Evreul Albert Einstein, vinovat pentru faptul ca a dat americanilor sai prieteni, formula prin care americanii au putut sa detoneze acele doua incarcaturi atomice la Hiroshima si Nagasaki, il face pe Einstein in fata mea, o persoana demna de tot dispretul. Acesta a vrut sa puna niste legi, crezand ca Universul functioneaza dupa niste legi ale unui evreu!
El a spus ca, pentru a se face calatoria in timp, prin definitia teoriei relativitatii, ar trebui sa se depaseasca viteza luminii, ceea ce neutrinii, dupa cum vom vedea in continuare fac. Deci experimentul Philadelphia, al romanului banatean, Tesla, este real.
De pe site-ul de stiri, jurnalul.ro aflam faptul ca neutrinii au depasit viteza luminii, demoland intreaga limita impusa si mostenita ca si traditie “adevarata” de fizicienii, care au invatat aceleasi minciuni din cadrul fizicii oficiale:
“Neutrinii, particule elementare ale materiei, au parut inca o data a fi mai rapizi decat lumina, cu ocazia unor noi teste, realizate pe o distanta de 730 de kilometri intre Elvetia si Italia, au anuntat, vineri, reprezentantii Centre National Français de la Recherche Sientifique (CNRS).
Pentru a incerca sa elimine posibilitatea comiterii unor erori in timpul precedentului experiment, specialistii implicati in experimentul international Opera au folosit un nou fascicul de protoni pentru a produce neutrini, ce au fost trimisi prin scoarta terestra, de la laboratorul CERN din Geneva, in directia laboratorului subteran din Gran Sasso din Italia, informeaza AFP.
“Odata cu noul tip de fascicul produs de acceleratoarele CERN (Centre Européen de Recherches Nucléaires), am putut sa masuram cu precizie timpul de zbor al neutrinilor, analizandu-i unul cate unul”, a explicat Dario Autiero, cercetator la Institut de Physique Nucléaire din Lyon, responsabil cu analiza rezultatelor experimentului Opera.
Cu ocazia acestui nou test, inceput la sfarsitul lunii octombrie, 20 de particule neutrino au putut fi detectate la Gran Sasso. Noile masuratori “nu schimba cu nimic concluzia la care s-a ajuns initial, potrivit careia neutrinii par sa ajunga la destinatie mai repede decat ar trebui sa o faca”, se precizeaza intr-un comunicat emis de CNRS.
Pe 22 septembrie, echipa Opera a anuntat ca neutrinii au parcurs cei 730 de kilometri depasind usor (cu 6 kilometri / secunda) viteza luminii in vid (aproape 300.000 kilometri/ secunda), considerata pana atunci o “limita de netrecut” in teoria relativitatii formulata de Einstein.
“Cei 20 de neutrini pe care i-am inregistrat au asigurat o precizie comparabila cu cea oferita de celelalte 15.000 de particule pe baza carora a fost facuta masuratoarea noastra initiala”, a declarat Autiero, precizand ca analiza a fost de aceasta data “mai simpla”.
Impulsurilor protonilor folosite pentru a produce neutrini au fost ultrascurte (trei nanosecunde) si distantate la un interval de 525 de nanosecunde, ceea ce a permis cresterea gradului de precizie al masuratorilor.
Potrivit aceluiasi savant, mai sunt necesare “experimente complementare si masuratori independente” inainte ca “anomalia timpului de zbor” a neutrinilor – adica viteza lor superioara celei a luminii in vid – sa poata fi confirmata sau infirmata.
Daca ea va fi confirmata, aceasta viteza supraluminica ii va obliga pe cercetatori sa regandeasca fizica actuala, inclusiv teoria lui Einstein. Neincrezatori in primele rezultate, savantii au incercat timp de cateva luni sa le verifice, inainte de a anunta, in septembrie, senzationala lor descoperire.
Articolul despre experimentul Opera, in care sunt prezentate rezultatele noului test, poate fi accesat incepand de vineri pe site-ul ArXiv.
Particula neutrino este foarte greu de detectat, deoarece este lipsita de sarcina electrica si traverseaza in general materia fara a se opri in aceasta.”[1]
Motorul WARP – creat in secret! Motorul care produce o viteza instantanee depasind viteza luminii!
