Ideea de “covoare fermecate” care puteau zbura la comanda, nu este noua. Acestea apar adesea in cultura araba, in mod special, in antologia de povesti arabe numita “O mie si una de nopti”.
Mai multe aflam de pe Yogaesoteric.net:
“Covoarele zburătoare nu aparţin numai legendelor orientale. Există o veritabilă „ştiinţă” a folosirii acestor fabuloase vehicule coborâte din „1001 de nopţi”. Califii din Bagdad cunoşteau modalitatea de a face covoarele să zboare, asimilind cunoştinţele şi practicile cuprinse în „Manualul iniţiatic Perla Albastră”. La un studiu atent, cunoscătorul de filozofie orientală ar putea să observe că învăţătura cuprinsă în tratatul „Perla Albastră” se regăseşte în mare parte în tradiţia numită în India Siddha Yoga – Yoga Puterilor paranormale. Magia aceasta mai există. Graţie stăpânirii perfecte a mentalului se pot trezi forţele latente uriaşe, existente în noi. Atunci, ceea ce pare la prima vedere un miracol, poate deveni o realitate, şi covoarele se pot ridica de la pământ..
Bagdad – anul 804 – domnia Califului Ozman
Cupolele şi minaretele strălucesc fascinant. Bolta cerului este încărcată cu stelele ale căror lumini alcătuiesc arabescuri complicate, catifelând noaptea. Este timpul minunilor. Ozman a chemat cei mai renumiţi vrăjitori ai Bagdadului, în palatul său suspendat. Într-una din săli, califul a construit un foişor din care poate urmări spectacolul.
Magicienii Bagdadului stăpânesc toate artele magiei tradiţionale, dintre care mare parte derivă din învăţături ale sistemului Yoga – Marea ştiinţă Sacră a Orientului. Astfel, ei cunosc nenumăratele secrete ale lumilor secrete paralele, ştiu cum să deschidă orice poartă, cum să vorbească cu spiritele naturii, cum să comande djini-lor (entităţi din planuri astrale), cum să stăpânească forţele întunericului.
Era epoca minunilor. Se mai puteau încă vedea şirurile de magicieni traversând văzduhul pe covoare zburătoare. Astăzi covoarele sunt rulate şi strânse în cămări şi nimănui nu îi mai vine să creadă că există o formulă magică care le-ar putea face să se ridice. Dar în Bagdadul anului 804 secretul covoarelor zburătoare nu era încă pierdut.
A ţese un covor zburător este un act magic
Aceste covoare din lână au o formă rectangulară şi sunt vopsite într-un fel asimetric, după nişte reguli numite SENNEH. Ele sunt uşor de transportat. Firele din lână de diferite culori formează ţesătura în care se detaşează figurile magice.
Covorul zburător este vopsit conform unui adevărat ritual. Mai întâi sunt desenate „liniile de forţă” ale covorului – ceva care aduce a cablaj electronic. În partea din faţă a covorului este prinsă o perlă mare albastră. Fără această perlă albastră covorul nu ar putea zbura.
Ea reprezintă – am spune noi – miraculosul „motor” care serveşte drept releu între conştiinţa pilotului-vrăjitor şi covorul zburător, controlează circulaţia rapidă a energiilor, pune în mişcare fiecare fir de lână şi dă impulsul necesar pornirii.
„Perla Albastră” este secretul covoarelor zburătoare
Traversând deşertul Arabiei, Persia şi Afghanistanul, ştiinţa Perlei Albastre a ajuns până în îndepărtatele Indii. O regăsim sub formă de tratate mistice – la maharajul din Jaipur şi la Madura. Chiar în zilele noastre, Swami Muktananada a integrat ştiinţa Perlei Albastre în calea spirituală Siddha Yoga.
Revenind la reşedinţa califului Ozman din Bagdad, remarcăm la exterior, ziduri, creneluri, turnuri şi domuri. De cealaltă parte a zidurilor, către interior, se găsesc numeroase balcoane sculptate, cu ferestre încadrate de mozaicuri multicolore şi grădini vaste, umbrite de arbori maiestuoşi. Grădinile parfumate sunt înveselite de fântânile arteziene; aici se întrepătrund alei tainice cu locuri umbrite, destinate repausului şi meditaţiei.
