Teleplastia este un fenomen din cadrul parapsihologiei care expune o capacitate extrasenzoriala a fiintelor umane de a putea indoi obiecte de la distanta. Termenul de “teleplastie” a fost inventat de catre medicul german, Albert von Schrenck-Notzing (1862-1929). Albert von Schrenck-Notzing a fost un medic german, psihiatru, cercetator in domeniul psihiatriei care si-a dedicat timpul cercetarii fenomenelor “paranormale” cum ar fi: medium (arta de a vorbi cu spiritele), hipnoza si telepatie. El a investigat si persoane cu astfel de capacitati, cum ar fi Willi Schneider, Rudi Schneider, si Valentine Dencausse.
Termenul de “teleplastie” este alcatuit din grecescul “tele” care inseamna “distanta” si “plassein” care inseamna “obiect” sau “plastic”, avand diferite traduceri si interpretari.
Teleplastia ca si fenomen este de trei feluri:
1. Aparatii fantomatice – cand spunem aparitii fantomatice, ne referim la acea structura bioplasmatica ce poarta numele fie de “fantoma”, “stafie”, “spirit”, sint mai multe definitii pentru a descrie aceeasi structura. La baza acelui spirit ca si structura, sta bioplasma, care este a 5-a stare de agregare a materiei, despre care am scris pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/bioplasma-starea-eterica-care-face-legatura-dintre-materie-si-spirit-aceasta-este-a-5-a-stare-de-agregare-a-materiei-fantomele-spiritele-si-duhurile-au-la-baza-structura-bioplasmatica.
2. Materializare – aici in cadrul acestei clasificari se vorbeste despre acea capacitate, pe care o voi expune in continuare si care face, de fapt subiectul acestui articol, care arata cum o “energie invizibila” (ectoplasma) porneste din degetele oamenilor catre obiectul pe care se face testarea, obiect ce va suferii modificari fizice in urma acestei ectoplasme.
3. Transfigurare – aceasta este o chestiune aparte, care tine de sedintele de spiritism, cand un spirit are capacitatea de a se materializa pur si simplu trecand astfel din a 5-a stare de agregare a materiei direct in materie solida. In filozofia budista, nu este ceva uimitor, caci fiintele pe care ei ii numesc yidami, au capacitatea de a trece din starea eterica in stare materiala, devenind corpuri solide si luand forme umane (nu vorbim de reptilieni aici).
Exista anumite etape pentru a face aceste lucruri, anumite ritualuri pastrate cu sfintenie de catre tibetani, care presupune crearea si materializarea in plan fizic a unui yidam, care este de fapt o copie a celui ce o creaza. Yidam-ii sint de multe feluri, atat buni cat si rai, insa cei care sint creati de catre oameni au misiunea de a-i ajuta pe parcursul vietii. Un articol despre fiintele numite yidam am scris aici -> http://www.fara-secrete.ro/yidam-ii-fiintele-protectoare-din-filozofia-budista-care-sunt-creati-de-discipoli-cu-ajutorul-fortei-mentale-yidam-ii-sunt-materie-solida-fiind-o-clona-a-discipolului.
Oamenii nu ar trebui sa confunde telekinezia cu teleplastia, caci desi cei doi termeni ar parea la prima vedere identici, nu este deloc asa. In telekinezie omul doar misca un obiect, chiar il poate si ridica cu puterea mintii, dar nu actioneaza asupra structurii fizice a materialului (obiectului), pe cand in teleplastie, omul care stapaneste aceasta capacitate poate intervenii asupra materialului putand sa-l indoaie, sa-l sparga etc.
