Preiau un articol extrem de bine realizat marca yogaesoteric.net[1] in care se explica cu lux de amanunte cum fiecare imagine in care apar oameni importanti din politica, mass-media, servicii secrete etc. nu sint coincidente ci niste poze speciale puse pentru a transmite mesaje masonice:
“ Nu v-aţi întrebat niciodată de ce presa e plină de poze oribile din punct de vedere al calităţii fotografice, deşi vorba aceea, ziarele şi agenţiile de presă angajează fotografi profesionişti? Nu v-aţi gândit niciodată că poate fotografii şi redactorii le poartă pică acelor personalităţi pe care le fotografiază în ipostaze ridicole, penibile, inestetice? Prin pozele de presă abundă ochelarii căzuţi pe nas sau fluturaţi în aer, degetele pe nas sau la ochi sau fluturând aiurea, pumni încleştaţi, priviri nostalgice îndreptate către cer, degete întinse în altă direcţie decât privirile. Poze disproporţionate numai ca să încapă şi mâinile gesticulând. Ciudăţenii şi urâţenii. Sunt pure „întâmplări”? Nuuuu. Aceste poze penibile sunt intenţionat realizate şi selectate, pentru că reprezintă semnale masonice.
Francmasoneria mondială comunică prin intermediul semnalelor şi ordinelor transmise prin presă
Cu cât studiem mai mult semnalele masonice, cu atât mai izbitoare apare evidenţa incontestabilă a realităţii lor. Oricât ar părea de paradoxal sau incredibil, francmasonii îşi transmit continuu, pe sub nasul nostru, ordine şi semnale secrete! Cum fac ei asta? Cu ajutorul presei. Deoarece toate marile concernuri şi agenţii de presă sunt finanţate de masoni, ele sunt foarte strict controlate de aceştia. Din acest motiv (cu foarte puţine excepţii) nu găsim în presă dezvăluiri despre masonerie şi planurile sale sinistre, dar în schimb găsim din plin mesaje şi semnale pentru „fraţii iniţiaţi” în „tainele” masoneriei. Aceste mesaje sunt transmise prin fotografii în care „fraţii” fac anumite semne specifice. Grupajele de portrete precum cel alăturat sunt o modalitate comună de introducere a semnalelor masonice.
În ciuda propagandei cu care vrea să îi prostească pe cei creduli, francmasoneria este o sectă satanică (lucru evident dacă îi analizăm simbolurile, ritualurile şi protocoalele) al cărei scop este dominarea întregii planete. Organizarea piramidală a acestei secte face ca doar francmasonii de rang înalt să cunoască exact toate planurile criminale pe care le-au conceput înaintaşii lor şi pe care ei le pun cu obstinaţie în practică. Ceilalţi sunt racolaţi în numele unor „idei esoterice” sau interese materiale şi sociale şi, în naivitatea lor, îşi imaginează că nu fac rău nimănui prin participarea la ritualurile şi conspiraţiile acestei secte. Aceasta este însă o păcăleală sinistră pentru că nimeni nu se poate sustrage consecinţelor karmice, altfel spus, legii cauzei şi a efectului.
Principalele instituţii şi poziţii ale puterii sunt în mâinile masoneriei
Aşa cum o dovedesc din plin semnalele masonice transmise prin presă, francmasoneria controlează principalele instituţii, posturi politice şi funcţii publice, începând desigur cu marile finanţe, continuând cu preşedenţia majorităţii statelor, armatele şi marile concernuri economice şi ajungând până la domeniul cultural şi religios.
Nu mai este pentru nimeni o taină că fostul Papă a fost mason de rang înalt, iar noul Papă, Benedict al XVI-lea, s-a prezentat de la început cu semnale masonice. Desigur vă amintiţi din articolele noastre despre Osho că Joseph Alois Ratzinger (numele laic al actualului papă) pe când era cardinal este cel care a comandat şi a militat pentru exterminarea lui Osho. În acest colaj de imagini prezentat pe prima pagină a cotidianul Ziua, cel mai ostentativ pro-masonic ziar din România, patru noi fotografii ale noului Papăîi lămuresc pe „fraţii masoni” din România că noul Papă va continua construcţiile masonice începute de precedentul. Toate cele patru imagini au semnale masonice evidente.
Prin urmare, problema care derivă direct este următoarea: principalii lideri din politică, justiţie, economie, finanţe etc. fac parte dintr-o organizaţie secretă care le cere să fie fideli înainte de toate regulilor francmasonice. Pentru toţi aceştia interesele, regulile, ordinele şi directivele masonice sunt mult mai importante decât legile sau interesele propriei ţări. La intrarea în masonerie, se cere membrilor să jure că vor respecta secretele şi regulile masonice şi vor fi înainte de toate fideli lojilor şi „fraţilor masoni”.
Propaganda masonică vrea să ne convingă de latura pozitivă a acestei fraternităţi malefice internaţionale. Nu vă lăsaţi păcăliţi de abilitatea lor oratorică! Cum ar fi posibil ca în atât de multe situaţii delicate de politică externă, finanţe sau economie, „fraţii” din afară să ofere soluţii conforme interesului naţional? Pentru masoni nici nu există interes naţional! Contează numai planurile lor mârşave, subordonarea faţă de sectă şi propriile lor interese.
Această reţea insidioasă a împânzit tot globul. Indiferent de provenienţă, masonii de pretutindeni comunică între ei prin limbajul universal al imaginilor. Semnalele şi ordinele masonice trasmise prin imaginile de presă îi informează rapid şi precis pe toţi masonii despre anumite obiective şi planuri, despre rangul diferitelor personaje, despre direcţii de urmat etc.
Principalele semnale masonice
Semnalele şi ordinele masonice sunt transmise prin mass-media, inclusiv prin televiziune, dar în special în presa scrisă, prin intermediul fotografiilor, al comentariilor fotografiilor şi al articolelor alăturate.
Uneori este vorba de comenzi foarte precise, dar de cele mai multe ori aceste semnale indică:
- apartenenţa unei anumite persoane la masonerie;
- susţinerea unui anumit proiect sau a unei persoane de către masonerie;
- combaterea unei anumite persoane sau a unei idei, în diferite conjuncturi;
- uneori aceste semnale sunt o „semnătură” masonică pentru a da de ştire „fraţilor” de pretutindeni că anumite acţiuni sunt ticluite de masonerie sau sunt pe placul masoneriei mondiale;
- anumite mesaje pot cere sprijinul sau ajutorul, sau pot disimula anumite ştiri.Într-un articol anterior am prezentat 12 semnale masonice clasice: 1) Semne cu arătătorul
2) Semnul „OK” 3) Pumnul 4) Piramida 5) Jocul mâinii 6) Mâna pe inimă 7) Strângerea de mână 8) Ridicarea privirii 9) Privirea pe deasupra ochelarilor 10) Mâna la ochelari 11) Mâna la cravată 12) Mâna la gât.În general, toate aceste semne arată fie apartenenţa persoanei respective la masonerie, fie faptul că este susţinută de masonerie în realizarea unor anumite proiecte. Există aici o excepţie delicată, dar importantă: dacă persoane care nu au fost niciodată prezentate cu semnale masonice apar subit cu aceste semnale atunci când suferă un accident, atentat sau campanie de denigrare, semnul este de fapt semnătura masonilor, ca să ştie cu toţii cine a autorul acelui atac.
