fapt un fel de memorii uriaşe de informaţii esenţiale pentru umanitate, care vor fi reactivate la momentul potrivit, în viitorul foarte apropiat, atunci când toate cele 13 cranii vor fi adunate la un loc, ceea ce va genera o transformare majoră a nivelului de conştiinţă în întreaga lume.
Până acum se pare că au fost găsite şapte dintre ele. Este semnificativ să menţionăm că reprezentanţi din cadrul IBM au afirmat faptul că un asemenea cristal de cuarţ – cum sunt acestea în formă de craniu – ar putea stoca milioane de gigabiţi de informaţie, adică mai mult decât orice calculator modern.”[1]
Motivul pentru care acestia alegeau cristalele, se datoreaza tocmai faptului ca acestea pot stoca, asa cum sustin si cei de la IBM, milioane de giga de informatie. In prezent oamenii de stiinta, au pus la punct computere speciale, care functioneaza pe baza de cristale de cuart, avand in vedere ca informatia se transmite uluitor de repede.
Mai multe cititi pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/cristalele-puterea-uriasa-pe-care-acestea-o-genereaza-uimesc-oamenii-de-stiinta.
SURSE
1. http://newsconspy.wordpress.com/2013/12/30/artefacte-misterioase-inca-neexplicate-deajuns/