Arhiva secreta a Vaticanului reprezinta o dovada cat se poate de concreta cu privire la istoria falsa a omenirii. Arhiva de la Vatican, nu este altceva decat o “biblioteca a Alexandrei”, la dimensiuni mult, mult mai mari. Aceasta biblioteca importanta a omenirii a fost distrusa de un parteneriat dintre crestini si islamisti, iar mare parte din acele documente, au fost duse la Vatican spre pastrare, documente care exista si astazi.
Site-ul lumeamisterelor.com ne explica mai multe despre Biblioteca din Alexandria:
“Distrugerea Bibliotecii din Alexandria a fost descrisă drept cel mai dramatic capitol din istoria culturală a omenirii. Istoria ne spune că biblioteca a fost fondată în oraşul Alexandria de către Ptolemeu al II-lea
(282-246 î.H.), pornind de la fondul de cărţi al bibliotecii personale a lui Aristotel, şi a avut în final 700.000 de exemplare, fiind cea mai mare şi mai cunoscută de lumea antică.Pe lîngă colecţia de papirusuri (iar mai tîrziu pergamente subţiri), biblioteca avea şi o facultate permanentă, cu 50 de profesori, care a dat lumii cele mai strălucite nume ale Antichităţii, Euclid, părintele geometriei, şi legendarul Arhimede. Datorită bibliotecii, oraşul Alexandria a devenit centru cultural al lumii, vreme de peste 600 de ani, dar a dat naştere şi multor legende privind dispariţia ei.
Surse antice şi bizantine relatează că distrugerea a fost pusă pe seama a trei persoane. Se spune că Iulius Cezar i-ar fi dat foc din greşeală, atunci cînd a ordonat să fie incendiată zona din jurul docurilor. Una dintre variante vorbeşte despre Patriarhul Theophilus că ar fi distrus-o la devastarea Serapeumului păgîn, în 391 î.H. Cele mai veridice date indică însă anul 640, cînd oştile musulmane au cucerit Egiptul, iar califul Omar ar fi ordonat ca Biblioteca din Alexandria să fie arsă în totalitate, pe motiv că toate înscrisurile contraveneau Coranului, deci erau socotite eretice.
Totuşi, istoria spune că Biblioteca Regală nu a fost atît de mare, deoarece 700.000 de papirusuri ar fi cîntărit doar 40 de kilograme, deci era doar o clădire monumentală, un edificiu gigantic. Lucrările de excavare au scos însă la lumină mult mai puţine ruine, iar concluzia a fost că Biblioteca Regală a avut o mărime redusă, ceea ce poate explica cum de a putut să dispară din istorie, fără să lase urme de amploare. Cel mai mare mister rămîne totuşi cel al distrugerii şi dispariţiei ei, dar nu se cunoaşte cu certitudine cine a fost adevăratul responsabil.
In relatările care vorbesc despre Cezar că a dat foc flotei din port nu se menţionează vreo pagubă adusă bibliotecii, susţinîndu-se că aceasta se afla departe de docuri şi era prea solidă, fiind astfel protejată împotriva incendiilor.Versiunea că Patriarhul Theophilus a incendiat o grupare de creştini nu este nici ea sigură, deoarece se ştie precis că nu toate manuscrisele ar fi dispărut, la moartea sa găsindu-se la el acasă numeroase documente.
In anul 1979, un grup de arheologi şi mediumuri, Mobius, ce lucrau în domeniul paranormalului, a încercat să localizeze biblioteca distrusă. Ei au repetat cercetările şi în anul 1990, nutrind convingerea că metodele lor de „clarvăzători” ar putea oferi lumii rezultate extraordinare. S-au folosit de experienţe în afara trupului, telepatie şi călătorie astrală, pentru a vizualiza zona, chiar să-i stabilească poziţia pe hartă, dar în zadar.Şi în 1995, acelaşi grup Mobius credea în dovezile depistate de mediumuri, dar credibilitatea rămîne sub semnul întrebării, deoarece dovezi concrete nu au existat.
Totuşi, pierderea Bibliotecii din Alexandria a fost descrisă ca „zonă în care istoria şi-a pierdut memoria”.”[1]
Arhiva secreta a Vaticanului !
85 de km de documente istorice antice !
“„Este prima oară, şi probabil singura dată când documentele părăsesc Arhivele Vaticanului”- spun organizatorii expoziţiei Lux in Arcana. Un salt unic în trecut, care te lasă fără respiraţie. E greu să descrii emoţia cu care păşeşti într-o sală unde sunt adunate, manuscrise vechi de sute şi sute de ani. Documente care au trecut prin mâna celor mai cunoscuţi şi puternici oameni ai istoriei, scrisori inedite semnate de oameni de ştiinţă, savanţi şi artişti- documente, până azi, rezervate doar unor privilegiaţi. Am căpătat statut de privilegiaţi. Expoziţia „Lux in Arcana” este rodul unor repetate selecţi de comori între comori arhivistice.
Cum s-a organizat expoziţia?