Deşi am identificat aceste 12 semnale diferite, nu trebuie să ne imaginăm că fiecare dintre ele are o semnificaţie univocă. Argumentul cel mai simplu este acela că atunci persoanele care nu poartă ochelari nu ar putea transmite anumite mesaje. Unele semne apar mai rar decât altele, şi analizând diferite fotografii putem deduce, de exemplu, că semnul „OK” în varianta realizată cu ambele mâini este rezervat masonilor de rang înalt aflaţi în misiuni foarte importante.
Pumnul, atunci când este agitat în aer, indică impunerea unui proiect. Mai ales atunci când pe fundal apare un alt simbol masonic, ca de exemplu stelele din steagul Uniunii Europene, este clar pentru „fraţii” sectei satanice că li se ordonă să vină în sprijinul acelui proiect. Dintre toate cele 12 semne, ultimele două: mâna la cravată şi mâna la gât sunt folosite de francmasoni pentru a cere ajutor „fraţilor” atunci când se află în anumite conjuncturi dificile. Fotografia alăturată a însoţit un articol în care se vorbeşte de anchetarea liberalului Dinu Patriciu în legătură cu afacerile Petromidia. „Fraţii masoni” din presă şi justiţie sunt chemaţi să îi sară în ajutor.
În rest, textul care însoţeşte poza sau textul articolului ne pot da indicaţii despre scopul semnalelor.
Cum sunt realizate fotografiile-semnal?
Un element cheie în transmiterea semnalelor şi ordinelor masonice este realizarea fotografiilor-semnal. Pentru aceasta fotografii fie sunt ei înşişi iniţiaţi, fie sunt solicitaţi de către redactori să surprindă personajele în ipostaze dinamice, gesticulând, pe baza unor modele. Francmasonii de rang mai înalt (nu toţi ucenicii) sunt învăţaţi, uneori chiar de către redactori (pentru fotografiile realizate în studio) ce gesturi să realizeze. Redactorii care decid ce fotografii se publică sunt cu certitudine iniţiaţi. Nu întâmplător, editorii şi redactorii, care se lasă atât de rar fotografiaţi, apar cu semnale masonice. Alături, masonul declarat Sorin Roşca Stănescu execută simultan 3 gesturi-semnal, ca să priceapă şi „fraţii” cei mai grei de cap că Ziua ştie ce zice despre masonerie mai mult decât orice alt ziar. Cele trei semnale sunt: privirea peste ochelari, mâna la cap (variantă a gesturilor cu arătătorul pe faţă şi cu mâna la ochelari) şi pixul ţinut în mâna stângă (diferite obiecte ţinute ostentativ în mână sunt de fapt variante ale gestului cu mâna la ochelari).
Fotografii pândesc cu răbdare momentul când personajul ales gesticulează. Următoarea dată când vă uitaţi la televizor la o conferinţă de presă a unui personaj important precum Primul Ministru sau Guvernatorul Băncii Naţionale, urmăriţi cu atenţie să sesizaţi momentul în care se declanşează blitz-urile fotografilor. Veţi remarca faptul că, atunci când vorbitorul gesticulează, este vizibil faptul că se fac foarte multe fotografii pentru a surprinde momentul. Atunci când vorbitorul nu reuşeşte să strecoare aceste semnale, fotografii recurg şi la trucuri, dintre care cel mai simplu este fotografierea de jos, aşa încât să se „improvizeze” ridicarea privirii, ca în fotografia alăturată cu Dan Voiculescu.
Un alt truc clasic este montarea fotografiilor. Chiar dacă personajele nu gesticulează, sau dacă nu gesticulează destul de elocvent, montajul poate să strecoare bizare degete întinse care sunt cu certitudine semnale masonice.
În montajul alăturat, candidatul la Primăria Capitalei din partea PSD, Marian Vanghelie, altminteri prolific în gesturi masonice, este însoţit de un index din audienţă, care nu e clar către ce arată. Putem privi acest montaj, în cazul lui Vanghelie, ca pe o explicitare evidentă a semnalului masonic, tocmai pentru că personajul în cauză nu economiseşte niciodată gesturile… Bucureştenii îşi amintesc cu siguranţă afişele lui Vanghelie din campania electorală: fie că se scărpina în cap sau arăta cu indexul un lighean, semnalul masonic era mereu acolo! Observaţi aici şi cât de disproporţionat este montajul fotografic, special pentru a atrage atenţia.
În al doilea montaj, procurorul şef Amariei realizează un gest mai puţin evident. Observăm că fotografia este distorsionată ca să îi cuprindă şi mâinile care realizează gestul „piramidei”,
într-o variantă mai puţin obişnuită. În scena din fundal, unul dintre personaje face un ostentativ gest cu mâna întinsă şi indexul orientat spre Amariei. Acesta întăreşte semnalul masonic. Motivul acestui colaj? Procurorul-şef Amariei tocmai s-a compromis printr-un flagrant care într-un stat de drept i-ar aduce destituirea. De aceea masonii sunt relativ discreţi în transmiterea semnalului masonic, dar montajul arată clar celor „iniţiaţi” că Amariei se bucură în continuare de susţinerea masonilor, indiferent de conţinutul aparent dur al articolului. O dovadă în plus că este un colaj-semnal: data scrisă pe fotografie este 2003, deşi a apărut în presă în aprilie 2005. S-au folosit cu siguranţă fotografii mai vechi.
Cum deosebim gesturile fireşti de semnalele masonice?
Recapitulând, semnalele masonice sunt gesturi comune. Pe marea lor majoritate probabil că fiecare dintre noi le realizăm de mai multe ori în fiecare zi. Atunci, de ce au fost alese ca semnale masonice? Tocmai pentru a nu atrage atenţia cititorului neavizat! Cum identificăm aceste gesturi ca semnale masonice în anumite fotografii? Mai ales atunci când ele sunt nejustificate sau nu sunt însoţite de o mimică asociată, ele sunt semnale. Atunci când gestul este explicabil în context, nu este vorba neapărat de un semnal masonic.