Hadji Rahman – vrăjitorul-magician al califului, contemplă cerul în spatele înaltelor ferestre ogivale. Reveria lui meditativă este îndreptată spre o galaxie îndepărtată, din partea de est a cerului, unde trăiesc Djini-i – spiritele focului. Ameninţarea venea de acolo. Djini-i voiau să invadeze Bagdadul. Magicianul primise această periculoasă misiune de la Calif: de a spiona spiritele locului într-o altă dimensiune.
Chiar dacă azi nu a mai rămas decât amintirea magicienilor de odinioară. Djini-i există, şi atunci covorul lui Hadji Rahman într-adevăr a zburat.
Cum să faci un covor să zboare
Magicianul îşi întinde covorul în moschee. Ferestrele cele mari sunt larg deschise, esenţele ard în castronaşe de aramă. Hadji este maestru în Yoga altor dimensiuni, Yoga Perlei Albastre.
El se aşeză în mijlocul covorului, cu faţa către fereastra dinspre est, cu privirea fixată pe perla albastră de pe covor, care îl vor ajuta să zboare. În câteva minute se va ridica şi va pluti deasupra acoperişurilor Bagdadului.
- „Cum zboară covorul?” l-a întrebat odată califul pe magician.
Acesta a zâmbit puţin amuzat – cum să explice în câteva fraze o ştiinţă pe care a deprins-o încă de când abia a început să meargă. Au fost necesari ani buni de practică şi foarte multă perseverenţă.„Perla” este încrustată în ţesătura covorului dar şi în… creştetul capului
Totuşi, el arătă perla prinsă în partea din faţă a covorului şi atinse apoi cu degetele zona din mijlocul frunţii:
- „Perla este aici… şi, de asemenea, aici. Cele două perle nu trebuie să facă decât una singură, numai atunci covorul poate zbura. Puţin deasupra creştetului, se găseşte un „nod suprem” al spiritului, un punct de lumină strălucitoare, care se numeşte SANNEH, Perla Albastră. Vibraţia acestei lumini însufleţeşte corpul fizic, determină respiraţia şi produce gândirea.Pentru a zbura trebuie să îţi concentrezi întreaga voinţă şi conştiinţă în această Perlă Albastră a Spiritului. Este simplu. Atunci, Perla Albastră îşi trimite o parte a forţei prin ochi către Perla de pe covor şi acesta se ridică şi zboară.
Cu ajutorul voinţei trebuie menţinută toată conştiinţa în Perla Albastră. Astfel forţa Perlei Albastre coboară, concentrându-se asupra perlei de pe covor… care devine VIE… Atunci poţi comanda covorului să se înalţe în aer. Astfel poţi călători oriunde doreşti.”
Elanul arzător dezvăluie „Perla Albastră”
Hadji Rahman a parafrazat într-un mod profan esenţa unei veritabile ştiinţe a autocunoaşterii şi deplinei stăpâniri a Sinelui. Adeptul trebuie să se concentreze asupra interiorului său, să îşi eleveze conştiinţa până în SANNEH, „nodul suprem spiritual” (denumit în sanscrită SAHASRARA, centrul de forţă, chakra, cel mai rafinat), aflat în creştetul capului, vizualizând Perla Albastră a Spiritului Divin care îl animă.
El uită de corpul său, închide ochii fizici şi caută se deschidă ochiul spiritual (Ajna Chakra – situat în mijlocul frunţii). Întreaga sa conştiinţă, toate emoţiile, toate dorinţele, viaţa obişnuită, aspiraţiile, împlinirile, toate sunt acolo, sublimate într-o singură lumină strălucitoare, feerică. Un elan arzător, şi Perla Albastră se trezeşte.
Atunci, adeptul devine stăpânul tuturor forţelor sale latente, extraordinare. El a devenit Perla Albastră. Şi covorul tremură, se ondulează precum un şarpe, capătă o anumită luminozitate şi se ridică pur şi simplu în aer, cu tot cu cel care se află scufundat în meditaţie, aşezat în centrul său, imobil ca o statuie. Fără niciun gest, fără niciun sunet, o simplă comandă mentală. Hadji Rahman este una cu Perla Albastră – atâta timp cât va dura călătoria pe covorul zburător.”[1]
Platforma antigravitationala antica !