Arhivele secrete ale Vaticanului se întind, dacă rafturile ar fi puse în linie dreaptă- pe o lungime de 85 de km. Acum un an şi jumătate, când s-a decis organizarea expoziţiei, responsabilii au ales, din mii de documente unice, care conţin milioane de nume, date şi informaţii- pe cele mai semnificative.
Mai întîi, au selecţionat 300, dar şi aşa era prea mult. Aşa că au ales o sută de manuscrise rarităţi între rarităţi.
Expoziţia este găzduită de Muzeele Capitoline din Roma şi este împărţită în şapte sectoare bine delimitate. Vizitatorii pot cerceta cu ochii lor scrisori, codice, pergamente şi registre care au fost scoase, acum, la lumină, pentru prima oară, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la fondarea Arhivelor Secrete ale Vaticanului.
„Aşa se scrie istoria”- este primul gând pe care îl ai, păşind pe coridoarele expoziţiei. Documentele originale sunt acolo, în faţa ta, scrise de mână, cu o caligrafie măruntă, mai mult sau mai puţin lizibilă: vorbesc de la sine, sunt seci şi detaliate. Un exemplu: scrisoarea lui Michelangelo către episcopul din Cesena, în legătură cu lucrările de pe şantierul Bazilicii Sfântul Petru. Pe o chitanţă vedem semnătura celebrului sculptor Bernini, rămasă şi ea ca mărturie a unor relaţii de muncă, vechi de sute de ani.
Aflăm din expoziţie că denumirea arhivelor „secrete” atrage curiozitatea tuturor şi a aprins imaginaţia scriitorilor, de-a lungul anilor.
De fapt, denumirea arhivelor de „secrete” vine de la sintagma „Archivum secretum” care înseamnă Arhiva privată, deci personală, a Papei. Tocmai pentru a demonstra, într-un fel, „transparenţa” dorită de organizatori, expoziţia se intitulează „Lux in arcana”, „Lumină în Arhivă”.
Documentele acoperă o arie geografică extinsă: Europa, Asia, America, Africa. Ziariştii observă cu aviditate mesaje de la popoare îndepărtate, scrise în toate limbile, pe hârtie, mătase, coajă de copac sau pergament.
Vedem primul manuscris în limba mongolă, care este prezent în expoziţie. La câţiva paşi, se poate admira o misivă a Împărătesei Chinei, scrisă pe o fâşie de mătase lungă de un metru şi ceva, în 1650. Împărăteasa, care face parte din dinastia Wang, îi comunică Papei că s-a convertit la catolicism, luând numele de Elena. Tot Papei- Leon al XIII-lea numit „mare maestru al rugăciunilor”, îi este adresat şi mesajul indienilor Ojibwe şi scrijelit pe o coajă de mesteacăn. La fel de inedită este şi o misivă în limba quechua primită de Papa Clement al VIII-lea de la incaşi.
O întreagă secţiune a expoziţiei este dedicată protagonistelor feminine ale istoriei, care au avut, de-a lungul timpului, legături spirituale cu Sfântul Scaun. Împărăteasa Sissi a Austriei îi trimite Papei Pius al IX-lea o scrisoare de mulţumire, în timp ce Cristina, regina Suediei, semnează actul de abdicare.
Un document care dă fiori vizitatorului este ultima scrisoare a Mariei Stuart adresată Papei Sixtus al V-lea în 1586, cu două luni înainte de a urca pe eşafod. Un alt mesaj, altă regină, aceeaşi soartă: Maria Antoaneta, care deplânge situaţia în care se află, cu puţin înainte de a fi decapitată. Este expus, în aceeaşi secţiune, şi documentul prin care a fost proclamată Dogma Neprihănitei Zămisliri a Maicii Domnului.
Poate unul din cele mai impozante şi importante documente prezentate este scrisoarea membrilor Parlamentului englez către Papa Clement al VII-lea din 1530, prin care se solicită anularea căsătoriei dintre Henric al VIII-lea şi Caterina de Aragon. Un document cu atât mai „greu” ca valoare istorică, cu cât este îmbogăţit cu sigiliile a peste 80 de lorzi şi episcopi englezi, susţinători ai regelui. Refuzul Papei de a aproba divorţul a avut ca efect schisma cu Biserica Catolică şi naşterea celei Anglicane.
De la naşterea bisericii Anglicane, la naşterea Luteranismului: este expusă şi bula papală prin care Papa l-a excomunicat pe Martin Luter.
Un alt capitol dureros al istoriei Bisericii Catolice este marcat prin expunerea documentelor legate de procesele conduse împotriva lui Galileo Galilei şi cel contra lui Giordano Bruno, condamnat ca eretic şi ars pe rug în februarie 1600.
Episoade obscure şi parţial „iluminate” din istoria milenară a Bisericii Catolice, apar în 60 de metri de pergament care conţin 231 de mărturii împotriva Cavalerilor Templieri.
O pecete masivă este pusă pe documentul care confirmă „Concordatul” dintre Republica Franceză şi Sfântul Scaun, punctând începutul libertăţii religioase în Franţa. Cursiv, cu litere apăsate, se poate citi şi semnătura la finele documentului: Bonaparte.”[2]
SURSE
1. http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/istorii-uitate/enigma-bibliotecii-din-alexandria/