In acest articol vreau sa expun cateva aspecte cu privire la istoria secreta a Romaniei, in speta, a geto-dacilor, “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, dupa cum scrie si istoricul antic, Herodot in cartea a IV-a istoriilor sale, paragraful 93. Am scris nenumarate articole pline de argumente istorice de netagaduit, cu privire la faptul ca cea mai veche civilizatie pe aceasta planeta a inceput in Carpati. Pentru a-mi argumenta acestei idei, am citat peste 10 oameni de cultura, istorici, arheologi straini, asta pentru ca, daca as fi citat istorici si arheologi romani, ar fi fost etichetati ca “partinitori”, asa ca acei straini nu pot fi acuzati de vreo “partinire”, ei fiind doar sinceri, folosind argumente.
Mai multe puteti sa cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/10-istorici-si-arheologi-straini-care-au-spus-ca-istoria-pe-aceasta-planeta-a-inceput-in-carpati.
In timpul domniei imparatului Traian, au existat doua razboaie daco-romane (101-102, 105-106), despre catre trebuie sa expunem anumite aspecte:
“Trupele romane au părăsit Roma la 4 iunie 105, imbarcandu-se la Brundisium. Traian este întâmpinat de o solie dacă, care îi cere pace. Traian nu acceptă condițiile impuse de regele dac. Decebal însuși a întins o cursa trupelor romane, gata să-l ucidă pe împărat, trimițând dezertori în Moesia. Decebal l-a capturat pe comandantul unei legiuni, Longinus, și l-a obligat să mărturisească planurile împăratului. Longinus nu i-a dezvăluit nimic, iar Decebal a trimis din nou o solie împăratului pentru a cere bani și înapoierea teritoriilor în schimbul eliberării lui Longinus. Traian i-a răspuns prin vorbe îndoielnice că nici nu-l prețuiește, dar nu dorea să-l piardă, dar nici să-l scape cu sarcrifii mari. Longinus se otrăvește, nu înainte să trimită o scrisoare plină de rugăminți prin intermediul libertului lui Traian.
Decebal făgădui lui Traian că-i va da în schimbul libertului trupul lui Longinus și zece prizonieri. Traian refuză să-l trimită pe libert înapoi. Ostilitățile au reizbucnit. Decebal cere pace după ce a observat că mulți nobili-comati daci au trecut de partea romanilor. Traian și trupele romane au traversat Dunărea pe podul construit. În vara anului 105, romanii au atacat Dacia în mai multe direcții: din vest, prin Banat până spre Valea Mureșului și pe valea Apei Orașului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vâlcan, și apoi, pe valea Oltului. Ultimele cetăți sunt treptat cucerite în vara anului 106, printre care și Sarmizegetusa, unde apărătorii rezistă cu înverșunare. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platforma pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio.
În cele din urmă, romanii au distrus conductele de apă ale Sarmizegetuzei și au obligat pe daci să se predea înainte că să dea foc la oraș. Forțele române au reușit să între în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian că împărat și apoi au nivelat (distrus) întreagă cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe români la comoară dacică, ascunsă sub râul Sargetia.
Decebal și cei scăpați din încercuire sunt urmăriți. Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani, se sinucide, în timp ce era urmărit de cavaleria romană, printre aceștia fiind veteranul Tiberius Claudius Maximus. Acesta l-a decapitat. Capul lui Decebal și mâna să dreapta au fost apoi duse lui Traian. Românii au reorganizat Dacia că pe o provincie romană și au construit o altă capitală la o distanță de 40 kilometri de vechea Sarmizegetuza.
Acest centru a fost numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetuza. Pierderile suferite în acest război de către daci au fost uriașe, dar armata romană a avut și ea pierderi semnificative în timpul cuceririi Daciei. Romanii distrug cetățile și sanctuarele lor pentru a înăbuși orice rezistență. Victoria împotriva dacilor a fost sărbătorită cu fast la Roma.”[1]
In cartea “Inuaki – reptilianul din mine: De la Zamolxe spre Noua Era vol.2″, scriitoarea Aryana Havah, are un dialog extrem de interesant cu un copil pe nume David. O parte dintre cititori, au studiat aceste carti, insa cei care n-au facut-o le recomand cartile acestei scriitoare. La paginile 60-61 din aceasta carte se vorbeste despre un aspect istoric, deloc cunosc, cu privire la istoria dacilor, ca si urmasi ai atlantilor. Mai mult decat atat, David, copilul intervievat, sustine ca, capul lui Decebal nu se afla la Roma, ci alt cap, al nepotului sau, care s-ar fi sinucis pentru ca unchiul sau, Decebal, sa nu fie dezonorat !
Citez:
“Aryana Havah: Despre un alt mare dac pe nume Decebal ce îmi poţi spune?
