Atunci cand vorbim de calatorii in timp, nu putem face asta, fara a spune doar un singur nume: John Titor. John Titor, a devenit faimos pe Planeta dupa ce in anul 2000 a iesit la rampa, sustinand in fata presei ca “este un calator in timp, venit din anul 2036″. Daca la prima vedere, oamenii de la acea vreme, ma refer la majoritatea (gloata), a inceput sa rada de el, sa spuna ba ca e nebun (clasica etichetare), acum vedem ca avea dreptate.
Pentru cei care vor sa se familiarizeze si mai bine cu istoria calatoriei in timp, le recomand sa studieze detaliat experimentul Philadelphia din 1943 si Experimentul Montauk din anii ’60, aici -> http://www.fara-secrete.ro/experimentele-philadelphia-si-montauk-locul-unde-s-au-facut-calatorii-in-timp.
Cine e John Titor ?
In noiembrie 2000, un personaj obscur, isi facea aparitia pe un forum dedicat acestor discutii, iar acest personaj avea nickname-ul “TimeTravel_0″. Acesta a inceput sa vorbeasca forumistilor despre cum functioneaza calatoria in timp, despre piesele ce alcatuiesc o astfel de masinarie, dupa care si-a dezvaluit identitatea spunandu-le forumistilor ca este un soldat din anul 2036 trimis in anul 1975 pentru a obtine un computer IBM 5100.
“Potrivit inginerului Bob Dubke, de la IBM, afirmaţiile lui Titor, referitoare la capacitatea modelului respectiv de a emula alte sisteme şi de a depana aplicaţiile sunt pe cât de corecte, pe atât de surprinzătoare, dat fiind că aceste proprietăţi nu fuseseră făcute publice în 2000-2001! Cert este că, timp de 16 luni, până la brusca sa dispariţie virtuală, Titor a captivat numeroşi internauţi cu previziunile lui. Şi chiar dacă multe s-au dovedit inexacte, adepţii lui au găsit explicaţia: poate că evenimentele s-au petrecut doar într-unul din numeroasele universuri paralele coexistente!
De pildă, Titor a prezis un conflict nuclear la scară mondială din 2015, un război civil din America în anii 2004/2005 cu punctul culminant în 2008, plus numeroase dezastre naturale provocate de om. El nu a pomenit însă nimic despre tragedia de la 11 septembrie 2001, ceea ce ulterior a dat apă la moară contestatarilor săi. Crononautul a mai spus că a făcut un “popas” în anul 2000 ca să avertizeze populaţia în legătură cu pericolul maladiei Creutzfeldt-Jakob, transmisă prin intermediul cărnii de vită infestată.”[1]
Oamenii de stiinta au demonstrat ca se pot face calatorii in timp prin demonstrarea existentei Universurilor Paralele!
In 2010, oamenii de stiinta de la Universitatea California din Santa Barbara, au demonstrat existenta Universurilor Paralele. Problema calatoriei in timp are la baza un paradox si anume: “cum te poti intoarce in trecut sa-ti omori bunicul ? Inseamna ca tu nu te vei mai naste”. Acesta este clasicul paradox dezbatut de tot felul de oameni de stiinta, dar, acest paradox are valoare pentru ca ei nu acceptau existenta altor dimensiuni (bule). Atunci cand vorbim despre “universuri”, calatoria in timp nu mai este utopica ci devine ceva destul de real.
Referitor la acest experiment, el a inceput prin a se lua o bucata de metal subtire cat un fir de par, a fost racita intr-un frigider special, dupa ce s-a scos aerul de acolo, au fost micsorate luminile pentru a putea fi analizata atent, iar cand i s-a dat un impuls vibratoriu, s-a observat ca aceasta se misca desi statea pe loc in acelasi timp. Stiu, pare socant, iar cel care a condus experimentul, Andrew Cleland, a sustinut ca electronii se invart cu viteze diferite in jurul unui nucleu, asta ducand la crearea mai multor realitati distincte.
