De la căderea celei de-a doua Iugoslavii, în 1992 și până în 2003, Serbia a format, împreună cu Muntenegru, Republica Federală Iugoslavia. În ciuda războiului civil din țările vecine, Croația și Bosnia-Herțegovina, în Serbia a fost pace până în 1998, deși o parte din instituțiile și conducerea țării au susținut pe sârbii bosniaci și pe cei din Croația în aceste conflicte, înarmându-i și dirijându-le trupele.
Protest al romanilor inteligenti impotriva razboiului din Serbia, din 24 martie 1999
Între 1998 și 1999, ciocnirile din Kosovo dintre forțele de securitate sârbe și iugoslave, pe de o parte, și Armata de Eliberare din Kosovo, pe de altă parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite când președintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat să retragă forțele de securitate, inclusiv armata și poliția, din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forță internațională, iar Kosovo a rămas, formal, în cadrul Federației Iugoslave.
Serbia a stiut destul de bine sa aiba grija la propaganda din timpul razboiului invandu-i intr-un fel pe americani
“Intervenţia NATO din 1999 împotriva Serbiei a fost însoţită de un amplu război propagandistic. La fel s-a întâmplat şi în perioada 1991-1995. De data aceasta, propaganda sârbă a învăţat din greşeli şi s-a ridicat la nivelul atacului mediatic al NATO. Cum a reuşit Belgradul această performanţă?
Învăţând lecţia amară a zdrobitoarelor înfrângeri mediatice şi imagologice suferite pe plan internaţional în timpul conflictelor cu croaţii şi bosniacii din anii 1991-1995, Belgradul şi-a luat din timp măsuri severe de precauţie. Legea privind Informaţiile Publice din 20 octombrie 1998 a asigurat justificarea legală a măsurilor represive şi de cenzură în plan mediatic ale regimului Miloşevici, chiar dacă ele contraveneau flagrant documentelor Naţiunilor Unite şi europene privind drepturile omului, libertăţii de expresie.
Conform acestor prevederi legale, mass-media sârbă nu mai putea difuza programe sau informaţii de provenienţă străină, dar şi internă, dacă acestea aveau „un conţinut politic sau propagandistic“ susceptibil de a induce populaţiei frică, panică sau defetism, afectând capacitatea de răspuns a cetăţenilor pentru apărarea integrităţii Republicii Serbia sau a Republicii Federative Iugoslavia.
Propaganda Belgradului
Imediat după ce au început atacurile aeriene ale NATO în 24 martie 1999, Ministerul Informaţiilor condus de reprezentantul Partidului Radical, Alecsander Vucic, a emis instrucţiuni obligatorii pentru toată mass-media din Iugoslavia, care cuprindeau linii directoare (media guide-lines) severe. Potrivit acestora, era interzisă difuzarea oricăror date privind pierderile armatei sau ale poliţiei, iar editorialele trebuiau să servească doar intereselor statului, fără nici cea mai mică urmă de panică sau defetism.”[1]
Mai multe aflam aici:
“Ca un fapt divers, generalul Wesley Clark, comandantul suprem al trupelor aliate din Europa în timpul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, din 1999, a fost numit consilier pe probleme strategice, de securitate şi economie al lui Victor Ponta în 2012. Wesley Clark a dat ordinul de a ataca aeroportul din Priştina. După retragerea din armată, generalul Clark a început o afacere profitabilă în domeniul bancar. Acum este co-preşedinte al unei organizatii de lobby în zona energiei, Growth Energy, şi face parte din consiliul de conducere al BNK Petroleum. Deasemenea a cerut recent autorităţilor din Kosovo o licenţă pentru exploatarea rezervelor de cărbune pentu una din companiile sale.
În spatele războiului din Kosovo s-au aflat interese economice şi politice importante
Una din mizele ascunse ale intervenţiei NATO în conflictul din Kosovo din 1999 a fost ambiţia SUA de a deţine o poziţie strategică în controlul petrolului din zona Mării Caspice. Instalarea bazei militare Bondsteel lângă Kosovo permite SUA să deţină controlul şi asupra coridorului energetic nr. 8, care reprezintă o veritabilă axă energetică Est-Vest în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazelor naturale din zona Asiei centrale prin Balcani spre Mediterană, evitând astfel implicarea Rusiei şi a Iranului.Conducta petrolieră trans-balcanică este de fapt un proiect american
Înainte ca forţele NATO să înceapă bombardamentele în Iugoslavia, ziarul american Washington Post scria: „Cu situaţia tot mai fragilă din Orientul Mijlociu, vom avea nevoie de baze terestre şi culoare aeriene în Balcani pentru a proteja accesul la petrolul din Marea Caspică”.
Ziarista independentă Marjorie Cohn arată că Dick Cheney, fostul vicepreşedinte american a jucat un rol cheie în acest proces. „Amprentele unsuroase ale domnului Dick Cheney (joc de cuvinte în limba engleză, oil=petrol şi oily=uleios, unsuros) sunt răspândite peste tot prin Balcani”. Acest mod plastic de exprimare se referă la faptul că Halliburton, companie la care Dick Cheney a fost preşedinte între 1995 şi 2000, este de fapt în spatele construirii conductei trans-balcanice.
Pe lângă Halliburton, încă doi giganţi americani care activează în domeniul petrolului sunt implicaţi în conflictul din Kosovo. Este vorba despre Exxon-Mobil şi Chevron. Aceştia au finanţat contractele companiei Albanian-Macedonian-Bulgarian Oil (AMBO) care are sediul la New York şi reprezintă interesele americane, nicidecum pe cele ale ţărilor din zonă, aşa cum ar vrea să sugereze numele.
