Tehnicile de vedere la distanta (remote-view), nu sint chiar asa de complexe, cum ar parea la prima vedere, dar necesita un antrenament asiduu, pentru atingerea unei stari de performanta a creierului. Vederea la distanta se defineste prin faptul ca un om sta intr-un loc si se „deplaseaza” cu constiinta in alt loc pentru a vedea ce se intampla. Pentru dezvoltatorii spionajului mondial, SUA, Rusia si Israel, aceasta reprezinta telul suprem al spionajului devreme ce nu prea poti detecta un spion remote-view, pentru ca el atunci cand spioneaza o locatie, nu se afla acolo prezent, fizic, ci doar constiinta sa, pe care si-o expandeaza in acel loc.
Dr. Ioan Mamulas ne prezinta mai multe informatii despre spionajul parapsihologic:
„Utilizarea aptitudinilor şi manifestărilor de tip parapsihic pentru scopuri militare şi de obţinere de informaţii secrete are o istorie îndelungată şi departe de a fi încheiată; în cele ce urmează sunt prezentate doar unele exemple dintr-o serie ce este departe de a fi exhaustivă.
În Biblie (Regi II, 6) se afirmă că profetul Elisei (secolul IX î. H.) şi-ar fi folosit abilităţile clarvăzătoare pentru pentru a-l înştiinţa pe regele Israelului despre planurile de bătălie pe care regele Siriei le făcea împotriva lui. Înştiinţat despre capacităţile vizionare ale lui Elisei, regele sirian a trimis un detaşament pentru a-l captura; dar proorocul, prin „puterile” cu care era înzestrat, i-a orbit şi derutat pe oştenii sirieni, astfel încât aceştia au putut fi prinşi de izraeliţi.Relatări similare (unele chiar mai spectaculoase) sunt şi cele referitoare la exodul din Egipt, invadarea Canaan-ului, cuceririle militare ale lui Saul, David şi Solomon. În acest context, nu este poate lipsit de semnificaţie faptul că serviciile de informaţii americane acordă atenţie învăţămintelor pentru activitatea de spionaj care pot fi deduse din studierea Bibliei. Spre pildă, un articol apărut în anul 1978 în revista de uz intern „Studies in Intelligence”, publicaţie a Central Intelligence Agency (CIA), se intitulează sugestiv „A Bible Lesson on Spying”.
În scopuri de evaluare a aptitudinilor personale de tip RV precum şi de antrenament, în diferite faze ale programului STAR GATE s-au efectuat numeroase sesiuni de remote viewing în condiţii de laborator, conform unor protocoale specifice. Aşa cum reiese din documentele programului STAR GATE, o sesiune RV în laborator, în cursul căreia este „vizionată” extrasenzorial o ţintă aleasă prin hazard, necesită cel puţin patru persoane: a) receptorul („vizionarul la distanţă) – cel care îşi va descrie (verbal, în scris, prin schiţe sau desene) impresiile despre ţintă; b) monitorul – care, „orb” faţă de ţintă, îl va asista pe receptor; c) asistentul – persoana care va selecta aleatoriu şi „în orb” ţinta (fotografia unei clădiri sau a unei persoane, o pictură, coordonatele unui punct geografic etc.); d) analistul (sau „judecătorul”) independent, care va evalua rezultatele sesiunii, fără a cunoaşte detaliile experimentului. Presupunând că şedinţa RV a fost programată la ora 10.00, ea se va desfăşura astfel:
- ora 10.00: receptorul şi monitorul sunt izolaţi într-o cameră; receptorul are pregătite la dispoziţie coli de hârtie, creioane şi un casetofon pentru a-şi înregistra impresiile;
- ora 10.05: asistentul selectează la întâmplare o ţintă dintr-un set predefinit de ţinte (de pildă, un set de fotografii);
- ora 10.10: sesiunea RV propriu-zisă începe. Atât receptorul cât şi monitorul sunt complet neştiutori în privinţa ţintei; de aceea, monitorul este liber să-l încurajeze şi să-l ghideze pe receptor pentru a-şi exprima, indiferent în ce modalitate, impresiile despre ţintă;
- ora 10.25: colectarea datelor ia sfârşit; datele sunt securizate, iar asistentului i se cere să furnizeze ţinta, pentru realizarea ulterioară a comparaţiilor.
În continuare, datele sunt examinate de unul sau mai mulţi analişti independenţi, care evaluează gradul de concordanţă dintre caracteristicile ţintei şi impresiile despre ea avute de „vizionarul la distanţă” în timpul sesiunii RV.
O altă tehnică, folosită la SRI pentru atestarea şi studierea ştiinţifică a fenomenului RV, a fost cea denumită RV cu legătură exterioară (Outbounder Remote Viewing – prescurtat ORV).Protocolul era următorul (conform [44]): un prim experimentator (outbounder-ul) alegea la întâmplare o „ţintă” situată într-un perimetru lărgit din jurul laboratorului. Având asupra sa o fotografie şi o hartă pentru orientare, el se deplasa la locul respectiv. În acest timp, un al doilea experimentator (monitorul) rămânea în laborator cu „vizionarul la distanţă” (receptorul, subiectul psi), care trebuia să descrie – verbal, în scris, prin desene – locul unde se afla primul experimentator în momentul în care ajungea la destinaţia-ţintă.
Primul experimentator „funcţiona” ca un fel de „far” sau „baliză” pentru receptor. După aceea, se efectua o analiză statistică plecând de la clasamente efectuate de evaluatori independenţi care comparau diferitele ţinte potenţiale cu descrierile oătinute de la subiectul psi. Se pare că că tehnica ORV nu a fost folosită în activităţi operative de culegere de informaţii.”[1]
SURSE
1. http://www.scribd.com/doc/237055262/Aplicatii-Militare-Ale-Spionajului-Parapsihologic