Am scris un articol acum un an in care am vorbit pentru prima data despre cresterea membrelor amputate. Am facut o analogie cu soparlele si in cadrul articolului am prezentat un amfibian (care e tot reptila la baza) si anume salamandra.
Salamandrele au o capacitate cu adevarat speciala: daca li se taie picioarele, acestea vor creste automat la loc. Din pacate, salamandrele sunt printre putinele animale care au aceasta capacitate, iar oamenii de stiinta sunt sunt foarte interesati in a descifra mecanismul de regenerare al membrelor amputate. Recent, cercetatorii englezi au descoperit o proteina care joaca un rol crucial in acest proces. Desigur, ei spera ca, in viitor, sa poata regenera membrele amputate si in cazul oamenilor.
Cheia mecanismului de regenerare a membrelor salamandrei sta intr-un complex de celule cunoscut sub numele de “blastema”. Aceasta este o colectie de celule stem nediferentiate, capabile de a creste un organ intreg. Ea se regaseste si in stadiile initiale ale dezvoltarii oricarui embrion.
Blastema este cumva asemanatoare cu mai cunoscutul meristem, o colectie de celule stem ce se gaseste in varful ramurilor de plante, si care determina cresterea ulterioara a unei noi ramuri. Diferenta esentiala intre meristem si blastema este ca meristemul plantelor este prezent in mod normal in plantele adulte, pe cand blastema este prezenta numai in embrion si in anumite locuri speciale ale animalelor adulte, ca pielea care se regenereaza. Desigur, cu exceptia catorva animale, ca salamandra, unde blastema poate conduce la regenerarea unui intreg membru.
Mai multe puteti citi aici -> http://www.fara-secrete.ro/proteina-care-regenereaza-membrele-membrele-oamenilor-ar-putea-creste-la-loc
Cateva cazuri de persoane carora le-au crescut membrele amputate
1. O femeie din Marea Britanie
Preiau un articol de pe site-ul de stiri gandul.info[1] intitulat “Unei femei din Marea Britanie a început să-i crească piciorul amputat în urmă cu doi ani”:
“O femeie din Marea Britanie, căreia i-a fost amputat piciorul, a fost surprinsă să vadă că, la aproape 2 ani de la operaţie, membrul său a început să se refacă.
Femeia de 36 de ani a fost nevoită să accepte operaţia de amputare a piciorului stâng, după ce medicul său i-a spus că infecţia pe care o avea urma să se răspândească în tot organismul. Britanica suferă de o boală asemănătoare sindromului Proteus, caracterizată prin creşterea exagerată a unor extremităţi, în acest caz, a picioarelor. Practic, femeia, care purta la haine mărimea 36, avea membrele inferioare supradimensionate, de zeci de kilograme fiecare.
DE REVIZUIT La nici doi ani de la operaţia de amputare, unei femei i-a crescut alt picior la loc
Deşi s-a resemnat cu ideea că va trebui să apeleze la o proteză sau să se ajute de scaunul cu rotile, Mandy a fost de-a dreptul şocată când, la nici doi ani după intervenţie, a observat că piciorul a început să crească la loc, ajungând la circa 31 de kilograme.
În scurt timp, “minunea” era mai mult decât evidentă, mai ales câ ciotul rămas nu mai încăpea în proteză, precizează Daily Mail.
Mandy Sellars
“Am sperat că amputarea mi-ar putea stabiliza starea de sănătate, dar cred că am ştiut în inima mea că ar putea ca piciorul meu să crească la loc”, a mărturisit femeia.
La nici doi ani de la operaţie, Mandy Sellars are din nou ambele picioare, deşi boala de care suferă nu poate fi vindecată. Piciorul regenerat, fără labă, a ajuns să aibă în prezent circumferinţa de un metru. Deşi britanica a fost deseori ţinat ironiilor celor din jur, ea luptă în continuare pentru o viaţă normală. Deşi optimistă din fire, Mandy Sellars, e deranjată de comentariile răutăcioase ale adulţilor, care, de multe ori, îşi exprimă mirarea vizavi de mărimea picioarelor ei. Femeia se consideră o norocoasă atunci când se raportează la oameni care sunt într-o situaţie mult mai dificilă decât a ei.
Sindromul Proteus sau “boala asimetriei” este o afecţiune rară care se caracterizează prin dezvoltări inegale ale membrelor, organomegalie şi anomalii osoase. La nivel mondial, există aproximativ 120 de oameni care suferă de această maladie.”