In continuare, citez dintr-un articol publicat pe site-ul descopera.ro, in data de 24 iulie 2009, intitulat “Telekinezia – puterea de a misca lumea din loc” urmatoarele:
“Razele rigide”
Dar specialistii nu s-au oprit aici. La inceputul secolului XX, au descoperit un medium de exceptie, numit Eusapia Palladino. Eusapia, care a fost remarcabila teleplasta, era in stare sa dezvolte la distanta o forta de trei ori mai mare decat forta sa reala atestata. Pentru aceasta, ea sustinea ca isi foloseste “dublul ectoplasmatic”; intr-adevar, s-au facut experimente multiple, ce au pus in relatie directa teleplastia cu telekinezia. Conform maturiilor unor participanti la experientele facute cu acest subiect, in tip ce Eusarpia isi exercita forta telekinetica asupra unor obiecte, aparea, in semiobscuritate, o mana ectoplasmatica. Aceasta apuca obiectul si se resorbea imediat, dupa ce indeplinise actiunea telekinetica. Uneori, mana parea o prelungire ori mai multe prelungiri informe. Cercetari speciale au demonstrat ca asemenea prelungiri ieseau din orice parte a corpului Eusapiei si luau orice forma adecvata scopului. Ele puteau fi parghii, tije cu extremitati adezive, brate sau maini. Botazzi le-a denumit “membre mediumnice” si a descoperit ca sunt dotate cu simt. Eusapia avea o raza de actiune limitata la trei metri, dar alti subiecti paranormali depasesc considerabil aceasta distanta.
Din experimentele desfasurate cu ajutorul Eusapiei Palladino, s-a desprins si teoria razelor rigide. Eusapia efectua in mod curent demonstratii de telekinezie, miscand diverse obiecte mici. Ea obtinea relativ simplu performante remarcabile: chiar la lumina zilei, intr-o usoara stare hipnotica, isi plimba mainile deasupra ori imprejurul obiectelor, facandu-le sa se deplaseze. In momentul producerii fenomenului, subiectul declara ca simte o senzatie de frig de-a lungul coloanei vertebrale, precum si “furnicaturi in varful degetelor”. La Palermo, in 1902, a fost vazut un filament aidoma unui fir de par care iesea din mana Eusapiei. S-a tras de el, filamentul s-a intins ca un fir de cauciuc, s-a rupt si a disparut instantaneu. Simultan, Eusapia a simtit o puternica scuturatura nervoasa. Aceste manifestari sunt tipice pentru ectoplasma; prin urmare, s-a dedus ca era vorba despre un fir ectoplasmatic. Este intaia “raza rigida atestata”.
Teoria razelor rigide a fost elaborata de catre psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in anul 1909, pe baza a numeroase experimente. El a lucrat cu un anumit medium polonez, Stanislawa Tomczyk. Stanislava dobandea capacitati telekinetice sub hipnoza. Pentru a i le testa, Ochorowicz i-a cerut sa opreasca o pendula, care era protejata in cutia ei cu usa de sticla. Subiectul a apasat palmele pe sticla si s-a concentrat. Incet-incet, greul balansier s-a oprit. Apoi, Stanislawa a preluat initiativa; ea a executat, din proprie vointa, urmatoarele experimente:
- a repus in functiune balansierul, prin aceeasi metoda;
- a deschis usa de sticla a cutiei si a oprit din nou pendula, numai prin forta privirii;
- a repus pendula in miscare, pentru a doua oara.
Dar Ochorowicz era interesat de afirmatia Eusapiei, care sustinea ca telekinezia se produce prin fire rigide ectoplasmatice. Asadar, el incepe sa studieze. Alege obiecte greu de ridicat cu fire sau filamente obisnuite: o busola, o minge, un cilindru de sticla (pentru a evita posibilitatea vreunei fraude). Stanislawa, aflata in transa hipnotica, le ridica. Apoi, ridica si mana lui Ochorowicz – care a simtit atunci un suflu rece si contactul unui fir foarte fin. De asemenea, subiectul putea pune in miscare acul unei busole cu capacul inchis si dirija bila la ruleta spre casuta dorita. Totusi, Stanislawa nu putea influenta corpurile ce se deplasau prea repede: de pilda, obiecte aflate in cadere libera.
