Cu fiecare an ce trece, apar tot felul de descoperiri care zguduie in mod puternic, esafondul politico-istoric oficial, astfel incat ele nu sunt luate in seama de majoritatea istoricilor, ca sa nu mai zic de multi academicieni, caci ar insemna sa recunoasca ca au mintit in toata pledoaria lor cu privire la istoria Romaniei.
Mai multe de pe site-ul Esoterism.ro aflam mai multe:
„Descoperiri stranii in Muntii Neamtului
Muntii Neamtului s-au remarcat, secole la rand, prin frumusetea de neeglat a locurilor si prin bogatia traditiilor populare. Dincolo de
acestea, insa, aceiasi munti s-au dovedit, ceva mai recent, a fi
incarcati de taine pe cat de uluitoare, pe atat de greu de elucidat.Descoperirile facute de un profesor din partea locului, au avut darul sa starneasca largi controverse in randul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei, transformand-o intr-un tinut al misterelor de nepatruns.
Printre altele, aici au fost gasite tablite din lut, imprimate cu
pictograme care ar putea constitui forme ale celor mai vechi screri din lume, precum si doua ciudate structuri din piatra, una semanand izbitor cu un OZN, iar cealalta aducand, la fel de izbitor, cu celebrul Sfinx din Muntii Bucegi.
Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani
Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in comuna nemteana Farcasa si ativeaza ca profesor de stiinte socio-umane, la liceul din Borca. Este autorul a nu mai putin de 220 de studii si articole istorice, toate apreciate la nivel national si nu numai. si-a dedicat viata descoperirii de comori arheologice si, de-a lugul carierei sale de pana acum, a scos la lumina peste 2.000 de piese, inestimabile valoric.
in palmaresul descoperirilor sale -unele din ele stranse intr-o colectie personala unicat- sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, un pumnal al domnitorului Constantin Brancoveanu, o halebarda de ceremonial a lui Ioan Voda cel Viteaz si harta de la 1590 a cartografului Abraham Ortelius, in care Dacia apare pentru prim a oara trecuta pe globul pamantesc.
Pentru activitatea stiintifica, arheologica si publicistica,
Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara i-a
conferit profesorului Ionita un „Hrisov al recunostintei”, distinctie
cu care foarte putine persoane din Romania se pot lauda. in ultima
perioada de timp, profesorul Dumitru Ionita si-a concentrat aria
cercetarilor in arealul locurilor sale de bastina, convins fiind ca
acestea ascund comori istorice care asteapta sa fie scoase la lumina.Convingerea sa a inceput sa fie conturata in momentul in care, pe razalocalitatii Farcasa, a descoperit o conducta medievala de aductiun e a apei, construita din olane de ceramica, cea mai lunga de a cest tip din tara. Nu dupa mult timp, in situl arheologic pe care l-a deschis la poalele Masivului ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau, profesorul a gasit 120 de tablite din lut ars, incriptionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentand forme primitive de scriere, din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer si din Insula Pastelui.
Deosebirea este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate actualmente a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi decat cele descoperite la poalele Ceahlaului! „Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, ca primele scrieri din lume au aparut aici, pe plaiurile noastre si nu in alta parte a globului pamantesc”, a afirmat profesorul Ionita. El a mai spus ca va face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru pe plan international.
OZN-ul din 90 de placute din piatra
in acelasi sit arheologic deschis la Vadu Rau, profesorul Dumitru Ionita avea sa mai faca o descoperire pe cat de uluitoare, pe atat de misterioasa. La doar un metru si jumatate sub pamant, el a gasit o ciudata structura din piatra, semanand izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca obiectul, avand greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru, nu este o creatie intamplatoare a naturii, ci -cat se poate de evident- un produs construit in mod inteligent. OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavarsire necunoscut.
„Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si
folosit de-a lungul istoriei, pana azi. Probabil ca respectivul liant,
de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra”, a spus
profe sorul Ionita. La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime estimativa de cel putin 2.000 de ani. Cat despre scopul in care a fost construit, parerile sunt, deocamdata, impartite si se limiteaza doar la presupuneri. Unii cred ca ciudatul OZN avea rol de obiect de cult, in cadrul diferitor ritualuri religioase. Altii, adepti ai teoriei extraterestre, sunt de parere ca ciudatenia este o reproducere, la scara redusa, a unui obiect venit din Cosmos. Adevarul va fi elucidat numai daca specialistii vor reusi sa stabileasca cu exactitate atat provenienta si menirea obiectului descoperit, cat si compozitia adezivului necunoscut. Pana atunci, totul este sortit sa ramana doar la stadiul de mister.Fratele mai mic al Sfinxului din Bucegi
La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Dumitru Ionita avea sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta era vorba de o structura semanand pregnant cu profilul celebrului Sfinx din Masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si (in mod ciudat) cu exact aceeasi inaltime de 14 centimetri, ca si OZN-ul descoperit anterior, s-a dovedit a fi, la randul lui, o creatie produsa in mod constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramanand deocamdata, la fel ca si in cazul OZN-ului, cu desavarsire necunoscute.
Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemanarea sa izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o ipoteza care, ani la rand, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si binecunoscutul Sfinx, la randul lui, nu a fost modelat de fortele naturii, ci a fost sculptat in mod constient, cu scopuri inca necunoscute (posibil ca reprezentare a vreunei zeitati), servind mai apoi drept model pentru unele copii in miniatura, facute de civilizatiile existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul tarii
noastre.Dumitru Ionita este sigur ca in Romania mai exista si alte
reproduceri ale Sfinxului, nedescoperite, dupa cum este incredintat ca in situl arheologic de la poalele Ceahlaului mai sunt inca multe comori arheologice, care asteapta sa fie scoase la lumina. „Situl de la Vadu Rau, deschis in octombrie 2009, a scos la iveala un sanctuar megalitic ce are corespondent cu cel de la Stonehenge, Anglia.Descoperirile facute una dupa alta, in acelasi perimetru, nu pot fi doar simple coinciden te. Sa nu uitam ca Ceahlaul era considerat, cu mii de ani in urma, munte sfant si salas al celui mai mare zeu dintre zei, Zamolxis.
Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau -de ce nu? extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care noi, acum, trebuie sa le descifram”, a conchis profesorul Ionita.”[1]
Mai multe aflam si de pe site-ul AdevaruldespreDaci.ro:
„In cursul lunii mai 2009, o viitura a raului Bistrita, produsa in zona localitatii nemtene Farcasa, avea sa scoata la iveala un foarte posibil atelier neolitic de confectionare a unor tablite inscriptionate, foarte asemanatoare cu celebrele tablite de la Tartaria. Ele s-au adaugat celorlalte artefacte care au fost descoperite de catre inimosul prof. dr. in istorie Dumitru Ionita, in punctul numit Vadu Rau, din localitatea pomenita mai sus, incepand cu anii ’80 ai secolului trecut, despre care s-a mai vorbit.
descoperirea are o importanta deosebita pentru ca, iata, ea demonstreaza ca celebrele placute de la Tartaria, datate ca fiind mai vechi cu peste doua milenii decat cele sumeriene de la Djemdet Nasr, Kis si Uruk, considerate indeobste cele mai vechi forme de scriere din lume, nu reprezinta un caz izolat, accidental, ci o activitate cat se poate de organizata, desfasurata de locuitorii acelor vremuri de pe actualul teritoriu al tarii noastre. Din pacate, la fel ca si alte asemenea descoperiri de exceptie, nici aceasta nu s-a bucurat de atentia necesara din partea specialistilor romani. Aventura acestor incredibile “pietre” inscriptionate a inceput prin anii ’80 ai secolului trecut, cand profesorul Dumitru Ionita, in timpul unei recunoasteri de teren desfasurate in punctul numit Vadu Rau din localitatea nemteana Farcasa, a descoperit o serie de obiecte neolitice, cum ar fi: fusaiole, greutati pentru plasele de pescuit sau pentru razboiul de tesut, topoare slefuite din piatra etc.
“Tăblitele datează din neolitic, pe baza materialului litic aferent descoperirii – fusaiole, topoare slefuite etc. si ar putea data între 4300-4500 î.Hr., fiind cu 1.000 de ani mai veche decît scrierea protoliterată din Summer“, a declarat Dumitru Ionită.