2. Intamplare in Spania din anul 1640
Preiau un articol de pe site-ul almeea.com[2] intitulat “Miracolul din Calanda sau cum i-a crescut unui tanar un alt picior in locul celui amputat”:
“Miracolul de la Calanda este un eveniment care a avut loc in Calanda (Spania) in anul 1640, conform unor documente din secolul al 17-lea. Conform acestui miracol, piciorul unui fermier a crescut la loc, dupa ce, in urma cu 2 ani, fusese amputat. Cum a fost posibil acest lucru?
De la un banal accident…
In iulie 1637, Miguel Juan Pellicer, un tanar de 20 de ani din Calanda (Spania) lucra ca muncitor in agricultura la Castellon (60 de kilometri de Valencia), la ferma unchiului sau. In timp ce impingea o caruta cu asini, Miguel a cazut, si o roata a carutei a trecut peste piciorul drept, fracturandu-i tibia. Ajuns la spitalul din Valencia, a stat doar 5 zile pentru ingrijiri medicale, caci tanarul se decisese sa aiba parte de un tratament la un spital din Zaragoza, dedicat Madonei din Pilar, pentru care el avea o mare afectiune. Pentru a ajunge la acel spital (aflat la o distanta de 300 de kilometri), el a luat-o pe jos (chiar cu tibia fracturata), calatorie care i-a luat numai putin de 50 de zile.
…tanarul ramane fara un picior
Cand a ajuns acolo, doctorii au observat ca piciorul se afla intr-o stare avansata de gangrena, asa ca au luat decizia amputarii piciorului drept, la aproximativ 30 de centimetri deasupra genunchiului. Desi pacientul a fost “anesteziat” cu alcool (mai pe scurt “bine imbatat”, asa cum se practica in zilele acelea), el a suferit extrem de mult in timpul operatiei, strigand-o cu multa fervoare pe Madonna din Pilar. Dupa operatie, ciotul ramas a fost cauterizat cu foc.
Tanarul se apuca de cersit
Tanarul a stat in spital cateva luni pana cand in primavara anului 1638 a primit un picior de lemn care sa-i inlocuiasca piciorul taiat. A parasit apoi spitalul si urmatorii 2 ani i-a petrecut cersind pe strazile din Zaragoza. El a primit chiar si autorizatie din partea Sanctuarului dedicat Madonnei din Pilar. In fiecare seara el cerea celor care lucra in sanctuar sa-i ofere sfantul maslu ramas, pe care-l folosea pentru ungerea ciotului de picior ramas, avand convingerea si increderea ca Fecioara Maria il va ajuta.
Miracolul piciorului
La inceputul anului 1640, el paraseste Zaragoza si se intoarce acasa la parintii sai, in Calanda. Nefiind capabil sa lucreze, el a continuat sa cerseasca prin satele invecinate, pe spatele unui catar. Multi oameni au fost atunci martori ca piciorul sau drept ii lipsea.
Pe 29 martie 1640, Pellicer s-a dus sa se culce. Întrucat patul sau era ocupat de un soldat dintr-o garnizoana ce se afla in Calanda, tanarul s-a dus sa se culce intr-un pat provizoriu din camera parintilor sai. Mama sa inca nu se culcase, dar cand o facu, si trecu pe langa patul baiatului sau, dupa patura cu care era invelit observa doua picioare. Gandindu-se ca in pat nu era baiatul sau, ci soldatul, dadu deoparte patura si inmarmurit vazu ca era fiul ei! Cu doua picioare sanatoase! L-au strigat pe Miguel sa se trezeasca, iar dupa ce o facu, acesta le povesti parintilor sai ca visase ca se afla la Sanctuarul Madonei din Pilar si isi ungea ciotul de picior cu sfantul maslu, asa cum o facuse si inainte. Mai incolo, atat tanarul cat si parintii sai, au ajuns la concluzia ca piciorul drept a crescut la loc ca urmare a interventiei Madonnei din Pilar.
Vestea se raspandi in tot orasul, iar apoi tanarul, impreuna cu parintii sai se dusera in pelerinaj la Sanctuarul Madonnei din Pilar din Zaragoza, pentru a-i multumi Fecioara Maria pentru acest miracol. In acelasi an, o comisie prezidata de arhiepiscopul orasului Zaragoza, a inceput cercetarea miracolului. La dosar s-au strans marturiile a peste 24 de martori credibili, din Zaragoza si din Calanda, care au confirmat ca tanarul nu mintea, iar dupa 1 an de zile de cercetari, la 27 aprilie 1641, arhiepiscopia din Zaragoza a recunoscut oficial existenta miracolului.”
SURSE