Studiul de fezabilitate pentru construirea conductei a fost realizat de firma americană Brown & Root, o subsidiară a Halliburton. În aceeaşi ordine de idei, Ted Ferguson, fostul director al secţiunii pentru Europa şi Africa din cadrul Brown & Root a fost numit preşedinte la AMBO imediat după ce Vuko Tashkovikj, fondatorul şi preşedintele companiei a murit.
Conducta trans-balcanică pe care AMBO a fost angajată să o proiecteze şi să o construiască în numele mega-corporaţiilor americane transportă petrol din Marea Caspică până la terminalul de la Burgas (Bulgaria) şi apoi prin Macedonia până la portul albanez Vlore, de la Marea Adriatică.
Construirea acestei conducte a fost prezentată drept singura alternativă de protecţie a mediului, după ce mai multe nave petroliere au eşuat sau au suferit accidente, care au dus la mari deversări de petrol în apele din zonă. Aceste accidente puteau fi foarte uşor înscenate pentru a crea pretextul necesar construirii conductei. Presa nu a scris nimic despre aceasta şi nici despre interesele economice din culise, dar a făcut o intensă propagandă în favoarea conductei. Nu a vorbit nici despre faptul că aceasta va transporta mult mai rapid şi în cantităţi mult mai mari resursele petroliere din zona caspică. Până la construirea conductei, singurul mod prin care petrolul caspic putea ajunge în SUA era transportarea acestuia prin strâmtoarea Dardanele, pe unde nu puteau trece decât nave de maxim 150 000 de tone. Pe când din Vlore pot trece, evitând strâmtoarea Bosfor, tancuri petroliere care au o capacitate dublă.
Baza militară Bondsteel, un bastion important în cruciada balcanică
Pe lângă lupta pentru petrol, SUA mai avea şi interese politice strategice în zonă. Stabilirea de forţe militare americane în Balcani era unul dintre obiectivele principale ale Pentagonului încă din 1992, ca o garanţie a faptului că SUA va putea influenţa în continuare afacerile europene.
Astfel că în 1999, imediat după bombardamentele din Iugoslavia, guvernul american a cumpărat un imens teren în partea de sud-est a regiunea Kosovo şi a ridicat acolo una din cele mai mari baze militare din Europa. În plus, campusul Bondsteel se află plasat pe traseul propus de AMBO pentru conducta trans-balcanică şi pe traseul coridorului energetic nr. 8 care leagă Asia centrală de Europa occidentală.
În aprilie 1999 generalul Jackson, comandantul trupelor NATO din Macedonia a declarat în ziarul italian Sole 24 Ore: „Astăzi contextul pe care l-am creat aici s-a schimbat. Astăzi este absolut necesar să garantăm stabilitatea Macedoniei şi intrarea ei în NATO. Dar ceea ce este sigur este faptul că vom rămâne aici pentru multă vreme pentru a garanta securitatea coridoarelor energetice care traversează această ţară.”
În timpul unei vizite făcute în 2001 la Bondsteel, Donald Rumsfeld, pe atunci secretar al apărării americane, a făcut în faţa soldaţilor o declaraţie surprinzătoare care dezvăluie adevăratele interese ale SUA în zonă. „Viziunea mea, a spus el, este că nu aruncăm banii pe fereastră cu întreţinerea voastră, ci îi investim în voi. Femeile şi bărbaţii din armată nu sunt o povară pentru puterea noastră economică, ci reprezintă o garanţie a ei. Voi sunteţi chiar fundaţia, baza creşterii economice a SUA.”
În ceea ce priveşte baza Bondsteel din Kosovo, ziarul francez Le Figaro din iunie 2000 remarca: „Aliaţii europeni ai Washingtonului au impresia că au fost păcăliţi. Anticipând tensiuni cu o Europă aflată în curs de unificare şi implicit o pierdere a influenţei în regiune, este posibil ca Statele Unite să fi decis să îşi construiască singure un nou bastion. Nu se putea să îşi aleagă un loc mai bun, o regiune în care influenţa musulmană este puternică, iar sentimentele europene sunt ca şi inexistente, situată în Balcani, aproape de Mediterană şi de petrolul din Orientul Mijlociu. Aliaţii europeni privesc acum cu înfrigurare spre gigantica bază militară permanentă situată la doi paşi de ei şi încep să se întrebe dacă nu cumva tocmai implantarea ei a fost adevăratul obiectiv al războiului din Iugoslavia.”
Jurnalistul indepedent Paul Hockenos nota:„ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră să înghiţim gogoaşa cu apărarea plină de altruism a drepturilor omului în Kosovo. Libertatea şi democraţia trebuie să fie dezvoltate de oamenii de acolo, nu de forţe militare de ocupaţie şi de administratori care nu au cum să ştie ce este cel mai bine pentru o ţară străină lor, de vreme ce ei joacă după cum le dictează economiştii de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială”.”[2]
SURSE
2. http://mihailandrei.wordpress.com/2014/03/24/15-ani-de-la-bombardarea-serbiei
Related posts:
Un mare mason Bilderberg, magnat al petrolului, bolnav in stadiu terminal, vorbeste despre Noua Ordine Mondiala!
Spatiul Schengen – ultimul lucru ramas pe Agenda Reptiliana in vederea instaurarii Noii Ordini Mondiale. Nu vor mai exista state, ci doar un singur stat fascist global! Traian Basescu cedeaza Uniunii Europene suveranitatea Romaniei!
Haunebu – OZN-urile Naziste ale celui de-al Treilea Reich! Nazistii sprijiniti tehnologic de catre extraterestrii Aldebarieni in lupta cu iluminatii! Baza nazista de la Neuschwabenland din Antarctica locul unde nazistii proiectau in secret Haunebu dar si alte arme secrete!