De exemplu, pentru un vorbitor volubil ca Traian Băsescu, care gesticulează tot timpul, nu trebuie să ne gândim imediat că toate semnele cu mâna pe care le face sunt semnale masonice. Fotografia alăturată (dreapta), care l-a surpins pe preşedintele ţării într-o ipostază tipică pentru el, este coerentă din punct de vedere al gesturilor şi mimicii feţei. Vorbitor pasionat, Băsescu este prins în discurs şi gesticulează mai tot timpul. Cu atât mai uimitor este faptul că, deşi gesticulează mai tot timpul, marea majoritate a fotografiilor din presă nu redau această gestică. În ceea ce-l priveşte pe Adrian Năstase (stânga), un personaj mai degrabă introvertit, gestul nu este însoţit şi de mimică. Deci în acest colaj, deşi aparent ambele personaje pot părea că fac semnale masonice, în realitate numai în cazul lui Adrian Năstase este vorba cu certitudine de un semnal masonic. Acest colaj a apărut exact în această formă în presa între cele două tururi de scrutin ale alegerilor din noiembrie-decembrie 2004.
Dacă ne referim însă la fotografia alăturată, unde Corneliu Vadim Tudor, un alt vorbitor pasionat, face un gest cu pumnul, lucrurile nu mai sunt la fel de clare. Gestul cu pumnul poate părea un gest spontan care însoţeşte discursul înflăcărat. Pentru a elimina orice dubiu, titlul articolului este „Pumnul lui Vadim”. Aici semnul cu pumnul este doar un semn masonic de recunoaştere, nu impune vreun proiect anume, pentru că nu este vorba de nici un proiect. O dovadă în plus: conţinutul articolului nu are nici cea mai mică legătură cu titlul: “Pumnul lui Vadim”.
La polul opus, pe 14 martie 2005 am avut ocazia să urmărim în direct la Realitatea TV o conferinţă de presă a actualului Ministru de Finanţe, Ionuţ Popescu,
un personaj mult mai rezervat. Subiectul conferinţei de presă: întreruperea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. Timp de 20 minute Ionuţ Popescu (dreapta în fotografie) a vorbit liniştit, cu mâinile aşezate cuminţi pe pupitru. A gesticulat o singură dată, cel puţin aşa s-a văzut pe ecran. Oare de ce fotografiile publicate în presa de a doua zi surprind exact acest gest, care seamănă cu semnul pumnului? Cu siguranţă, pentru a-i asigura pe fraţii masoni că, în ciuda aparentelor probleme cu FMI, situaţia este sub control. Probabilitatea de a surprinde „întâmplător” acel gest singular în fotografii este aproape nulă!
Aveţi obiecţii? Vă oferim răspunsuri!
Poate încă mai credeţi că totul este o scorneală… Dacă acestea sunt gesturi obişnuite şi comune, de ce le interpretăm neapărat ca semnale masonice? Pentru că aceste gesturi sunt fireşti în viaţa de zi cu zi, dar sunt anormale pentru o fotografie! Orice om, atunci când este fotografiat, din reflex coboară mâinile şi ia o atitudine cât de cât fotogenică. Luaţi chiar acum albumele dumneavoastră foto sau câteva fotografii realizate cu familia şi prietenii. Deloc surprinzător, nu veţi vedea mâini agitate, degete pe faţă, ochelari pe nas, mâna la gât… Eventual dacă astfel de gesturi apar, ele se auto-explică prin context, într-un instantaneu animat în care personajele gesticulează într-un moment de efuziune. Dar acestea sunt cazuri rarisime. Iar dacă din greşeală faceţi o astfel de fotografie, în general aveţi tendinţa să o consideraţi un rebut şi să o puneţi undeva la coada albumului (dacă totuşi o puneţi), în nici un caz nu vă făliţi cu ea!
Dacă aveţi la îndemână un aparat foto, surprindeţi-vă un prieten sau o rudă cu rugămintea de a-i fotografia. Veţi remarca, deloc surprinzător, că persoana respectivă îşi redresează ţinuta, închide gura, coboară mâinile, îşi scoate ochelarii dacă sunt ochelari de citit sau şi-i reaşează corect pe nas. Şi vă priveşte în faţă, nu se uită la tavan. Deci…
Da, toate semnalele masonice sunt gesturi fireşti, dar nu pentru o fotografie!!! Tocmai aceasta este ingeniozitatea procedeului. O poză-semnal de calitate trebuie să fie elocventă din punct de vedere al semnalului transmis pentru „fraţii iniţiaţi” dar nebătătoare la ochi pentru ceilalţi.
Poate consideraţi că gesturile-semnal apar în fotografii pentru ca acestea să fie dinamice şi expresive. Nu este neapărat aşa, pentru că chipul uman este deosebit de expresiv. Nenumărate stări şi nuanţe pot fi transmise prin mimică şi gestică, fără ostentaţia semnelor speciale. Reproducem mai jos două colaje speciale, în care trei personaje celebre: Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană sunt prezentate în diferite ipostaze, mai întâi normale (fără semnal, în stânga) şi apoi cu semnale masonice (în dreapta). Observaţi că imaginile normale (stânga) sunt suficient de variate şi expresive, pe când cele din dreapta, acum când deja începem să ne “trezim”, ne apar de-a dreptul ciudate sau măcar inutil încărcate, forţate.
Încă un argument care ţine de estetica şi profesionalismul fotografiilor. Observaţi cât de disproporţionate şi urâte sunt fotografiile din grupajul următor. Toate transmit semnale masonice şi toate sunt prost încadrate, dezechilibrate, urâte dincolo de orice limită. Noul papă arată chiar sinistru aici, în nici un caz ca o figură sacerdotală în contact cu tainele divine. Emil Constatinescu, Vladimir Voronin, Mugur Isărescu şi Ion Iliescu par a avea mâini mai mari decât restul corpului. Pe rândul de jos, în dreapta, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, este însoţit de o foarte stranie mână fluturând. Pe rândul al doilea, în stânga, Ionuţ Popescu, actualul Ministru de Finanţe, pare că îşi caută ochelarii. Această fotografie este atât de ostentativă ca şi semnal încât nu e deloc reuşită din acest punct de vedere. Totuşi, diferite ziare au reluat-o din nou şi din nou, poate ca să îi lămurească şi pe “fraţii masoni” mai recalcitranţi, din vechea guvernare, ca actuala direcţie este cea dorită de sectă [francmasonerie]. Pe rândul de sus, dreapta, lui Ovidiu Muşetescu pare că i-a intrat o muscă în ochi, pe când generalul Sorescu (stânga jos) pare un şcolar prins cu lecţia neînvăţată. Oricum, cea mai gogonată este imaginea premierului Tăriceanu, centru jos. Probabil fotograful era lungit la sol când a luat acest instantaneu.
Masonerie românească… Ca’n Caragiale!