El a si dat un exemplu: in 3D (a treia dimensiune) doi oameni nu se cunosc inca, in 4D ei s-au intalnit, iar in 7D, ei deja au ajuns la finalul vietii. Practic vorbim de niste desfazari dintre o realitate si alta. Mai mult decat atat, aici ajungem la ceea ce oamenii numesc “deja-vu”. Un “deja-vu” se defineste ca ceva ce oamenii simt, inainte de a se intampla. Acesta poate fi denumit drept “clarviziune”, dar aceasta capacitate denota clar ca omul are tendinta (involuntar sau voluntar) sa calatoreasca in viitor.
Mai multe despre Universurile Paralele cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/fizica-cuantica-demonstreaza-ca-universurile-paralele-exista.
John Titor descrie din ce este alcatuita masina de calatorit in timp, creata in anul 2013, si expusa public de catre General Motors!
Schema masinii de calatorit in timp dupa detaliile oferite de John Titor!
“Din ce este alcătuită maşina timpului a lui John Titor
Conform lui John Titor, prima maşină a timpului a fost construită în anul 2034 de compania General Electric, bazându-se pe descoperirile de la Acceleratorul de Particule CERN din Geneva (Elveţia). Iată din ce ar fi formată o asemenea maşină a timpului:
1. Unități magnetice pentru microsingularităţi duale.
2. Colector de injecţie cu electroni, pentru a modifica în masă și gravitaţia microsingularităţilor.
3. Sistem de răcire și de ventilare cu raze x.
4. Senzori de gravitație (sistem VGL).
5. Ceasuri principale (4 unități de cesiu).
6. Unități de calculator principale (3).“Maşina mea a timpului este o masă staționară, o unitate temporală fabricată de General Electric. Unitatea este alimentată de două singularități dual-pozitive, care produc un sinusoid Tipler standard”, declara John Titor pe un forum pe 27 ianuarie 2001.
Mai jos, puteţi observa schema generală a maşinii timpului a lui John Titor:
Unitatea de bază a maşinii timpului, sistemul VGL
John Titor consideră că cea mai importantă piesă din întreaga maşină a timpului este aşa-numitul “sistem VGL” (“blocarea variabilă a gravitaţiei”), care constă într-o serie de ceasuri foarte sensibile și senzori de gravitație. Acest sistem are rolul de a păstra intactă maşină (şi pasagerul ei) în momentul călătoriei în timp, pentru că altfel ar putea pluti în spațiu gol sau contopi cu orice alte obiecte, odată ce s-a ajuns într-un alt timp. Unitatea citeşte, cu ajutorul senzorilor, gravitaţia locală din timpul călătoriei; dacă aceasta este prea mare, unitatea se opreşte sau se întoarce la momentul în care nivelul gravitaţiei era “normal”.
Mai târziu, Titor a detaliat mecanismul: “Înainte ca unitatea să părăsească timpul actual, face o citire de bază a gravitaţiei locale și reglează sinusoidul Tipler, pentru a fi blocat în acea poziție. În timpul călătoriei temporale, dispozitivul verifică periodic pentru a vedea dacă gravitaţia nu a variat; dacă se constată că s-a schimbat, atunci dispozitivul se oprește sau se întoarce la momentul în care nivelul gravitaţiei era normal. Clădirile și alte caracteristici ale terenului sunt evitate în acest fel”. Această unitate VGL trebuie să fie staționară în timpul funcționării, datorită sensibilității senzorilor de gravitație.
Cele 3 calculatoare ale maşinii timpului
Unitatea C204 a lui Titor includea, de asemenea, şi un set de trei sisteme informatice, precum și patru ceasuri de cesiu. Sistemele informatice lucrau cu sistemele VGL pentru a ghida maşina timpului și putea înregistra călătoria, pentru a face întoarcerea călătorului în timpul său cât mai ușor posibil. În conformitate cu Titor, “într-adevăr, cea mai interesantă tehnologie se află în calculator”. Desigur, el nu a specificat mai mult decât atât. “Sistemul informatic este conectat la unitatea printr-un “bus” electric. Sunt de fapt trei computere legate împreună, care iau aceleași semnale de la senzorii gravitației și de la ceasuri. Ele folosesc un protocol de corectare a erorilor Borda, care verifică integritatea datelor din sistemul VGL.”