Asta este denumirea pe care o putem da acelui “covor magic”. Dupa cum vedem si in textul de mai sus, acest covor are o componenta speciala numita “perla albastra” sau in termeni moderni ii putem spune “cristal”. Acest cristal receptioneaza practic informatiile primite de cel care este la comanda si le moduleaza in asa fel incat, “covorul” va incepe sa se miste. Acest procedeu, nu este nou si poarta denumirea de Mer-ka-ba. In cartea lui Radu Cinamar, “Misterul din Egipt – primul tunel”[2] in urma calatoriei realizata de echipa romano-americana prin tunelul spre Egipt, acestia au ajuns intr-o Camera Oculta (Camera Inregistrarilor) si dincolo de acele proiectii holografice si artefacte descoperite, au mai descoperit si o platforma antigravitationala.
Acea platforma avea urmatoarele dimensiune: 1.80 m lungime, 1.10 m latime, 3 cm grosime. Aceasta potrivit descrierii:
“Semăna foarte bine cu o placă de surf. Grosimea ei era destul de mică; nu cred că depăşea trei centimetri. Era atât de bine lustruită, încât din anumite unghiuri strălucea foarte tare. Pe partea superioară avea gravată o suprafaţă în formă de dreptunghi, care lăsa un spaţiu de vreo zece centimetri până la marginile laterale şi cam cincizeci de centimetri până la cea pe care eu am interpretat-o ca fiind „faţa” platformei. În partea din „spate”, marginea dreptunghiului lăsa, de asemenea, o distanţă de aproximativ zece centimetri. Singurul accesoriu al platformei era un cristal de culoare albastru închis, în formă de piramidă, încastrat simetric faţă de laturile platformei în porţiunea liberă de aproape jumătate de metru, de la suprafaţa delimitată de dreptunghi şi marginea din faţă.
Am atins acel obiect uimitor, despre care puteam să bănuiesc că se afla în sustentaţie de zeci de mii de ani, în aceeaşi poziţie. S-a înclinat foarte puţin, opunând în mod evident o rezistenţă la apăsarea mea. încurajat de rezultat, m-am aşezat pe acel obiect ca pe un scaun mai înalt, deoarece platforma levita la aproximativ un metru de podeaua din piatră. Chiar şi cu toată greutatea mea, ea rămânea exact în aceeaşi poziţie, dar am simţit imediat o vibraţie surdă, foarte fină, care a apărut în interiorul ei. Eram aşa de încântat de noua mea descoperire, încât am început să mă apăs mai tare pe platformă şi să mă las când pe spate, când în faţă, pentru a vedea cum reacţionează.
Am remarcat că atunci când eram prezent cu toată greutatea pe ea, platforma antigravitaţională devenea foarte rigidă şi nu se mai înclina deloc. Dacă însă forţa de apăsare era mică, placa metalică putea să aibă un foarte mic tangaj. În cele din urmă, m-am urcat în picioare pe ea, privind triumfător în sală.
— Să vedem, ştii la ce foloseşte? mă întrebă el.
— Cred că e un mijloc de deplasare, i-am răspuns. Altfel, nu prea văd ce scop ar avea.
— Exact. E un vehicul simplu, antigravitaţional. în loc să te deplasezi cu bicicleta sau pe jos, foloseşti această placă din aur. De fapt, din analizele noastre a rezultat că doar o porţiune cu grosimea de aproape patru milimetri este dintr-un aliaj special din aur; apoi mai este un strat dintr-un metal pe care nu-1 cunoaştem, cam de un milimetru grosime. Restul pare a fi gol în interior. Şi, desigur, mai este şi acest cristal care reprezintă piesa principală a ansamblului.
În principiu, vedeam că lucrurile nu sunt prea complicate.— Bine, şi cum funcţionează? am întrebat eu nerăbdător.
Amuzat, Cezar mi-a explicat că, deşi piesa era relativ simplă din punct de vedere constructiv, totuşi pentru omul modern era destul de complicat să o folosească.
Aceasta a fost o problemă la care ne-am chinu¬it mai multe ore în expediţia trecută. Iniţial, am crezut că lipseşte ceva, că trebuie să existe un element ajutător. După un timp mi-am pus întrebarea dacă nu cumva trebuie să existe o legătură mult mai subtilă între cel ce foloseşte platforma şi frecvenţa ei de vibraţie, modulată de cristal. Mi-am adus aminte că remarcabilii constructori care au realizat toate acestea obişnuiau să includă în tehnologia lor extraordinară elementul pur uman, conştiinţa fiinţei, care în acest plan este în mare parte exprimată de condiţia şi activitatea minţii. De aceea, am urmărit să mă acordez cumva, să intru în legătură cu vibraţia specifică a cristalului.A fost necesar doar să-mi focalizez puţin gândul asupra lui, că platforma a reacţionat prompt; atunci ea a căpătat o vibraţie aparte. Deplasarea a fost apoi direcţionată fără probleme de puterea gândului, care totuşi trebuie să fie focalizat.