(cacofoniile nu sunt intenţionate sau întâmplătoare, ci inevitabile)Am avut ocazia să analizăm mii de fotografii de presă, atât din presa autohtonă cât şi din cea occidentală, mai versată şi mai disciplinată în ale masoneriei. Această experienţă ne-a convins încă o dată că, la modul profund, spiritul românesc respinge masoneria ca pe o tumoare de neînţeles pentru spontaneitatea sa intrinsecă. Chiar şi atunci când intră în masonerie, românii rămân inevitabil personaje demne de atenţia lui Caragiale. Sau mai degrabă, credem noi, tocmai intrând în masonerie românii noştri devin nişte Farfuridi, Pristanda, Caţavencu.
În unitatea de granit cenuşiu a „Frăţiei Satanice Mondiale” care este Francmasoneria, ”rămurica” românească este o „fluşturatică pată de culoare”. Unde altundeva în lume s-a mai auzit ca o lojă să fie declarată instituţie de interes naţional finanţată prin urmare de la buget? Unde se mai încaieră în orgolii şi-şi spală rufele în public „distinsele loji”, recurgând la arbitrajul presei? Nicăieri. Precum nu am mai găsit altundeva în peisajul presei o astfel de amestecătură în ceea ce priveşte fotografiile-semnal masonice.Dacă în presa germană sau britanică, de exemplu, fotografiile-semnal sunt folosite cu cumpătare şi inteligenţă, media românească aruncă în joc aceste fotografii aproape fără nici o noimă, cu orice ocazie. Un lucru e clar pe baza acestora. Cam toate personajele importante din viaţa politică, economică şi culturală a României au păşit în interiorul „frăţiei” satanice a masoneriei. În ceea ce priveşte interpretarea semnalelor, abundenţa fotografiilor-semnal nu ne ajută prea mult. Această sui-generis „logoree”, această ostentaţie în afişarea semnalelor indică desigur lipsa de maturitate şi disciplină a masonilor români. Ceea ce ne face să fim optimişti. Poate că nu e totul pierdut pentru poporul român.”
Cu cât studiem mai mult semnalele masonice, cu atât mai izbitoare apare evidenţa incontestabilă a realităţii lor. Oricât ar părea de paradoxal sau incredibil, francmasonii îşi transmit continuu, pe sub nasul nostru, ordine şi semnale secrete! Cum fac ei asta? Cu ajutorul presei. Deoarece toate marile concernuri şi agenţii de presă sunt finanţate de masoni, ele sunt foarte strict controlate de aceştia. Din acest motiv (cu foarte puţine excepţii) nu găsim în presă dezvăluiri despre masonerie şi planurile sale sinistre, dar în schimb găsim din plin mesaje şi semnale pentru „fraţii iniţiaţi” în „tainele” masoneriei. Aceste mesaje sunt transmise prin fotografii în care „fraţii” fac anumite semne specifice. Grupajele de portrete precum cel alăturat sunt o modalitate comună de introducere a semnalelor masonice. 
Nu mai este pentru nimeni o taină că fostul Papă a fost mason de rang înalt, iar noul Papă, Benedict al XVI-lea, s-a prezentat de la început cu semnale masonice. Desigur vă amintiţi din articolele noastre despre Osho că Joseph Alois Ratzinger (numele laic al actualului papă) pe când era cardinal este cel care a comandat şi a militat pentru exterminarea lui Osho. În acest colaj de imagini prezentat pe prima pagină a cotidianul Ziua, cel mai ostentativ pro-masonic ziar din România, patru noi fotografii ale noului Papăîi lămuresc pe „fraţii masoni” din România că noul Papă va continua construcţiile masonice începute de precedentul. Toate cele patru imagini au semnale masonice evidente. 
Propaganda masonică vrea să ne convingă de latura pozitivă a acestei fraternităţi malefice internaţionale. Nu vă lăsaţi păcăliţi de abilitatea lor oratorică! Cum ar fi posibil ca în atât de multe situaţii delicate de politică externă, finanţe sau economie, „fraţii” din afară să ofere soluţii conforme interesului naţional? Pentru masoni nici nu există interes naţional! Contează numai planurile lor mârşave, subordonarea faţă de sectă şi propriile lor interese. 
Uneori este vorba de comenzi foarte precise, dar de cele mai multe ori aceste semnale indică:
Pumnul, atunci când este agitat în aer, indică impunerea unui proiect. Mai ales atunci când pe fundal apare un alt simbol masonic, ca de exemplu stelele din steagul Uniunii Europene, este clar pentru „fraţii” sectei satanice că li se ordonă să vină în sprijinul acelui proiect. Dintre toate cele 12 semne, ultimele două: mâna la cravată şi mâna la gât sunt folosite de francmasoni pentru a cere ajutor „fraţilor” atunci când se află în anumite conjuncturi dificile. Fotografia alăturată a însoţit un articol în care se vorbeşte de anchetarea liberalului Dinu Patriciu în legătură cu afacerile Petromidia. „Fraţii masoni” din presă şi justiţie sunt chemaţi să îi sară în ajutor.
Un element cheie în transmiterea semnalelor şi ordinelor masonice este realizarea fotografiilor-semnal. Pentru aceasta fotografii fie sunt ei înşişi iniţiaţi, fie sunt solicitaţi de către redactori să surprindă personajele în ipostaze dinamice, gesticulând, pe baza unor modele. Francmasonii de rang mai înalt (nu toţi ucenicii) sunt învăţaţi, uneori chiar de către redactori (pentru fotografiile realizate în studio) ce gesturi să realizeze. Redactorii care decid ce fotografii se publică sunt cu certitudine iniţiaţi. Nu întâmplător, editorii şi redactorii, care se lasă atât de rar fotografiaţi, apar cu semnale masonice. Alături, masonul declarat Sorin Roşca Stănescu execută simultan 3 gesturi-semnal, ca să priceapă şi „fraţii” cei mai grei de cap că Ziua ştie ce zice despre masonerie mai mult decât orice alt ziar. Cele trei semnale sunt: privirea peste ochelari, mâna la cap (variantă a gesturilor cu arătătorul pe faţă şi cu mâna la ochelari) şi pixul ţinut în mâna stângă (diferite obiecte ţinute ostentativ în mână sunt de fapt variante ale gestului cu mâna la ochelari).
Fotografii pândesc cu răbdare momentul când personajul ales gesticulează. Următoarea dată când vă uitaţi la televizor la o conferinţă de presă a unui personaj important precum Primul Ministru sau Guvernatorul Băncii Naţionale, urmăriţi cu atenţie să sesizaţi momentul în care se declanşează blitz-urile fotografilor. Veţi remarca faptul că, atunci când vorbitorul gesticulează, este vizibil faptul că se fac foarte multe fotografii pentru a surprinde momentul. Atunci când vorbitorul nu reuşeşte să strecoare aceste semnale, fotografii recurg şi la trucuri, dintre care cel mai simplu este fotografierea de jos, aşa încât să se „improvizeze” ridicarea privirii, ca în fotografia alăturată cu Dan Voiculescu.