Maşina timpului călătoreşte 10 ani într-o singură oră!
Cele patru ceasuri de cesiu sunt utilizate pentru a calcula timpul călătoriei în sine: “Pur şi simplu se introduce o dată de intrare și sistemul informatic controlează câmpul de distorsiune. La putere maximă, unitatea pe care o deţin este capabilă să călătorească aproximativ 10 ani, într-o oră” (31 ianuarie 2001).
Problema microsingularităţilor
În ceea ce privește microsingularităţile, Titor a spus următoarele: “Există două singularități în unitate. Câmpul gravitațional este manipulat de trei factori care o afectează în diferite modalităţi. Adăugarea unei sarcini electrice singularităților mărește diametrul orizontului evenimentului interior. Adăugarea de masă unei singularități mărește zona de influență gravitațională din jurul singularităților. Rotirea și poziționarea axei polare a singularităților afectează și modifică sinusoidul gravitaţional” (15 ianuarie 2001). Aceste singularități sunt încorporate într-un câmp magnetic închis.
Care au fost problemele adevărate în construirea maşinii timpului?
În mod ironic, nu complicatele singularități au fost adevăratele probleme în construcția mașinii, ci altceva, aşa cum ne explică pe forum acelaşi John Titor: “Miniaturizarea ceasurilor de cesiu, senzorii, crearea unor modalități inteligente de ventilare cu raze X și crearea unui sistem informatic suficient de încredere, pentru a calcula schimbările necesare, au fost principalele provocări” (31 ianuarie 2001).
Maşina timpului nu poate călători mai mult de 60 de ani în timp!
Mașina timpului a lui John Titor putea lucra corespunzător doar pentru 60 de ani în timp; ea nu putea călători mai departe decât atât: “C204 începe să se dezintegreze după aproximativ 60 de ani. Acest lucru înseamnă că nivelul de încredere scade rapid după 60 de ani de călătorie și crește divergența realităţii. Cu alte cuvinte, dacă doresc să merg înapoi în timp 2000 de ani și să-L întâlnesc pe Hristos, există şanse foarte mari să ajung într-o realitate paralelă în care Hristos să nu se fi născut niciodată” (4 noiembrie 2000). Dar, versiunile ulterioare ale maşinii ar putea îmbunătăţi acest aspect. De exemplu, unitatea C204 foloseste 4 ceasuri de cesiu, dar o versiune mai nouă, C206, utilizează 6 ceasuri de cesiu, şi un sistem optic pentru verificarea frecvențelor de oscilație.
Cum a călătorit John Titor cu maşina timpului?
John Titor şi-a explicat pe forum cum a făcut călătoria în timp în maşina timpului, instalată pe un automobil Chevrolet Corvette (din 1967) modificat:
“Din realitatea mea (A), în 2036, mi s-a dat o misiune să ajung în 1975. Mi-am pornit maşina şi am ajuns într-o altă realitate (B), în 1975, cu o abatere de 2% faţă de A. Din momentul în care am oprit maşina în B, am creat o nouă realitate, doar aflându-mă acolo. Această realitate poate fi descrisă ca (C) și a început din momentul în care am ajuns în (B). Acum îmi fac misiunea în realitatea (C) în 1975, când am descoperit un motiv foarte bun pentru a merge în viitor în (C) pentru a vedea ce se întâmplă. Aşa că am mers în anul 2000, în realitatea (C). Când am oprit maşina acolo, automat am început o altă realitate (D).
Aşadar, din punctul meu de vedere, aici suntem în realitatea (D) în anul 2000. Pentru a ajunge acasă în realitatea (A), trebuie să fac drumul invers: să ajung în (C), apoi în (B) şi, în final, în (A)”.
Cum e să călătoreşti în maşina timpului?