— Dar altfel ce se întâmplă? am întrebat eu şovăielnic. Platforma se prăbuşeşte la sol?
— Nu, nu se prăbuşeşte, dar încetineşte şi apoi se opreşte în aer. Este semnalul cel mai bun că trebuie să-ţi redirecţionezi gândul pentru a continua deplasarea. Tot astfel obţii şi viteza pe care o doreşti. Se pare că acest cristal a fost reconfigurat şi setat energetic pe anumite benzi de frecvenţe, astfel încât să uşureze foarte mult procesul interacţiunii cu mintea fiinţei umane, iar deplasarea să se efectueze cât mai uşor. Oricum, el nu provine de pe această planetă.”[2]
Ce înseamnă “Merkaba”?
Cuvântul Merkaba este alcătuit din trei silabe: Mer, Ka şi Ba. Aceste silabe-cuvânt vin din egipteana veche. Există mai multe pronunţii ale Merkaba, cum ar fi Merkabah, Merkava, şi Merkavah. Pronunţăm, de obicei, cuvîntul cu accentul căzând pe cea de a doua silabă: Mer-KA-ba. Alţii îl pronunţă cu accentul căzând deopotrivă pe fiecare dintre silabe.
Mer se referă la o anumită calitate a luminii care era înţeleasă, în timpul celei de-a 18-a Dinastii a Egiptului. “Mer” era văzută ca două câmpuri rotindu-se în sensurii opuse, dar în acelaşi spaţiu. Aceste câmpuri sunt generate atunci când o persoană execută o serie de tipare specifice de respiraţie.
Ka se referă la spiritul individual al persoanei.
Ba se referă la interpretarea dată de spirit propriei sale realităţi particulare. în realitatea umană, Ba este îndeobşte definită ca realitatea fizică sau realitatea corpului. în alte realităţi, unde spiritele nu au corpuri, Ba se referă la conceptele sau interpretarea dată realităţii, pe tărâmul unde ele există.
Ce este Merkaba?
Merkaba este un câmp de energii care se rotesc în sensuri inverse care este generat de rotirea unor forme geometrice specifice care afectează simultan atât spiritul, cât şi corpul cuiva. Este un vehicol care poate ajuta mintea, corpul şi spiritul să acceseze şi să facă experienţa altor planuri ale realităţii sau altor potenţialităţii ale vieţii. De fapt, Merkaba este chiar mai mult de atât. Toţi cei care au urmat atelierul Flower of Life şi care au învăţat meditaţia Merkaba au afimrat că, prin aceasta, ei au învăţat mai multe despre ei înşişi, s-au conectat cu sinele lor superior şi s-au deplasat către noi nivele de conştientizare. Merkaba este o unealtă prin care oamenii îşi pot atinge propriul potenţial deplin.
Merkba este un câmp de energie cristalină care este alcătuită din tipare specifice ale geometriei sacre care aliniază laolaltă minte, corp şi inimă. Acest câmp energetic creat prin geometria sacră, se extinde în jurul corpului, la o distanţă de cca 15 m. Aceste câmpuri de energie generate de geometrie se rotesc, în mod normal, în jurul corpurilor noastre îndeaproape şi cu viteza luminii, dar pentru mulţi din noi ele s-au încetinit sau chiar au încetat să se mai rotească, din pricina unei lipse de atenţie şi prin nefolosire. Când acest câmp este reactivat şi el se roteşte cum se cuvine, el poartă numele de Merkaba. O Merkaba activată deplin arată aidoma cu structura unei galaxii sau a unui UFO.
Merkaba ne permite să experiementăm o conştientizare amplificată/expandată, ne conectează la potenţialităţile superioare ale conştiinţei şi ne restabileşte accesul şi memoria posibilităţilor infinite ale fiinţei noastre. Atunci când meditaţia Merkaba este realizată în mod corect, Merkaba va integra, în mod fluid, aspectele feminin (intuitiv, receptiv) şi masculin (activ, dinamic) ale minţii şi spiritului nostru.
SURSE
1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4658
2. Radu Cinamar in cartea “Misterul din Egipt – primul tunel” (Editura Daksha, 2007)