În montajul alăturat, candidatul la Primăria Capitalei din partea PSD, Marian Vanghelie, altminteri prolific în gesturi masonice, este însoţit de un index din audienţă, care nu e clar către ce arată. Putem privi acest montaj, în cazul lui Vanghelie, ca pe o explicitare evidentă a semnalului masonic, tocmai pentru că personajul în cauză nu economiseşte niciodată gesturile… Bucureştenii îşi amintesc cu siguranţă afişele lui Vanghelie din campania electorală: fie că se scărpina în cap sau arăta cu indexul un lighean, semnalul masonic era mereu acolo! Observaţi aici şi cât de disproporţionat este montajul fotografic, special pentru a atrage atenţia.
într-o variantă mai puţin obişnuită. În scena din fundal, unul dintre personaje face un ostentativ gest cu mâna întinsă şi indexul orientat spre Amariei. Acesta întăreşte semnalul masonic. Motivul acestui colaj? Procurorul-şef Amariei tocmai s-a compromis printr-un flagrant care într-un stat de drept i-ar aduce destituirea. De aceea masonii sunt relativ discreţi în transmiterea semnalului masonic, dar montajul arată clar celor „iniţiaţi” că Amariei se bucură în continuare de susţinerea masonilor, indiferent de conţinutul aparent dur al articolului. O dovadă în plus că este un colaj-semnal: data scrisă pe fotografie este 2003, deşi a apărut în presă în aprilie 2005. S-au folosit cu siguranţă fotografii mai vechi.
De exemplu, pentru un vorbitor volubil ca Traian Băsescu, care gesticulează tot timpul, nu trebuie să ne gândim imediat că toate semnele cu mâna pe care le face sunt semnale masonice. Fotografia alăturată (dreapta), care l-a surpins pe preşedintele ţării într-o ipostază tipică pentru el, este coerentă din punct de vedere al gesturilor şi mimicii feţei. Vorbitor pasionat, Băsescu este prins în discurs şi gesticulează mai tot timpul. Cu atât mai uimitor este faptul că, deşi gesticulează mai tot timpul, marea majoritate a fotografiilor din presă nu redau această gestică. În ceea ce-l priveşte pe Adrian Năstase (stânga), un personaj mai degrabă introvertit, gestul nu este însoţit şi de mimică. Deci în acest colaj, deşi aparent ambele personaje pot părea că fac semnale masonice, în realitate numai în cazul lui Adrian Năstase este vorba cu certitudine de un semnal masonic. Acest colaj a apărut exact în această formă în presa între cele două tururi de scrutin ale alegerilor din noiembrie-decembrie 2004.
un personaj mult mai rezervat. Subiectul conferinţei de presă: întreruperea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. Timp de 20 minute Ionuţ Popescu (dreapta în fotografie) a vorbit liniştit, cu mâinile aşezate cuminţi pe pupitru. A gesticulat o singură dată, cel puţin aşa s-a văzut pe ecran. Oare de ce fotografiile publicate în presa de a doua zi surprind exact acest gest, care seamănă cu semnul pumnului? Cu siguranţă, pentru a-i asigura pe fraţii masoni că, în ciuda aparentelor probleme cu FMI, situaţia este sub control. Probabilitatea de a surprinde „întâmplător” acel gest singular în fotografii este aproape nulă!
Poate încă mai credeţi că totul este o scorneală… Dacă acestea sunt gesturi obişnuite şi comune, de ce le interpretăm neapărat ca semnale masonice? Pentru că aceste gesturi sunt fireşti în viaţa de zi cu zi, dar sunt anormale pentru o fotografie! Orice om, atunci când este fotografiat, din reflex coboară mâinile şi ia o atitudine cât de cât fotogenică. Luaţi chiar acum albumele dumneavoastră foto sau câteva fotografii realizate cu familia şi prietenii. Deloc surprinzător, nu veţi vedea mâini agitate, degete pe faţă, ochelari pe nas, mâna la gât… Eventual dacă astfel de gesturi apar, ele se auto-explică prin context, într-un instantaneu animat în care personajele gesticulează într-un moment de efuziune. Dar acestea sunt cazuri rarisime. Iar dacă din greşeală faceţi o astfel de fotografie, în general aveţi tendinţa să o consideraţi un rebut şi să o puneţi undeva la coada albumului (dacă totuşi o puneţi), în nici un caz nu vă făliţi cu ea!
Da, toate semnalele masonice sunt gesturi fireşti, dar nu pentru o fotografie!!! Tocmai aceasta este ingeniozitatea procedeului. O poză-semnal de calitate trebuie să fie elocventă din punct de vedere al semnalului transmis pentru „fraţii iniţiaţi” dar nebătătoare la ochi pentru ceilalţi.
Încă un argument care ţine de estetica şi profesionalismul fotografiilor. Observaţi cât de disproporţionate şi urâte sunt fotografiile din grupajul următor. Toate transmit semnale masonice şi toate sunt prost încadrate, dezechilibrate, urâte dincolo de orice limită. Noul papă arată chiar sinistru aici, în nici un caz ca o figură sacerdotală în contact cu tainele divine. Emil Constatinescu, Vladimir Voronin, Mugur Isărescu şi Ion Iliescu par a avea mâini mai mari decât restul corpului. Pe rândul de jos, în dreapta, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, este însoţit de o foarte stranie mână fluturând. Pe rândul al doilea, în stânga, Ionuţ Popescu, actualul Ministru de Finanţe, pare că îşi caută ochelarii. Această fotografie este atât de ostentativă ca şi semnal încât nu e deloc reuşită din acest punct de vedere. Totuşi, diferite ziare au reluat-o din nou şi din nou, poate ca să îi lămurească şi pe “fraţii masoni” mai recalcitranţi, din vechea guvernare, ca actuala direcţie este cea dorită de sectă [francmasonerie]. Pe rândul de sus, dreapta, lui Ovidiu Muşetescu pare că i-a intrat o muscă în ochi, pe când generalul Sorescu (stânga jos) pare un şcolar prins cu lecţia neînvăţată. Oricum, cea mai gogonată este imaginea premierului Tăriceanu, centru jos. Probabil fotograful era lungit la sol când a luat acest instantaneu.Gregorian Bivolaru haituit de masoneria din Romania
Multi nu inteleg ce se intampla, dar Bivolaru a scris o carte “Francmasoneria o gigantica conspiratie satanica mondiala”, in care explica bine de tot si pe intelesul oricui cat de periculoasa este masoneria ca si fratie secreta strict politica, fiind singura care se implica in politica. Mai multe despre cum a fost haituit puteti citi aici -> http://www.fara-secrete.ro/conspiratia-gregorian-bivolaru-atacat-15-ani-de-masoneria-din-romania-prin-mass-media-pentru-ca-a-scris-cartea-francmasoneria-o-gigantica-conspiratia-satanista-mondiala
“Aceste dezvăluiri se pare că au fost picătura care “a umplut paharul” şi i-a deteminat pe francmasoni să îşi înteţească eforturile de a distruge cât mai grabnic şcoala de Yoga MISA şi pe Gregorian Bivolaru.