Titor şi-a descris călătoria în timp ca şi cum ar conduce printr-un tunel întunecat, totul fiind negru în jurul său. O alarmă sonoră și una luminoasă arată timpul rămas până la terminarea călătoriei. Mașina emite destulă căldură, iar călătorul trebuie să transporte cu el oxigen suplimentar în cazul în care călătoria va fi una lungă. În unitate se aude un “zumzet” şi “trosnituri” electrice. Călătorii trebuie să poarte ochelari de soare sau să închidă ochii, din cauza exploziilor scurte de radiaţii ultraviolete din maşină.”[2]
Va recomand si cartea sa, “A Time Traveler’s Tale” (n.tr. Povestea unui calator in timp, 2003)[3], scrisa de o fundatie ce-i poarta numele. Pentru cei care doriti sa descarcati cartea o puteti face aici -> http://www.scribd.com/doc/221629448/John-Titor-Povestea-Unui-Calator-in-Timp-Engleza.
Cilindru Tipler – o masina stationara de calatorit in timp!
Cilindrul Tipler, este o masina de calatorit in timp, in mod special, in trecut, care functioneaza in baza teoriei relativitatii generale, cea care sustine indoirea tesaturii spatiu-timp si unirea a doua puncte din hiper-spatiu, printr-un canal care poarta denumirea de “gaura de vierme”.
Cilindru Tipler a fost descoperit ca o soluție la ecuațiile relativității generale de Willem Jacob van Stockum în 1936 și Kornel Lanczos în 1924, dar n-a fost recunoscut că ar fi o curbă temporală închisă decât după o analiză realizată de Frank Tipler în 1974 și publicată în lucrarea “Rotating Cylinders and the Possibility of Global Causality Violation”[4].
Stephen Hawking consideră că se poate construi o mașină a timpului finită numai dacă se utilizează energie negativă.
În funcție de mesaje, dispozitivul a fost instalat în partea din spate modificată a unui Chevrolet Corvette din 1967 și mai târziu pe un camion din 1987 cu tracțiune integrală. Titor a distribuit mai multe scanări ale unui manual numit “C204 Time Displacement Unit” cu diagrame și scheme și a postat o serie de fotografii ale dispozitivului instalat pe autovehicul[5].
Titor a pretins că “modelul Everett-Wheeler al fizicii cuantice”[6], mai bine cunoscut sub numele de interpretarea lumilor multiple, a fost corect. Modelul postulează că fiecare rezultat posibil al unei decizii cuantice are loc de fapt într-un “univers” separat. Titor a declarat că acesta este motivul pentru care paradoxul bunicului nu ar avea loc; urmând logica argumentului, Titor ar fi ucis un alt bunic al lui John Titor într-o altă linie temporală decât propria cronologie.
John Titor explica inca din anul 2000 ca “nu exista paradox pentru calatoria in timp”, stiind astfel despre Universurile Paralele, ce s-a demonstrat de abia in anul 2010:
“… Paradoxul buniculului este imposibil.
De fapt, toate paradoxurile sunt imposibile. Interpretarea Everett-Wheeler-Graham sau teoria lumilor multiple este corectă.
Toate stările posibile cuantice, evenimente, posibilități și rezultate sunt reale, finale și au loc.
Șansele de a se întâmpla orice într-un loc, cândva în supervers sunt de 100%.”[7]
SURSE
1. http://www.lovendal.ro/wp52/john-titor-calatorul-in-timp/
3. John Titor – “A Time Traveler’s Tale” (n.tr. Povestea unui calator in timp, 2003)
4. Frank Tipler – “Rotating Cylinders and the Possibility of Global Causality Violation” (1974)
5. http://www.johntitor.strategicbrains.com/TimeMachine.cfm
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Hugh_Everett
7. http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Titor
Related posts:
Fizica Cuantica demonstreaza ca Universurile Paralele exista! – Iata experimentul care demonstreaza asta! Timpul in Univers nu exista fiind doar o unitate de masura pamanteana!
Alunecarile in timp – intamplari in care oamenii s-au trezit intr-o alta dimensiune si intr-o alta epoca din trecut! Aceste zone sint cunoscute ca “zone atemporale”, loc unde liniile Hartmann se intersecteaza si produc diverse anomalii geomagnetice si electromagnetice!
“Gura de rai” din Muntii Bucegi – un loc de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste si functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc! Oamenii de stiinta straini sint socati de aceste lucruri! “Descoperirea din Bucegi, din August 2003″ este raspunsul la intrebarile lor!