David: Şi el era iniţiat. Era un bărbat foarte frumos, însă era dur.
A fost un mare luptător şi ocrotitor al acestor pământuri. A fost un rege bun şi drept, dar a avut de înfruntat moştenirea lăsată
de înaintaşi. El nu a avut ce face. Şi el a avut o soră care a
urcat toate cele patru trepte ale iniţierii.
A: Ca sora lui Zamolxe?
D: Da. Ea avea aceeaşi energie. Era o luptătoare. A luptat
alături de Decebal.
A: Decebal s-a sinucis?
D:Da.
A: Şi capul lui a fost dus la Roma?
D: Un alt cap a fost dus în locul capului lui.
A: îmi poţi explica?
D: Decebal s-a sinucis împlântându-şi cuţitul în inimă.Nu era însă singur. Era înconjurat de cei apropiaţi şi de fiii lui.
Aceştia au hotărât că este un mare păcat să i se ia capul spre
a fi dus la Roma. De aceea unul din nepoţii lui, fiul surorii, care
îi semăna, s-a oferit să fie omorât şi pus în locul unchiului său.
Cei prezenţi au schimbat hainele şi însemnele şi astfel nepotul
lui Decebal a fost luat drept rege.
A: Adică nepotul lui Decebal s-a sinucis pentru ca unchiul
său să nu fie dezonorat?
D:Da.
A: Şi acest fapt este consemnat undeva, ştie cineva ceva?
D: Nu ştiu. Poate că este scris. Eu am văzut în capul meu
imagini. Asta înseamnă că aceste fapte există în Matrice şi
deci sunt reale.
A: Şi cei care i-au luat capul nu şi-au dat seama că nu este
adevăratul rege?D: Nu, căci nu îl văzuseră de aproape. Abia mai târziu s-au
gândit să verifice trupul, deoarece se ştia că Decebal avea o
cicatrice mare pe piept, însă era prea târziu. Cei ce se
ocupaseră de ascunderea adevăratului Decebal tăiaseră la
rândul lor capul marelui rege şi îl duseseră în peştera sfântă
spre a fi păstrat. Acolo se află ascuns şi astăzi. Alături de el se
află sabia lui Decebal şi o filă din Codul Legilor. Aşa că cei
veniţi să verifice au aflat doar ceea ce trebuiau să afle.
A: Poţi vedea ce scrie pe fila ascunsă în peşteră?
D: Nu înţeleg ce scrie, dar Aghton spune că pe ea stă
scrisă calea către nemurire.A: Noi am putea găsi această ascunzătoare?
D: Noi doi nu, căci nu este sarcina noastră, locul însă va fi
găsit.
A: De cine?
D: De doi bărbaţi. Este misiunea lor. Ei sunt cei ce cândva
i-au dus capul la Roma. Tot ei se vor lupta pentru a-i reda
locul cuvenit în istorie.
A: Şi trupul lui Decebal?
D: A fost ars. Aşa se obişnuia.
A: Şi Dacia a fost cotropită de către romani?
D: Nu. Dacia a rămas Dacia. Ei au încercat, dar nu au
reuşit. Mult mai târziu s-au amestecat neamurile şi în special
în zona asta în care trăim noi. In susul ţării s-a păstrat o
puritate a rasei.A: Adică în nord?
D:Da.
A: Din Codul Legilor s-a mai păstrat ceva?
D: Aghton spune că există în totalitate, deşi cartea a fost
împărţită şi ascunsă în mai multe locuri. O parte din file au fost
găsite, dar nu ştie nimeni să le citească.
A: Nu ştiu sau nu vor!
D: Cei ce vor citi aceste file trebuie să aibă grijă, căci din
loc în loc sunt ascunse formule magice.
A: Ce fel de formule magice?
D: Formule cu ajutorul cărora poţi stăpâni materia. Dar ele
nu pot fi folosite de oricine. Numai cei ce au ajuns la cea de-a
patra treaptă le pot deschide.”[2]
Mai mult decat atat, in aceste lucrari, acest copil recunoaste existenta unui tezaur informational in interiorul Masivului Bucegi, iar altul similar in interiorul Masivului Ceahlau, lucruri despre care am mai discutat aici ! De asemeni, a se observa ca acesta vorbeste si despre existenta unor tuneluri sub Sarmisegetusa, unde s-ar afla depozitata cunoasterea atlantilor. Fara indoiala, ca niciun guvern masonic din Romania, oricare ar fi la putere, nu ar da aviz pozitiv unei astfel de sapaturi arheologice, insa nu mai e mult pana va trebui ca noi sa facem asta !
SURSE
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_Daco-Romane
2. Aryana Havah in cartea “Inuaki – reptilianul din mine: De la Zamolxe spre Noua Era vol.2″, pag. 60-61