În repetate rânduri Gregorian Bivolaru a afirmat că abuzurile la care este şi a fost supus dumnealui personal (şi şcoala de Yoga MISA) sunt motivate de dezvăluirile pe care le-a făcut cu mai multe prilejuri privind gigantica conspiraţie satanică planetară francmasonică.
Au existat în repetate rânduri ameninţări la adresa lui Gregorian Bivolaru fie directe, fie prin telefon, fie prin scrisori. În 1995 a fost provocată o explozie de proporţii în apartamentul în care locuia. Deşi era evident că nu fusese un accident, iar expertiza pompierilor militari a certificat actul criminal, Poliţia a muşamalizat cazul. Cât despre presă… la ce ne puteam aştepta? În loc să ajute la demascarea adevăraţilor vinovaţi, presa a exagerat în stilul binecunoscut lucrurile, scriind despre cărţile şi obiectele ce au fost împrăştiate în urma exploziei că întreg cartierul a fost acoperit cu materiale pornografice (!!!).
Pentru cine este periculos Gregorian Bivolaru?
De altfel, destul de recent, în iunie 2004 Jurnalul Naţional a dat publicităţii unul dintre biletele de ameninţare pe care l-a primit Gregorian Bivolaru în 12.03.2004 cu câteva zile înainte de declanşarea „celei mai mari operaţiuni iniţiată vreodată de Parchet”. Biletul era intitulat “Ultimul Avertisment” şi era semnat cu un triunghi format din trei puncte, semn specific masonic:
“Dacă nu ai să te potoleşti şi mai scrii lucrări cu „dezvăluiri” te vom băga din nou în puşcărie pentru că acolo îţi este locul şi o să-ţi mai facem o „bucurie” acasă aşa cum a fost cealaltă pe care suntem siguri că nu ai uitat-o”
Întrucât Gregorian Bivolaru a fost acuzat în repetate rânduri (este evident de cine şi în ce scop) că a inventat această conspiraţie masonică pentru a-şi manipula adepţii, ar trebui să subliniem faptul că dumnealui nu este singurul care a făcut astfel de dezvăluiri şi că toţi cei care au avut curajul să vorbească despre adevărata faţă a masoneriei au avut de suferit, mulţi dintre ei dispărând în condiţii misterioase. Vă prezentăm în continuare lista celor mai importante lucrări cu dezvăluiri care au apărut sub îndrumarea şi coordonarea domnului profesor Gregorian Bivolaru prin care erau demascate planurile francmasoneriei.
1. Francmasoneria. Misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare.
2. Dezvăluiri senzaţionale referitoare la acţiunile şi planurile satanice ale francmasoneriei mondiale.
3. SIDA şi francmasoneria. Cum a fost cerut, creat şi răspândit virusul HIV de către anumiţi lideri francmasoni internaţionali (planetari), pentru instaurarea în viitorul apropiat a Noii Ordini Mondiale
4. Semnale şi ordine francmasonice secrete transmise prin presă
5. Revista Francmasoneria – 12 numere
Începem astăzi o serie de articole inspirate de lucrarea “Semnale şi ordine francmasonice secrete transmise prin presă”. Această lucrare se pare că a fost picătura care a umplut paharul şi i-a deteminat pe francmasoni să îşi înteţească eforturile de a distruge cât mai grabnic această şcoală de Yoga şi pe Gregorian Bivolaru. Le era doar pusă în pericol imensa reţea de comunicare pe care şi-au construit-o atât de abil sub pretextul „inFormării”maselor!
Vom ilustra aceste articole cu fotografii ale unor cunoscute personalităţi ale perioadei pe care o parcugem, menite să demonstreze cum sunt comunicate directivele de acţiune între „fraţi” şi cum se observă concretizarea acestor mesaje în acţiuni corespunzătoare. Aceasta ne arată şi modul în care francmasonii prostesc poporul român trasmiţându-şi astfel de mesaje chiar pe sub nasul oamenilor. Îi vom recunoaşte în aceste fotografii pe pionii principali care au comandat şi au pus în aplicare diversiunea MISA, dar nu numai pe ei.
Şi în cazul “scandalului MISA” s-a procedat la fel, dându-se în mod evident comenzi şi mesaje prin intermediul presei. Vom încheia această serie de articole cu exemple concrete care vor ilustra modul în care au fost dirijate din umbră etapele scenariului şi comunicate schimbările de direcţie atunci când era necesar.
Adevărata faţă a francmasoneriei
A aduna cât mai mulţi oameni mediocri şi naivi interesaţi de anumite avantaje efemere (bani, putere, relaţii), care pot fi dresaţi în scurt timp pentru a fi apoi manipulaţi toată viaţa, fără crâcnire, în jurul unui aparent „ideal spiritual” (de faţadă), invocând o imperioasă nevoie de solidaritate („toţi pentru unul, unul pentru toţi”), pentru a-i organiza apoi într-o structură satanică monstruoasă, care se află în afara Bisericii şi a tuturor grupărilor statale constituite şi legitime, punându-i să acţioneze mai mult sau mai puţin orbeşte într-un secret deplin şi într-o aparentă stare de libertate, în cadru lojilor; aceasta este esenţa proiectului francmasonic care, în realitate, este o imensă conspiraţie, ce profită cu viclenie de ignoranţa oamenilor de pretutindeni. Conducătorii Francmasoneriei mondiale se folosesc cu abilitate şi viclenie de toţi oamenii şi de toate mijloacele rele pentru a-şi realiza îngrozitoarele lor planuri de dominaţie asupra întregului pământ. Aproape totdeauna francmasonii iniţiaţi şi cinici îi manipulează pe toţi ceilalţi (inclusiv pe membrii creduli ai lojilor lor), cu aparenţa înşelătoare că le vor doar binele şi progresul.
Născută în secolul al XVIII-lea, în Anglia, această organizaţie ocultă (francmasoneria), care foloseşte în scopuri egoiste, malefice, energiile tainice ale naturii şi care, în realitate, are numai scopuri politice criminale, s-a răspândit apoi în Franţa şi, la scurt timp după aceea, în Europa. La ora actuală ea a ajuns să fie prezentă şi să acţioneze malefic, din umbră, în aproape toate statele lumii. Garnisită cu frânturi de ezoterism eclectic, aparent spiritualizantă – sau, din contră, vădit atee şi luciferică – această fraternitate satanică secretă (francmasoneria) a cunoscut, în trei secole, persecuţii binemeritate şi mai multe schisme înşelătoare pentru cei creduli, luptând mereu în realitate, pentru a cuceri, prin mijloace criminale, puterea asupra întregii planete, în aparenţă, ea s-a erijat într-o vajnică luptătoare numai pentru “libertate” şi “proges social”. Deşi, la prima vedere, francmasoneria pare astăzi a fi divizată în mai multe obedienţe, toate acestea se înţeleg la vârf şi urmăresc acelaşi scop comun. Aproape necunoscută aşa cum este ea în realitate, puţin anacronică, francmasoneria este învăluită chiar şi la ora actuală de un mister fascinant, care contribuie din plin la neliniştitoarea sa stranietate şi la prestigiul pe care îl exercită mai ales asupra celor ignoranţi şi mărginiţi.