Pentru fanii serialului Star Trek, un film atat de vechi, o sa aveti surpriza de a constata, ca ceea ce ati vazut voi in cadrul acestui serial ESTE REAL. Iluminatii vor sa ne arate treptat cum ei “dezvolta tehnologiile din filmele SF”. Cum poti face un film “SF”, fara sa stii de existenta acelor dispozitive?
De unde ti-a venit ideea? Ideea vine de la ceea ce vezi, din aceasta cauza, filmele “SF”, au rolul de a-i face pe oameni sa se considere nebuni daca vor daca vor crede ceva de genul “motor warp”, “calatorie in timp”, “teleportare”, “remote-view”, dar timpul intotdeauna demonstreaza ca ele existau de la bun inceput, iar acum avand in vedere ca oamenii vorbesc despre ele, ei nu au incontro si le prezinta, dar mai cu manusi.
Motorul WARP – motorul care produce o viteza instanee catre orice punct din Univers depasind astfel viteza luminii!
Motorul Merkaba Warp – cel care genereaza o viteza instantanee.
Se ajunge oriunde in Univers cat timp ai gandi.
O tehnica similara cu principiul antic Merkaba
Ce este motorul WARP? Ce inseamna propulsia WARP?
Propulsia WARP este o idee a fizicii teoretice prin care nu se incalca teoria generala a relativitatii.
Motorul Warp functioneaza pe principiul teoretic de a contracta spatiul si timpul in fata motorului iar in spatele lui ar fi o dilatare spatio-temporala (este ca si atunci cind mergi cu placa de surf pe val-tu practic stai pe loc iar valul te propulseaza).In acest caz tu si motorul stati pe loc iar spatiu-timpul se comporta ca un val. Ideea este ca intreci viteza luminii chiar daca stai pe loc-Spatiul si timpul te propulseaza prin contractare si dilatare.
Deplasarea folosind un motor warp are cateva particularitati interesante: Observatorii din afara ar vedea un motor warp deplasindu-se cu o viteza superioara fata de viteza luminii, in timp ce, cei ce se deplaseaza nu vor simti nici o acceleratie.
Intr-un articol publicat pe magazin-aeronautic.ro[1]:
“Navele care pot călători prin Univers, cu viteză egală sau mai mare decât cea a luminii, stau la baza filmelor şi cărţilor S.F. legate de călătoriile spaţiale ale oamenilor din viitor. Seriile “Star Trek” nu fac excepţie, numai că ele nu folosesc noţiunea de nave luminice, ci le numesc nave Warp. Motorul Warp (Warp Drive) este foarte complicat, foloseşte, ca şi combustibil, materia şi antimateria care, combinate, elimină o energie cu mult mai mare decât toate centralele de curent de pe Pământ, alimentând motorul ce creează un câmp (Warp field) care transportă nava din punctul A în punctul B, cu viteză mult superioară celei luminice.
Putem să afirmăm că omul care a creat pentru prima dată un astfel de motor va rămâne în istorie drept cineva care gândea în afara “cutiei”, neascultând de savanţii contemporani, ce susţineau că viteza luminii este imposibil de atins. Cu toate acestea, în 2063, Zephram Cochrane le-a demonstrat contrariul, depăşind viteza luminii la bordul navei sale, Phoenix.
La fel ca pasărea Phoenix care, conform legendei, s-a ridicat din propria cenuşă, nava lui Cochrane s-a ridicat din cenuşa celui de-al treilea război mondial, război ce s-a sfârşit înainte de istoricul zbor. Zephram a construit nava într-un siloz de rachete balistice intercontinentale abandonat, situat în statul Montana, America de nord.
Phoenix era făcută dintr-o astfel de rachetă, ironic fiind faptul că Zephram Cochrane a transformat o armă de distrugere în masă într-o navă care va elimina războaiele de pe Pământ, unind umanitatea cum nimeni altcineva nu a mai reuşit. Dr. Zephram Cochrane a decolat, împreună cu încă doi oameni, în dimineaţa zilei de 5 aprilie 2063, deschizând o nouă eră pentru omenire în momentul în care a atins viteza de Warp 1.2. Nava a fost detectată de către “vulcani”, o rasă paşnică ce se afla în trecere prin sistemul nostru solar, făcându-i să schimbe cursul şi să ajungă pe Terra. Între timp, Phoenix se întorsese acasă, când “vulcanii” au coborât pe Pământ pentru prima dată, salutându-l pe Cochrane. Evenimentul a rămas cunoscut sub numele de Primul Contact. Din acea clipă, “vulcanii” au devenit cei mai de încredere aliaţi ai oamenilor, ajutându-ne să facem acei fragili primi paşi în comunitatea galactică.