Artefacte care aminteste de Tartaria
Printre aceste obiecte, cateva i-au atras atentia in mod deosebit. Este vorba despre tablite din lut ars, unele de forme rectangulare, ovale sau rotunde, care prezentau pe una din fete diverse semne incizate: romburi franjurate, linii intersectate, ce constituiau suport pentru alte linii mai mici asezate in rand, diverse puncte scobite etc. In decursul anilor, erodarea malului drept al Bistritei a continuat, prilej cu care au tot iesit la iveala alte cateva zeci de asemenea tablite, numarul lor ajungand la 120, toate purtatoare ale unor insemne protoliterate, dupa cum crede profesorul Ionita. “Unele dintre ele sunt confectionate din lespezi de piatra de forma rectangulara, peste care s-a asternut un strat fin de argila, care a fost incizat cu semne dintre cele mai variate. Printre ele se afla si un pandantiv amuleta, similar aceluia de Tartaria, care are doua orificii de prindere”, ne-a declarat profesorul Ionita.
Viitura din aceasta primavara, asa cum aratam mai sus, a scos la iveala, in acelasi punct, alte cateva zeci de asemenea tablite incizate, pe care au aparut, ca element de noutate, “grupuri de semisfere, care au pe bolta lor unul, doua, trei sau patru linii. Greutatea tablitelor difera, ea fiind cuprinsa intre 100 si 500 g. Din cele observate, s-ar putea spune ca pe «vatra» acestui atelier se afla o cantitate impresionanta de material care urma a fi prelucrat si, probabil, incizat. Acest fapt m-a facut sa cred ca avem de-a face cu un atelier care fusese parasit in graba, din motive obscure: fie din cauza unei calamitati naturale, fie din cauza migratiei unor triburi neolitice”, ne-a mai spus Dumitru Ionita.
O parte din tablitele de pe Bistrita sunt aproape identice cu cele de la Tartaria
Domnia-sa este de parere ca “o parte din aceste tablite sunt relativ identice cu cele descoperite de arheologul Nicolae Vlassa in anul 1961 la Tartaria, judetul Alba, care apartin culturii neolitice Vinca, datate, pe baza de Carbon 14, ca fiind realizate in perioada 6.500- 6.000 i.Hr. Emit supozitia ca la Vadu Rau a existat in mod cert un atelier de confectionare a acestor artefacte, care apoi se raspandeau intr-o vasta arie geografica, ajungand pana in vestul actual al Romaniei sau chiar pana in Insula Pastelui. Dimensiunile tablitelor variaza intre 13,5 cm in lungime, respectiv 7-8 cm in latime”, mai spune profesorul Ionita.
Prof. univ. dr. Vasile Boroneant: “Este foarte posibil ca la Vadu Rau sa fi existat un depozit”
Fara a fi specialisti, putem sa ne dam seama ca avem de-a face cu o descoperire de o importanta cu totul speciala. De aceea, am cerut si parerea unui cercetator care a avut ocazia sa vada cateva fotografii ale acestor misterioase tablite. Este vorba de prof. dr. Vasile Boroneant, binecunoscut arheolog, care, timp de mai multi ani, a cercetat situl arheologic de la Schela Cladovei si pe cel de la Chitila, unde au fost facute descoperiri senzationale, care atesta existenta pe acele locuri a unora dintre cele mai vechi culturi materiale si spirituale din Europa.
In legatura cu aceste tablite, domnia-sa ne-a declarat: ”Modelul era in epoca. Motive asemanatoare au fost descoperite in spatiul nostru si la Vidra, si la Chitila si in alte locuri. Ele se aseamana cu cele din Mesopotamia. Este foarte posibil ca acolo, la Vadu Rau, sa fi existat un depozit. Trebuie insa facute cercetari serioase pentru a putea emite o ipoteza corecta. Asemenea elemente de decor vin chiar din Paleolitic, unde aceste elemente constituiau modalitati de comunicare folosite de initiatii epocii. Le regasim si astazi, desi sensul lor nu mai poate fi deslusit, pe costumele populare, pe cusaturi, pe produse casnice gospodaresti, pe unelte etc. Ele sunt specifice numai spatiului carpato-dunarean”.