Cartea pe care Gregorian Bivolaru a publicat-o dezvăluie faţa cea cutremurător de reală şi aproape necunoscută de cei mulţi a francmasoneriei mondiale.
Adevăratul rol al mass-media
Se ştie deja de mulţi ani că „în conformitate cu constatările Comisiei Senatoriale a Statelor Unite, care a făcut cercetări în legătură cu CIA, 90% din mesajele secrete se transmit şi se propagă – prin texte şi imagini cifrate – prin intermediul mass-mediei, şi mai ales al presei”. (Manfred Adler, Francmasonii şi Vaticanul, Lippstadt 1985, p.163).
Serviciul Secret American CIA reprezintă, desigur, doar o parte (mică, raportată la întreg!) a reţelei mondiale a Francmasoneriei care are ca scop formarea unui guvern mondial anticreştin, astfel încât cele „90 de procente” stabilite referitor la CIA nu vor putea fi aplicate neverificat la cantitatea totală a informaţiilor transmise de lojile masonice. Cu toate acestea, este surprinzător faptul că până în acest moment, nimeni nu pare să se fi ocupat sistematic de descifrarea şi deconspirarea permanentă a mesajelor secrete ale lojilor transmise „cu ajutorul textelor şi imaginilor cifrate, în special în presă”.
Ne întrebăm oare, după apariţia acestei cărţi a lui Gregorian Bivolaru, presa, care este dirijată de lojile masonice, va renunţa la semnalele secrete foto sau va introduce alte semnale secrete? Cu siguranţă că nu, deoarece limbajul acesta codificat este deja infiltrat în întreaga lume şi, fiindcă cititorii cărţii acesteia, a cărei răspândire se rezumă, în cazul de faţă, doar la spaţiul de limbă română, ei (cititorii) vor reprezenta doar o parte minoritară a populaţiei din România, care pentru francmasoni este de-a dreptul neglijabilă.
Dacă veţi privi cu multă atenţie în presă şi la emisiunile TV, după lectura acestei cărţi, veţi constata că şi francmasonii români transmit curent asemenea ordine şi semnale.
Această carte vă va fi astfel un ghid util care vă ajută să le descoperiţi şi chiar să le decodificaţi francmasonilor ordinele secrete. Nu uitaţi că ştiinţa este putere.
Douăsprezece simboluri ale lojilor, dintr-o privire
Lojile s-au folosit de semnale secrete încă de la începuturile existenţei lor. Dar, pentru ca mesajele şi ordinele secrete să poată fi transmise şi propagate chiar sub ochii publicului neştiutor prin intermediul unor asemenea simboluri, era mai întâi necesar să fie îndeplinite două condiţii:
1) Concentrarea în proporţie de 100% a marilor organe de presă regionale, naţionale şi internaţionale în mâna masonilor, ceea ce s-a realizat la scurt timp după terminarea celui de al doilea război mondial.
2) Progresul tehnic care să asigure nu doar realizarea fără probleme, oriunde în lume, a unui număr nelimitat de instantanee de calitate excepţională, ci şi transmiterea lor imediată la distanţe uriaşe şi tipărirea neîntârziată, fără pierderi calitative considerabile. Acest nivel a fost atins către sfârşitul anilor şaizeci, dar a fost şi este perfecţionat în continuare, după cum se ştie.
De atunci încoace, Capii Secreţi ai templului satanic au posibilitatea de a-şi informa în cel mai scurt timp supuşii, răspândiţi pe tot globul în poziţii-cheie în politică, economie, religie, mass-media, armată, cultură ş.a.m.d., asupra ultimilor paşi spre „noua ordine mondială”, făcuţi sau planificaţi undeva pe glob, şi de a le transmite, în acelaşi timp, instrucţiuni secrete corespunzătoare pentru acţiunile lor pe calea presei.
Sigur că această procedură presupune, ca o a treia condiţie, o foarte bună „infrastructură” masonică, atât în presa de scandal, cât şi în redacţiile presei consacrate. Existenţa acestei proceduri, nu mai poate fi pusă la îndoială încă de la începutul secolului al XX-lea; între timp, ea a fost „optimizată”.
Pentru ca masa „profană” a cititorilor să nu recunoască semnalele masonice secrete drept ceea ce sunt, acestea trebuie să fie cât mai discrete. Astfel, toate semnalele lojilor prezentate aici nu sunt, în sine, altceva decât gesturi normale, general-umane. Sunt atât de banale, încât ignorantul scapă, de regulă, din vedere contextul neobişnuit în care apar uneori. Dar dacă cititorul capătă deprinderea de a privi ceva mai atent şi mai critic numeroasele fotografii din ziare, nefirescul a ceea ce trebuie să pară firesc devine evident. Vom da mai jos exemplele corespunzătoare.
Vom prezenta succint în continuare douăsprezce simboluri ale lojilor masonice:
1) Semne cu arătătorul
De regulă, semnalul cu arătătorul indică cel puţin un lucru: persoana care îl emite aparţine masoneriei „cunoscătoare” şi activ implicate în mişcarea de edificare a Unicei Lumi a francmasoneriei, fie unei ramuri a masoneriei sau altei organizaţii de luptă masonice şi participă cel puţin la modul cel mai general, la marea subversiune.
2) Semnul „OK”
Este o alternativă a semnului cu degetul. Când apare în formă dublă sugerează constrângere. Se pare că folosirea lui în această formă este permisă doar membrilor Ierarhiei satanice aflaţi în misiuni importante.
3) Pumnul
Strâns şi agitat la tribună, este un gest de ameninţare: expresie a voinţei ferme a Superiorului Secret de a realiza un anumit proiect. Rostul său este de a-i determina pe eventualii „fraţi” care opun rezistenţă să-şi bage minţile în cap. Dacă pumnul se sprijină sub bărbie, atunci înlocuieşte semnul cu degetul şi îl etichetează pe purtătorul său drept „iniţiat” (iar vorbele/faptele sale drept binecuvântate „de sus”).
4) Piramida
Şi ea trebuie să înlocuiască semnul cu arătătorul, acolo unde acesta ar putea fi recunoscut de către nechemaţi ca semnal secret. Împletirea mâinilor, întâmplătoare sau cu o figură dusă pe gânduri, este un semn ideal de recunoaştere a „iniţiaţilor”.