Care este cea mai importantă navă din Star Trek? Să fie Enterprise, comandată de James T. Kirk, sau Enterprise D (Enterprise E avându-l în postul de căpitan pe Jean-Luc Picard)? Nu, nici una dintre ele, deoarece aceste nave, împreună cu întreaga flotă pământeană, nu ar fi existat dacă Phoenix nu era construită.
Este incredibil cum o navă, cu lungimea de 30 metri şi lată de 21 metri, cu două sisteme de propulsie, unul convenţional şi celălalt (motorul Warp) revoluţionar, a schimbat modul de viaţă şi de gândire al oamenilor asupra Universului din care fac parte şi pe care trebuie să-l înţelegem aşa cum este el, nu cum vrem noi să fie. Secole întregi după faimosul zbor, personajele din “Star Trek” continuă să-i invoce numele lui Cochrane cu mândrie. Phoenix este în prim plan în filmul “Star Trek: First Contact”, făcându-ne să ne gândim dacă omenirea nu ar trebui cumva să lase de-o parte egoismul care ne face să credem că suntem singura formă de viaţă inteligentă din Cosmos…”
Viteza motorul warp în filmul Star Trek este, în general, exprimată în “warp” unități de factor, care conform manualului Star Trek corespund cu magnitudinea câmpului warp. Realizarea factorului warp 1 este echivalent cu ruperea barierei de lumină, în timp ce viteza reală corespunzătoare factorilor superiori care sint determinati utilizând o formulă ambiguă. Enterprise a călătorit de la un factor warp de 14,1.
Potrivit ghidului Star Trek, scriitorului episodului pentru Original Series, factorii in care se calculeaza motorul warp sint convertiti în multipli de C la patrat, funcția v = W3C, în cazul în care w este factorul warp, v este viteza, iar c este viteza luminii. În consecință, “warp 1″ este echivalentă cu viteza luminii, “warp 2″ este de 8 ori viteza luminii, “warp 3″ este de 27 de ori viteza luminii, etc.
Pentru Star Trek: Generația următoare și seria ulterioară, Star Trek artistul Michael Okuda a conceput o formulă bazată pe cel original, dar cu diferente importante. Pentru factorii warp 1 la 9, v = w10/3c. În intervalul jumătate deschis de la 9 la warp warp 10, exponentul crește w la infinit. Astfel, în scara Okuda, vitezele warp se apropie asimptotic de warp 10. Nu există nici o formulă exactă pentru acest interval de timp, deoarece vitezele cotate se bazează pe o curbă de mână-trase, ceea ce poate fi spus este că, la viteze mai mari de warp 9, sub formă de modificări funcționale, din cauza unei creșteri în viteza asta poate deforma motorul warp.
Warp de bază
O componentă principală a metodei de propulsie a motorului warp în Star Trek universul este gravimetric. Acesta este un reactor fictiv prin care energia eliberată provoaca o anihilare dintre materie si antimaterie pentru a furniza energia necesară pentru a alimenta unitatea de o navă stelară, permițând deplasarea mai rapidă decât lumina.
Atunci când materia și antimateria intra in contact, se anihileaza – atât materia și antimateria sunt convertite direct și în întregime din cantități enorme de energie, ca si radiația electromagnetică. În universul filmului Star Trek, fictive “cristale de dilitiu” sunt folosite pentru a reglementa această reacție. Aceste cristale sunt descrise ca fiind non-reactive la anti-materie atunci când sint bombardate cu niveluri ridicate de radiații. De obicei, reactanții folositi sunt deuteriu, un izotop al hidrogenului, și antideuterium (omologul său antimaterie).
În seria Original Series și cronologic în univers ulterioare, reacția de bază a motorului warp este adesea menționată ca “dilitium intermix camera” sau “materie/ antimaterie in camera de reactie”, în funcție de tipul navei.