Teleplastie vs telekinezie
Ochorowicz a descoperit ca “razele rigide” pot trece prin foc (dand o senzatie agreabila subiectului), dar nu pot deplasa un obiect in apa si nici nu pot patrunde printr-o pelicula fina de apa cu sapun. In plus, razele lui Ochorowicz nu sunt deviate de campul magnetic si inchid circuitele electrice. Marind fotografiile facute unor asemenea fenomene facea sa se observe veritabile eflorescente care ieseau din degete si se indreptau catre obiectul de ridicat, adaptandu-se scopului miscarii, in coordonare cu miscarile musculare ale mainii. Telekinezia se petrece insa si fara ectoplasma; ceea ce inseamna ca nu o putem reduce la teleplastie. In cazurile de telekinezie autentica, obiectele sunt deplasate fara niciun soi de mana ori unealta, fie ele chiar ectoplasmatice. Asadar, ori de cate ori un teleplast executa diverse actiuni la distanta cu ajutorul unor membre ectoplasmatice, el nu face psihokinezie. Ori de cate ori un asa-zis spirit misca masa sau zgaltaie tablourile dintr-o camera, el produce o falsa telekinezie.
Pentru adevarata telekinezie, atat spiritul, cat si omul trebuie sa actioneze de la distanta – fara ajutorul ectoplasmei sau al altei substante cunoscute ori necunoscute. Totusi, este important de remarcat faptul ca, in cazul experimentelor telekinetice cu obiecte plasate in vid, fenomenul paranormal nu se putea manifesta. Rezultatul indica doua posibilitati: fenomenul telekinetic are nevoie de prezenta substantei, adica de o oarecare densitate a atomilor in mediul inconjurator. Cand densitatea scade sub o anumita limita, in conditii de vid relativ, fenomenul inceteaza. Sau materialul din care au fost fabricati peretii vasului unde se facea vid ecraneaza, pur si simplu, influenta telekinetica. Asa cum s-a descoperit in unele cazuri, exista materiale care pot altera efectul fortei telekinetice.
De asemenea, in urma experimentelor, s-a constatat ca o modificare a creierului uman printr-o trauma suferita poate modifica un individ obisnuit intr-un ins cu puteri paranormale. Desi nu exista inca date clare, se pare ca respectiva modificare actioneaza o serie de centri neutilizati ai creierului. Prin acesti centri ascunsi, spiritul poate actiona nestingherit asupra materiei. In acelasi timp, activitatea respectivilor “centri paranormali” ai creierului contravine sanatatii organismului. Astfel, sanatatea trupului functioneaza ca o cenzura redutabila; niciun individ, oricat de paranormal, nu rezista la experiente prelungite de telekinezie. Cu exceptia marilor asceti, care si-au infrant trebuintele fizice si isi controleaza deplin sanatatea.”[1]
Invatati sa indoiti obiecte!
Pentru a va uimi prietenii cu un exercitiu tip Uri Geller nu e nevoie, spun unii, decit de vointa si ceva exercitiu. La ora actuala, Internetul abunda de tot felul de indivizi care se lauda ca au reusit sa-si dezvolte capacitatile paranormale si se ofera sa-i ajute si pe altii sa faca acelasi lucru. Singura problema ar fi aceea ca, potrivit spuselor lor, aceste lucruri se invata in timp, astfel ca multi abandoneaza dupa citeva incercari. Pentru cei care ar fi dispusi sa incerce sa verifice daca astfel de performante pot fi intr-adevar atinse, prezentam citeva experimente “simple” cu care se poate exersa.
