Destula lume a aflata despre cartile lui Radu Cinamar, implicit si despre descoperirea din Masivul Bucegi, relatata de Radu Cinamar, in celebrele sale carti. Mai multe cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/descoperirea-din-bucegi-din-anul-2003-cea-mai-mare-descoperire-arheologica-de-pe-planeta-si-din-toate-timpurile.
Preiau un articol publicat acum 4 ani pe site-ul lumeasatului.ro[1] intitulat “Tunelul secret al nemţilor”:
“Puţini ştiu că nemţii au avut ambiţii mari în România în perioada lor de ocupaţie. Au contribuit din plin la îmbunătăţirea infrastructurii. Urme ale drumurilor şi şoselelor moderne, dar şi poduri pot fi admirate şi azi, în diverse locuri din ţară. Printre acestea au existat şi proiecte care, din motive obiective, nu au mai putut fi duse până la capăt. Unul dintre ele este cel al tunelului dintre Sinaia şi Moroieni, care leagă judeţele Prahova şi Dâmboviţa pe sub muntele Păduchiosul. Obiectiv strategic, care, dacă ar fi fost terminat, ar fi scurtat distanţa dintre Braşov şi Târgovişte cu 100 de km, iar legătura ar fi fost directă.
Istorie
În 1968, în arhiva CFR au fost descoperite planurile tunelului secret al germanilor. Pentru descongestionarea nodurilor de cale ferată Bucureşti şi Ploieşti şi pentru scurtarea rutei dintre vestul şi nordul ţării prin Predeal, în anul 1913 conducerea CFR a stabilit să se execute o legătură directă între staţiile Titu şi Sinaia prin Târgovişte, Pietroşiţa şi Moroieni. În acest scop, a fost încheiat un contract cu firma inginerului Julius Berger pentru construirea integrală a liniei de cale ferată, care urma să lege între ele staţiile Sinaia şi Pietroşiţa.
Traseul fiind amplasat în zona sudică a Munţilor Bucegi, era necesară străpungerea versantului printr-un tunel, care urma să aibă o lungime de 5.918 m. Dacă era finalizat, acesta ar fi fost astăzi cel mai lung tunel din ţară. Ceea ce puţini ştiu, este faptul că această linie făcea parte dintr-un mare program de investiţii, iniţiat de directorul general al CFR din acea vreme, Al. Cottescu, pentru realizarea căruia s-a făcut în 1914 un împrumut intern de 480 milioane de lei în aur. Printre liniile prevăzute a fi executate, se afla şi cea de pe ruta Moroieni – Sinaia.
Războiul a întrerupt lucrările
Contractată în anul 1913 şi având un termen de execuţie de 28 de luni – reţineţi, doar doi ani şi patru luni! –, realizarea lucrării tunelului dintre Sinaia şi Moroieni era condiţionată de un program de lucru în trei schimburi, a câte opt ore. A fost demarată în ianuarie 1914 şi s-a continuat în ritm susţinut până în luna august a aceluiaşi an. În acest timp s-au realizat 400 m de tunel complet, inclusiv portalurile, cămăşuiala şi radierul, fiind executate galerii de bază şi de creştet pe 800 m lungime. Aceasta era situaţia în august 1914, când, din cauza izbucnirii războiului, lucrările au fost sistate.
Nemţii au vrut să continue
În timpul Primului Război Mondial şantierul a fost părăsit, iar lucrările executate n-au fost preluate de nicio unitate a CFR. Tot ce se mai ştie despre acest proiect este că germanii l-au continuat în secret, altfel nu se explică faptul pentru care firma ce a început lucrarea, de origine austriacă, a fost rechemată în ţară, chiar dacă în aparenţă i s-a încredinţat executarea altor lucrări, socotite la acea vreme mai urgente.
În 1968, pentru a constata starea lucrării, s-a cercetat capătul dinspre Sinaia al tunelului. Podul de lemn, peste care se ajungea la tunel, se deteriorase, iar accesul prin gura tunelului devenise greoi, fiind posibil doar pe nişte poteci aproape inaccesibile. Gura tunelului era mai mult de jumătate astupată cu grohotiş căzut de pe munte. Cu toate acestea, zidăria din căptuşeală se menţinuse foarte bine. Pe lungimea de 170 m, secţiunea tunelului era liberă, putându-se circula cu uşurinţă, ceea ce permitea, deci, o oarecare folosinţă. Galeriile de bază şi de creştet sunt prăbuşite, fiindcă lemnăria de susţinere a putrezit. În ceea ce priveşte starea lucrării la capătul dinspre sud nu s-a reuşit, în 1968, o analiză.
Tunelul şi turismul ţin de domeniul iluziei
Turismul din zona adiacentă oraşului Târgovişte ar putea fi relansat în cazul în care ar fi finalizată construcţia tunelului Păduchiosu, care face legătura între Târgovişte şi Sinaia. Tunelul, care leagă Valea Ialomiţei de Valea Prahovei, facilitează accesul din zonă spre platoul Bucegi. Capătul tunelului din partea către Sinaia este complet finalizat pe o porţiune de 480 de metri şi a fost folosit ca magazie de ambalaje a ICIL Prahova-Ploieşti, în perioada comunistă.
În spatele zidului de delimitare se află o locomotivă şi un vagon de construcţie. În partea tunelului dinspre punctul Cărpiniş (Dâmboviţa), intrarea, care era betonată şi armată la fel ca aceea din capătul opus, a fost închisă cu depuneri de pământ – probabil în anul 1985, după unele mărturii – de două plutoane ale securităţii statului, din motive necunoscute nici în prezent şi, în consecinţă, nu se cunoaşte lungimea sa, dar se bănuieşte că ar fi tot de circa 400 – 500 de metri. Tunelul a fost construit la dimensiunile de 5 metri înălţime şi de 4,8 metri lăţime.
Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2009″
Asadar, in tunel a fost ascuns ceva de catre combatanti, care nu puteau fi decat romani sau germani, iar ce au ascuns acolo a fost cu scopul de a nu ajunge pe mana rusilor. Ca in anul 1985 trupe ale Securitatii au aruncat in aer intrarea in tunel dinspre Moroeni nu face decat sa confirme ca in tunel a stat ascuns ceva timp de zeci de ani.
SURSE
1. http://www.arhiva.lumeasatului.ro/tunelul-secret-al-nemtilor_195.html