Camera de reacție este înconjurata de câmpuri magnetice puternice care trebuie să conțină anti-materie. În cazul în care câmpurile de izolare vreodată nu vor interacționa cu combustibilul de antimaterie, pereții containerului ar duce la o explozie de energie, capabila de a distruge complet nava.
Interactiunea materiei cu anti-materia
Acceleratorul de particule de la CERN
Ce stim despre antimaterie?
Ce este antimateria? Aceasta nu este o intrebare capcana. Antimateria este exact ceea ce ati putea crede ca este – opusul materiei normale din care este facut majoritatea universului nostru. Pana de curand, prezenta antimateriei in universul nostru a fost considerata a fi doar teoretica. In anul 1928, fizicianul britanic Paul Dirac a revizuit faimoasa ecuatie a lui Einstein. Acesta a spus ca Einstein nu a luat in considerare faptul ca “m” (masa) poate avea atat proprietati pozitive, cat si negative. Ecuatia lui Dirac (E= + sau – mc2) a permis existenta antiparticulelor in universul nostru. De-atunci, oamenii de stiinta au dovedit faptul ca exista mai multe antiparticule.
Aceste antiparticule sunt literalmente imagini in oglinda ale particulelor normale. Fiecare antiparticula are aceeasi masa ca si particula sa corespunzatoare, dar sarcinile electrice sunt inversate. Mai jos puteti citi cateva descoperiri legate de antimaterie ce au avut loc in secolul 20:
• Pozitroni-electroni cu o sarcina pozitiva, in loc de negativa – descoperiti de Carl Anderson in anul 1932, pozitronii au fost prima dovada ca antimateria exista.
• Antiprotoni – protoni care au o sarcina negativa, in loc de cea pozitiva pe care o au de obicei. In anul 1955, cercetatorii de la Berkeley Bevatron au produs un antiproton.
• Antiatomi – alaturand pozitroni si antiprotoni, oamenii de stiinta de la CERN, Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara, au creat primul antiatom. Au fost creati noua antiatomi de hidrogen, fiecare dintre ei rezistand timp de 40 de nanosecunde. Din 1998, cercetatorii de la CERN au impins productia de antiatomi de hidrogen la 2000 pe ora.
Atunci cand antimateria vine in contact cu materia normala, aceste particule egale dar opuse intra in coliziune si produc o explozie ce emite radiatie pura, care se deplaseaza din punctul de explozie cu viteza luminii. Ambele particule care au creat explozia sunt anihilate complet, lasand in urma alte particule subatomice. Explozia care are loc atunci cand antimateria si materia interactioneaza, transfera intreaga masa a ambelor obiecte in energie. Oamenii de stiinta cred ca aceasta energie este mai puternica decat orice alt tip de energie care poate fi generata prin alte metode de propulsie.
Deci, de ce nu am construit inca un motor bazat pe reactia materie-antimaterie? Problema cu dezvoltarea unui asemenea motor este ca exista o lipsa de antimaterie in acest univers. Daca ar fi existat cantitati egale de materie si antimaterie, cel mai probabil am vedea acea reactie in jurul nostru. Intrucat antimateria nu exista in jurul nostru, nu putem vedea lumina ce ar rezulta in urma ciocnirii ei cu materia.
Mai multe cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/motorul-merkaba-warp-cel-care-genereaza-o-viteza-instantanee.
Potrivit site-ului de stiri agerpress.ro NASA, deja planuieste sa construiasca acest tip de motor. Dar ei il au deja. Dupa cum spunea Philip Schneider, cel asasinat in 1996 “tehnologia pe aceasta Planeta, creste intr-un an calendaristic, ca si cum ar trece 50 de ani”:
“Cercetători americani de la NASA au decis să creeze o tehnologie cu ajutorul căreia o navă spaţială să poată depăşi viteza luminii şi să transpună în realitate nava imaginară Enterprise din celebrul serial de televiziune Star Trek, relatează miercuri canalul de televiziune Russia Today.
La Johnson Space Center (Nasa), cercetătorii încearcă să dovedească faptul că este posibil de a călători mai repede decât viteza luminii. Fizicianul şi inginerul Harold G. White (43 de ani) consideră că este posibil să fie încălcate regulile de timp şi spaţiu, formulate de Albert Einstein, atunci când a postulat că este imposibil ca viteza luminii să fie depăşită.