Tartaria demonstreaza ca scrisul a aparut in sud-estul Europei, nu in Sumer
Asa cum arata artefactele de la Vadu Rau, se poate observa asemanarea lor izbitoare cu tablitele de la Tartaria. Povestea acestora din urma a trezit, in timp, deopotriva, entuziasm, dar si multe reticente, in asa fel incat, desi probe indubitabile atesta vechimea lor, inca mai sunt sceptici care nu vor sa accepte realitatea. De altfel, astazi, foarte putini specialisti romani se mai incumeta sa discute deschis despre aceasta unica descoperire. O fac insa cercetatorii straini, carora nu le este nici rusine, nici teama sa afirme deschis ca prima scriere a omenirii a aparut in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, cum se credea pana acum.
Ei au in vedere cand sustin acest lucru, atat artefactele de la Tartaria (pe care nu le cred nicidecum o pierdere de obiecte sau o negustorie a unor sumerieni ajunsi intamplator sau nu in zona bastinasilor de la Tartaria, cum se mai sustine uneori!), cat si alte doua descoperiri: cea de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, unde pe o colina, intr-un nivel neolitic corespunzator mileniului III i.Hr., au fost gasite cateva sigilii de lut, printre care unul rotund, cu pictograme gravate intr-un mod semanator celor de la Tartaria, si cea de la Gracianita, din nord-vestul Bulgariei. Acolo, s-au descoperit doua platouri mici. Pe fundul unui dintre ele este redata o reprezentare schematica antropomorfa, iar cel de-al doilea prezinta o forma de scriere foarte apropiata de cea de pe sigiliul de la Karanovo si de cea de pe una dintre tablitele de la Tartaria.
Arheologul britanic Colin Renfrew, care a efectuat sapaturi tot in Bulgaria, la Sitagroi, sustine aceasta ipoteza. Apoi, celebrul profesor arheolog italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project, membru al World Rock Art Academy Italia, care, impatimit de “miracolul” de la Tartaria, a cautat si a descoperit oasele gasite de Vlassa impreuna cu cele trei tablite. Dupa ce acestea au fost analizate si datate la Departamentul de Geologie al Universitatii din Roma, profesorul Merlini a concluzionat: Datarea e foarte veche, in jur de 7.300 de ani! Iar oasele au apartinut unei femei in varsta de 50-55 de ani, careia el ii atribuie un rol religios, fiindca printre oase au mai fost gasite 23 de obiecte sacre, printre care bratari si statuete de idoli. Aflat in anul 2004 in tara noastra, celebrul arheolog italian avea sa declare unui confrate: “Oasele ca si tablitele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este randul nostru sa gasim ca scrierea a inceput in Europa cu doua mii de ani inaintea Sumerului. In Romania, avem o comoara imensa, dar ea nu apartine numai Romaniei, ci intregii Europe.”
Cercetarea artefactelor, o datorie pentru istorici, nu o pierdere de timp
Am prezentat toate aceste date pentru a incerca sa sensibilizam cercetarea romaneasca in domeniu, in asa fel incat sa putem raspunde, fara teama de a ne compromite, unor provocari ca aceasta pe care ne-o propune profesorul Dumitru Ionita. Pentru ca descoperirea sa constituie, fara indoiala, o mare provocare. Nu suntem in masura sa dam sfaturi, dar credem ca este de datoria specialistilor sa cerceteze nu numai aceste incredibile artefacte, dar si altele care zac prin depozitele muzeelor de zeci si zeci de ani, fara sa fie bagate in seama de cineva.
Credem ca aceasta este o datorie, nicidecum o pierdere de timp, pentru ca, pana la urma, elementele identitare ale existentei noastre ca popor european isi afla sustinerea si in asemenea dovezi. Incheiem prin a spune ca tablitele de la Vadu Rau tebuie sa beneficieze de o atentie sporita. Ca de altfel si alte obiecte adunate cu truda si pasiune de neobositul profesor de istorie de la Farcasa care, periodic, ne surprinde cu cate o descoperire de exceptie.”[2]
SURSE
1. http://www.esoterism.ro/ro/muntineamt.php
2. http://adevaruldespredaci.ro/surorile-tablitelor-de-la-tartaria-descoperite-la-vadu-rau-2/