5) Jocul mâinii
Cel care comite gestul se dezvăluie pe sine ca „iniţiat” sau transmite – în funcţie de textul care însoţeşte fotografia – un anumit mesaj/ordin.
6) Mâna pe inimă
Este un gest rar, dar preluat din ritualul lojilor.
7) Strângerea de mână
Este, de fapt, un semn secret de recunoaştere folosit în mod curent. Dacă un mason întâlneşte, în prezenţa unor „profani”, o persoană pe care nu o cunoaşte îndeaproape, dar despre care bănuieşte că ar putea fi un frate de lojă, când se salută printr-o strângere de mână, îi apasă uşor dosul mâinii cu policele, iar celălalt îl va apăsa şi el dacă e un frate.
8) Ridicarea privirii
„Privirea” îl desemnează pe cel care o practică drept membru al lojii sau, altfel spus, de „cunoscător”.
9) Privirea pe deasupra ochelarilor
Nici privirea pe deasupra ochelarilor nu are o semnificaţie anume, în afară de aceea că persoanele care se lasă fotografiate astfel aparţin cercului celor mai mult sau mai puţin „cunoscători”. Mesajele speciale trebuie transmise „fraţilor” eventual prin textul care însoţeşte fotografia.
10) Mâna la ochelari
Acest semnal se combină adesea cu „ridicarea privirii”, pentru a sublinia că nu este vorba de o fotografie întâmplătoare. Semnalul are aceeaşi semnificaţie, de apartenenţă a respectivului la francmasonerie şi, în funcţie de textul însoţitor, o indicaţie „internă” sau un mesaj al Templului Satanic.
11) Mâna la cravată
Acest semnal are o semnificaţie precisă, este un semnal de alarmă care spune: „Eu, masonul (sau alt „iniţiat”) X, sunt la ananghie. Iubiţi fraţi masoni, săriţi-mi în ajutor în măsura în care o puteţi face din poziţia în care vă aflaţi”.
12) Mâna la gât
Un gest mai rar folosit, are aceeaşi semnificaţie ca şi „mâna la cravată” („Sunt la anaghie, ajutaţi-mă!”) şi probabil că a fost conceput pentru cazul în care un „frate” nu poartă, întâmplător, cravată în momentul în care are necazuri şi este nevoit să lanseze un apel rapid şi secret camarazilor săi.Acestea sunt doar câteva fragmente introductive din lucrarea „Semnale şi ordine francmasonice secrete transmise prin presă” publicată de domnul Gregorian Bivolaru.”[2]
În repetate rânduri Gregorian Bivolaru a afirmat că abuzurile la care este şi a fost supus dumnealui personal (şi şcoala de Yoga MISA) sunt motivate de dezvăluirile pe care le-a făcut cu mai multe prilejuri privind gigantica conspiraţie satanică planetară francmasonică.
Începem astăzi o serie de articole inspirate de lucrarea “Semnale şi ordine francmasonice secrete transmise prin presă”. Această lucrare se pare că a fost picătura care a umplut paharul şi i-a deteminat pe francmasoni să îşi înteţească eforturile de a distruge cât mai grabnic această şcoală de Yoga şi pe Gregorian Bivolaru. Le era doar pusă în pericol imensa reţea de comunicare pe care şi-au construit-o atât de abil sub pretextul „inFormării”maselor! 
Născută în secolul al XVIII-lea, în Anglia, această organizaţie ocultă (francmasoneria), care foloseşte în scopuri egoiste, malefice, energiile tainice ale naturii şi care, în realitate, are numai scopuri politice criminale, s-a răspândit apoi în Franţa şi, la scurt timp după aceea, în Europa. La ora actuală ea a ajuns să fie prezentă şi să acţioneze malefic, din umbră, în aproape toate statele lumii. Garnisită cu frânturi de ezoterism eclectic, aparent spiritualizantă – sau, din contră, vădit atee şi luciferică – această fraternitate satanică secretă (francmasoneria) a cunoscut, în trei secole, persecuţii binemeritate şi mai multe schisme înşelătoare pentru cei creduli, luptând mereu în realitate, pentru a cuceri, prin mijloace criminale, puterea asupra întregii planete, în aparenţă, ea s-a erijat într-o vajnică luptătoare numai pentru “libertate” şi “proges social”. Deşi, la prima vedere, francmasoneria pare astăzi a fi divizată în mai multe obedienţe, toate acestea se înţeleg la vârf şi urmăresc acelaşi scop comun. Aproape necunoscută aşa cum este ea în realitate, puţin anacronică, francmasoneria este învăluită chiar şi la ora actuală de un mister fascinant, care contribuie din plin la neliniştitoarea sa stranietate şi la prestigiul pe care îl exercită mai ales asupra celor ignoranţi şi mărginiţi.
Lojile s-au folosit de semnale secrete încă de la începuturile existenţei lor. Dar, pentru ca mesajele şi ordinele secrete să poată fi transmise şi propagate chiar sub ochii publicului neştiutor prin intermediul unor asemenea simboluri, era mai întâi necesar să fie îndeplinite două condiţii:
2) Progresul tehnic care să asigure nu doar realizarea fără probleme, oriunde în lume, a unui număr nelimitat de instantanee de calitate excepţională, ci şi transmiterea lor imediată la distanţe uriaşe şi tipărirea neîntârziată, fără pierderi calitative considerabile. Acest nivel a fost atins către sfârşitul anilor şaizeci, dar a fost şi este perfecţionat în continuare, după cum se ştie.
Pentru ca masa „profană” a cititorilor să nu recunoască semnalele masonice secrete drept ceea ce sunt, acestea trebuie să fie cât mai discrete. Astfel, toate semnalele lojilor prezentate aici nu sunt, în sine, altceva decât gesturi normale, general-umane. Sunt atât de banale, încât ignorantul scapă, de regulă, din vedere contextul neobişnuit în care apar uneori. Dar dacă cititorul capătă deprinderea de a privi ceva mai atent şi mai critic numeroasele fotografii din ziare, nefirescul a ceea ce trebuie să pară firesc devine evident. Vom da mai jos exemplele corespunzătoare. 
i „cunoscătoare” şi activ implicate în mişcarea de edificare a Unicei Lumi a francmasoneriei, fie unei ramuri a masoneriei sau altei organizaţii de luptă masonice şi participă cel puţin la modul cel mai general, la marea subversiune.
Strâns şi agitat la tribună, este un gest de ameninţare: expresie a voinţei ferme a Superiorului Secret de a realiza un anumit proiect. Rostul său este de a-i determina pe eventualii „fraţi” care opun rezistenţă să-şi bage minţile în cap. Dacă pumnul se sprijină sub bărbie, atunci înlocuieşte semnul cu degetul şi îl etichetează pe purtătorul său drept „iniţiat” (iar vorbele/faptele sale drept binecuvântate „de sus”).
5) Jocul mâinii 
8) Ridicarea privirii
10) Mâna la ochelari SURSE