El se bazează pe teoriile fizicianului mexican Miguel Alcubierre, care a teoretizat în 1994 depăşirea limitei de viteză galactice a lui Einstein, ceea ce, în opinia sa, este posibil în cazul în care oamenii de ştiinţă vor descoperi modalitatea de a controla densitatea spaţiului.
În momentul de faţă, White şi echipa sa încearcă să distorsioneze traiectoria fotonului pentru a afla dacă este posibil să-l împingă spre o viteză mai mare decât cea a luminii.
‘Spaţiul cosmic se distorsionează încă din momentul Big Bang-ului acum 13,7 miliarde de ani şi mai ştim că în perioadele timpurii ale Universului exista fenomenul extensiilor explozive, când două puncte se îndepărtau unul de altul cu o viteză foarte mare’, mai spune fizicianul american.
Crearea unei nave reale după modelul USS Enterprise este posibilă, în opinia sa, doar că într-un viitor mai îndepărtat, iar proiectul său trebuie să deschidă posibilitatea pentru călătorii spaţiale pe distanţe foarte lungi. Potrivit acestuia, timpul spre alte sisteme stelare poate fi redus de la zeci de mii de ani la săptămâni sau luni.
Colegii lui White consideră ideile acestuia ‘puţin nebuneşti pentru vremurile noastre’, dar recunosc că proiectul are nevoie de timp. Astfel, fizicianul Richard Obousy, de la Icarus Interstellar, a declarat: ‘Avem tendinţa de a supraestima ceea ce putem face într-o perioadă scurtă de timp, dar de cele mai multe ori subestimăm capacităţile noastre pe termen lung’.”[2]
Viteza gandului – o viteza instantanee!
Viteza gandului intriga foarte mult pe oamenii de stiinta liberi in gandire, dar si pe cei habotnici (conservatori), pentru ca insasi sintagma “viteza a gandului”, denota clar faptul ca o persoana care se gandeste la steaua Sirius (de exemplu), imediat gandul mintea a facut o conexiune intr-acolo. Un om daca se gandeste la o persoana (persoana iubita), imediat se face legatura instant, caci telepatie depaseste oricum viteza luminii.
Testele arata ca telepatia este reala:
“Telepatia are mai multe forme si e dificil de izolat in stare pura. Cand e vorba de oameni, ea se petrece la nivelul inconstientului si nu tine cont de distante. Presupune doi actanti. Primul, cel care transmite, se numeste agent. Al doilea, cel care receptioneaza, se numeste receptor. Receptorul trebuie sa fie neaparat dotat parapsihologic, el este subiectul real al telepatiei. Dar actiunea sa e pasiva, el primeste pur si simplu un mesaj. Daca receptorul face efortul de a citit gandurile cuiva, nu mai avem de a face cu telepatia, ci cu clarviziunea. In practica, foarte des, nu se poate diferentia telepatia de clarviziune, de aceea fenomenele poarta denumirea comuna de perceptie extrasenzoriala. Incercarile de clasificare a telepatiei marturisesc aceeasi dificultate. Mai intai, se deosebeste o telepatie reala de alta aparenta.
Telepatia aparenta a fost bine studiata de psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in lucrarea sa “Despre sugestia mentala”. El o imparte in patru categorii:
- falsa telepatie datorata imprejurarilor ( subiectul observa unele indicii si deduce in mod normal mesajul);
- falsa telepatie datorata asociatiei de idei (doua persoane traiesc impreuna si isi cunosc obisnuintele de rationament; cand una evoca o idee, ambele asociaza in mod automat alte idei identice);
- falsa telepatie datorata relatiei hipnotice (intre hipnotizator si subiectul cu care lucreaza indelung se stabileste un soi de limbaj secret, insesizabil profanilor);
- Cumberlandismul (descrie falsa telepatie datorata miscarilor inconstiente; receptorul trebuie sa ghiceasca locatia unui obiect ascuns iar agentul, instinctiv, cunoscand-o, o tradeaza prin miscari involuntare). Dar intreaga problematica a falsei telepatii este astazi depasita Ea are loc numai intre persoane aflate una aproape de alta; or, marile experimente telepatice se petrec la distante cateodata uriase. Cand sunt implicate distante mari, niciuna din categoriile lui Ochorowicz nu mai functioneaza.