Pentru a realiza experienta care l-a facut celebru pe Uri Geller trebuie parcurse urmatoarele etape:
1. Alegeti obiectul pe care doriti sa-l indoiti (lingura, furculita, cheie etc.)
2. Apucati obiectul cu mina/miinile, dupa cum va e mai confortabil.
3. Asezati-va comod, respirati usor, relaxati-va.
4. Goliti-va mintea de orice alte ginduri. Trebuie sa va concentrati doar asupra obiectului.
5. Cu ochii inchisi, frecati usor suprafata obiectului cu virfurile degetelor.
6. Simtiti senzatia pe care o provoaca atingerea suprafetei obiectului. Trebuie sa simtiti acest lucru, nu sa va ginditi la el. Incercati sa “patrundeti” materialul (pina la molecule si atomi) si sa-i simtiti energia.
7. S-ar putea sa fie nevoie de mai multe incercari, dar in cele din urma veti incepe sa “simtiti” energia.
8. In momentul in care simtiti energia, cind propria dumneavoastra energie se intrepatrunde cu cea a obiectului, e timpul sa-i “porunciti” sa se indoaie. Daca ati procedat corect pina acum, obiectul chiar se va indoi!
9. Tineti minte ca nu trebuie sa folositi forta. In definitiv, scopul experimentului e sa va testati forta mintii, nu cea a bratelor!
In cartea lui Albert Ignatenko “Cum sa devii fenomen” (1991), exista un capitol unde persoanele pot fi invatate, asemanator stilului de mai sus, sa-si foloseasca chakrele, alaturi de minte pentru a-si manifesta acea energie ectoplasmatica care asigura indoirea obiectelor de orice fel. Citez:
“Cei, care şi-au însuşit perfect exerciţiile de declanşare a chakrelor, pot să înveţe uşor tehnica deformării obiectelor metalice (îndoirea lingurilor, furculiţelor etc). Trebuie însă să se ştie că, oamenii care suferă de boli cardiace, nu au voie să practice această tehnică. La mulţi copii se observă capacităţi telekinetice spontane. In acest caz, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cu “exerciţiile” copiilor, nu trebuie să admită excesul în exersare, ferindu-i astfel de urmări neplăcute. In mecanismul de acţionare asupra obiectelor metalice sunt implicate chakrele: Anahata, Muladhara şi Ajna.
Luaţi obiectul cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă mângâiaţi uşor locul cel mai neted folosind degetul arătător şi degetul mare. La început, vizualizaţi chakra Anahata, concentraţi-vă atenţia asupra ei până îi vedeţi clar culoarea, apoi trimiteţi spiralat energia de la baza conului chakrei Anahata spre vârfurile degetelor mâinii drepte şi mâinii stângi. Trimiterea de energie trebuie să fie lină.
În paralel da-ţi la nivel pshihic comanda:
“Energia mea acţionează la nivelul moleculelor şi atomilor obiectului, pot să le schimb structura”. Acest gând trebuie să fie în permanenţă prezent în timpul exerciţiului.
Apoi, începeţi să vizualizaţi chakra Muladhara, trimiteţi energia (vizualizând clar culoarea) de ia vârful chakrei prin spirale de-a lungul coloanei vertebrale până la vârful conului chakrei Anahata, apoi prin spirale până la baza conului acesteia şi , în final, trimiteţi energia la braţul drept.
Mai departe, trebuie să vizualizaţi chakra Ajna, coborâţi energia prin coloana vertebrală până la Anahata în sensul invers acelor de ceasornic şi trimiteţi energia în acelaşi fel, prin spirale, la vârfurile degetelor mâinii stângi.Trimiterile se fac de câteva ori după schema, până când obiectul se deformează.
După cum arată observaţiile, în cazul trimiterii energiei pe baza schemei date se produce îndoirea obiectului în jos. Dacă schimbăm însă a doua parte a schemei şi trimitem energia din Muladhara la mâna stângă în sensul invers acelor de ceasornic, iar din Ajna la mâna dreaptă în sensul acelor de
ceasornic, atunci obiectul se îndoaie în sus.”[2]
SURSE
1. http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4679451-telekinezia-puterea-de-a-misca-lumea-din-loc
2. Albert Ignatenko “Cum sa devii fenomen” (1991)