Telepatia reala poate fi spontana sau experimentala. Ea mai poate fi voluntara sau involuntara, dupa caracterul voluntar sau nevoluntar al actiunii agentului. In fine, se mai vorbeste despre o telepatie pura si alta generala, adica despre fenomene ce se datoreaza exclusiv telepatiei sau pot fi interpretate si altminteri. In privinta telepatiei pure, efortul cel mai mare a fost depus de parapshihologii britanici Samuel Soal si F. Bateman. Cei doi au lucrat cu un mediu codificat drept doamna Stewart. Ei considerau ca in telepatia pura receptorul trebuie sa ghiceasca un gand, nu un obiect material. Dificultatea consta in a sti daca subiectul afla gandul, sau, prin agentul transmitator, intra in contact extrasenzorial cu obiectul ce inspirase respectivul gand. Asadar, ei au inventat diverse precautii experimentale. Au folosit cinci carti de joc care contineau cate o litera fiecare. Operatorul le amesteca, le etala cu fata in sus si primea, pe un ecran, o cifra intre 1 si 5 dintr-o serie scrisa dupa regula hazardului (conform unor tablele elaborate de matematicieni).
Literele corespundeau unor nume de animale, iar animalele la randul lor, corespundeau cu 5 prieteni ai celor 2 experimentatori, pe care doamna Stewart nu-i cunoastea. In acest mod, experimentatorii trebuiau sa se gandeasca pentru a indica obiectul, iar subiectul urma sa receptioneze gandul. S-a realizat un procent ridicat de reusite, echivalat cu o probabilitate a hazardului de 1 la 100.000 de milioane. Totusi, telepatia pura n-a putut fi demonstrata. Mai intai, nimeni nu stie de ce ghicirea unui gand ar fi mai telepatica decat ghicirea unui obiect la care agentul se gandeste. Psihologic vorbind, ambele cazuri sunt identice. Apoi, nu se stie daca doamna Stewart primea in mod pasiv mesajul sau il afla in mod activ, citind gandurile experimentatorilor. Adica nu se stie cat a fost telepatie pura si cat clarviziune, deoarece agentul poate intra in armonie cu receptorul, iar semnalele pot fi extrase si nu transmise.
SPR
Primele investigatii sistematice si pertinente in materie de telepatie incep in anul 1883, dupa constituirea Societatii Britanice pentru Cercetari Psihice, numita prescurtat SPR. SPR organizeaza diferite tipuri de teste pentru a afla legile acestui fenomen paranormal. Persista intrebarea: ce anume se transmite optim prin telepatie? SPR experimenteaza cu diferite obiecte: carti de joc, desene, numere. Iata cadrul standard al testului: subiectul, cu ochii legati si urechile astupate, statea in fata unei mese. Agentul se afla in spatele lui si privea obiectul. Linistea era obligatorie si se instituiau toate precautiile pentru a nu exista comunicare normala. Uneori agentul statea intr-o camera alaturata, la 10 metri de receptor, avand interpusi doi pereti intermediari.
Undele alfa
Am subliniat putin mai devreme ca, in telepatie, receptorul trebuie sa se afle intr-o stare denumita alfa. Denumirea provine de la undele cerebrale alfa, care caracterizeaza encefalograma subiectului pregatit pentru receptionarea mesajului telepatic. Ritmul alfa are frecventa cuprinsa intre 8 si 12 cicli/secunda si caracterizeaza relaxarea, reveria, introspectia, granita dintre somn si trezire. Pentru a intra in ritm alfa, individul trebuie sa elimine orice stimul exterior si sa realizeze repausul psihic. Experimental, starea alfa se realizeaza sub hipnoza, in transa, in timpul premergator visului sau, pur si simplu, intr-o camera linistita si intunecoasa, avand ochii inchisi si urechile astupate. Starea alfa pura caracterizeaza recepetia telepatica precum si clarviziunea.
In anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionierii studiului parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta, reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi constienti ca asculta ordine.”[3]
Read more at: Viteza gândului | demostene.ro
Read more at: Viteza gândului | demostene.ro
SURSE